O altă staţie de tren – E toamna ta, iubito… – Nicoleta Tudor – Daniel Irimescu – poezii

   O altă staţie de tren – creaţie

O altă staţie de tren, de Nicoleta Tudor

O altă stație de tren,
Să mai cobor mă-ncumet oare?
Nu este decât un refren
Dar de ce încă mă mai doare?

Văd oameni, fețe zâmbitoare
Tot invârtindu-se în van,
Să îi cunosc, mă întreb oare?
Sau doar să îi privesc prin geam?

Ce frământări îi năpădesc?
Ce gânduri li se-nvârt în minte?
Acum, pot doar să îi privesc
Și să îi simt, dincolo de cuvinte.

Sunt protejată, geamul ne desparte
Dar dacă vor să urce-n tren?
Pot merge oare mai departe,
Cărând în spate veșnicul refren?

O altă stație de tren
Și oamenii-s tot mai grăbiți.
Mai este oare timp de un refren
Când de iubire toți sunt osteniți?

E toamna ta, iubito…, de Daniel Irimescu (Daniel Dac)

E toamna ta, iubito, și frunzele cad lin
Din brațele-ți întinse pe cerul opalin,
Ce parcă vor să prindă, sărutul despărțit,
Din vara ce se scurge, încet spre asfințit.

La pieptul tău mă plec, ș-ascult bătaia firii
Cum murmură sfioasă prin seva nemuririi,
Cu fiecare clipă, ce-mi trece ca un ceas,
Strâng mrejele iubirii, să pleci nu te mai las!

Aud în depărtare cum vânturi se adună
Și-a lor suflare pare, că-i urlet de furtună,
Menită să-mi alunge o ultimă fărâmă,
Din dragostea rănită de frigul ce-o sfărâmă.

Dar ochii tăi adânci mereu au să mă-nvie
Zdrobind povara tristă din clipa de sclavie,
Ce nu-i decât o boare prin toamna trecătoare,
Din nesfârșita-ți ființă, spre vara viitoare!

Creaţie Literară

Creaţie literară – o rubrică despre poezie, proză, materiale menite să vă încânte sufletul, să le citiţi cu drag.

Creaţie