Necuratul din Colga de George Arion

Necuratul din Colga, de George Arion

“George Arion izbuteşte să ne ofere, sub eticheta romanului poliţist, mostre de reuşit roman-roman, adică netextualizat, adică modern”(Gheorghe Tomozei)

   Am terminat cartea de câteva zile şi sincer, mă gândeam cum să fac să vă povestesc despre ea.
Acţiunea nu e ceva deosebit, un agent special Robert Gal, trimis de o Comisie să investigheze cinci crime, petrecute într-un orăşel de munte, una din victime fiind şi el un agent special. Lui Robert Gal totul i se pare ciudat începând cu modul în care este chemat şi trimis la Colga: ”Anchetele care s-au întreprins până acum n-au dus la nici un rezultat. Locuitorii sunt de-a dreptul înspăimântaţi. Unii au şi plecat din oraş .Au pornit să circule zvonuri ciudate. Mulţi cred că e vorba de fenomene paranormale.” ”Nu dai socoteală decât acestei comisii”

   Agentul e un tip liniştit, calm, observator atent, cunoaşte arte marţiale, încearcă să coopereze cu poliţia, dar aceştia nu prea sunt de acord să intervină cineva din afară în anchetă, şi de câte ori crede că a prins un fir se întâmplă altceva..
În Colga circulau o mulţime de legende, muzicantul Ruca susţinea că-l văzuse pe Necuratu, alţii că ucigaşii ar fi fiinţe de pe alte planete: ”Miroase a pucioasă! Împroaşcă flăcări pe gură! Şi urlă ca un lup!”

   În pădurea din Colga dă peste o tabără militară, de care fie nu ştia nimeni, fie se temeau să recunoască. În oraş sunt două ziare concurente, fiecare cu secretele lui. Cu calm şi răbdare Robert Gal desface ghemul situaţiilor încâlcite.
Sub pretextul poveştii poliţiste, George Arion ne prezintă baroni locali pe care goana după bani şi mai ales putere îi pune în situaţii limita, şi cele două ziare locale “Colga Democrat㔺i “Colga Independentă” care-şi susţine fiecare contribuitorii şi încearcă să inoculeze alte idei, nu numai ca să deturneze atenţia de la ceea ce se întâmplă în realitate (vi se pare cunoscut?!!) dar şi ca să aibă vânzări mai mari: ”Foaia noastră a încercat să spulbere zvonul despre Necuratul care bântuie pe aici. Am încercat să-i liniştim pe oameni şi să-i avertizăm că primejdia care planează asupra oraşului e reală şi are explicaţii logice. Criminalul sau criminalii care acţionează sunt vii şi naturali, nu au coarne şi nu scot flăcări pe gură. Dar versiunea noastră deranjează pe cineva”
“Dincolo însă se înşiră tot felul de bazaconii care i-au îngrozit pe locuitori”. ”De la prima crimă şi până azi înşiră numai baliverne. Iar oamenii le cred. Unii au şi început să plece din oraş de frică.”
“Noi ştim că în oraşul nostru au început să se manifeste semne ale răului. Vine sfârşitul lumii! Nu e vorba de un asasin care-şi ucide cu sânge rece victimele. Aceste crime ţin mai mult de paranormal”

   Apoi politicieni care nu mai ştiu cum să atragă atenţia şi voturile oamenilor, de exemplu Miu Trocan Drovelidu, care în cursa către preşedenţie îşi înscenează răpirea, şi reapariţia, ţine o conferinţă de presă în care proliferează ameninţări şi blesteme împotriva răpitorilor, pe care-i consideră în slujba puterii. La întrebarea aparent tendenţioasă a unui ziarist îl repede, îl înjură, îl dă afară din sală (vă aminteşte de ceva cunoscut?!!!), doar că de această dată ziariştii se solidarizează, pleacă cu toţii din sală, şi senatorul în loc să câştige pierde voturi.

   Intervine moartea în explozia maşinii a unui “baron roşu” Paul Livezeanu, unul din prototipurile de oameni de afaceri, puşi pe căpătuială, în orice condiţii şi cu orice partener. Susţine politicieni pentru a fi lăsat în pace: ”Banii se fac cu mintea nu cu inima. Mi-e indiferent cine e la putere. Acum sunt cu unii. Dacă vor pierde anul asta, schimb şi eu placa.”
“Nu ascultaţi de ei?”
“Eu s-ascult de ei? Ei ascultă de mine. Eu n-ascult de nimeni”.

   Şi totuşi toate întâmplările, coaliţiile, relaţiile sunt orchestrate de tipul care conduce tabăra militară, o tabăra aparent nevinovată ”Forest în life” şi totuşi condusă de un personaj cameleonic, un megaloman: ”Puterea aparţine numai celor care-şi doresc cu patimă Puterea. Ea nu se oferă decât temporar sau niciodată unor oameni incapabili de intrigi, de subjugarea adversarilor şi, de ce nu-dovadă istoria-de crimă. Lupta pentru Putere justifică orice. Din clipa în care toţi îţi ştiu de frică, nimeni nu te mai poate acuză de nimic”.

   Până la urmă lucrurile au o oarecare finalitate şi normal un deznodământ neaşteptat.
De data asta George Arion schimbă “tonalitatea” cu care ne-a obişnuit. Cartea e scrisă într-un limbaj pe care-l auzi pe stradă, uneori agramat, alteori în jargon, uneori frustrant alteori amuzant.
Parcă autorul ar fi pus un pariu cu cineva sau cu sine însuşi, că poate să scrie şi aşa (ceea ce caracterizează de altfel un scriitor bun-putinţa de a scrie bine folosind orice limbaj şi despre orice subiect)sau poate că doar s-a distrat scriind romanul.
Şi totuşi brodând pe seama unor crime şi a unei anchete, George Arion face o radiografie dureros de sinceră, grotească uneori a societăţii în care trăim.
Aşa că indiferent de motive lui George Arion i-a “ieşit”din nou un roman interesant, alert, amuzant şi mai ales bine scris.
Cel mai bine a sintetizat cartea Tudorel Urian care spune: ”Colga este o combinaţie de Twin Peaks şi România eternă, un loc al misterelor, al legendelor urbane terifiante, niciodată elucidate, populat cu politicieni veroşi, baroni locali, lideri de partid demagogi, care nu se dau în lături de la nimic pentru a-şi obţine procentele de care au nevoie în campania electorală. Robert Gal, protagonistul acestui roman, este, la rândul sau o mixtură între Philip Marlowe( celebrul detectiv al lui Raymond Chandler) şi agentul Cooper (din serialul Twin Peaks), un outsider care descoperă pas cu pas, secretele unui spaţiu ermetic, încărcat de mister.”

Recenzii cărţi

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: , , cartepedia, Diverta, librărie.net şi cărtureşti

Autori români