Obsesie de Melissa Marr-Editura RAO

Obsesie de Melissa Marr-recenzie

Titlul original: Ink Exchange
Seria Wicked Lovely/Fascinație (al II-lea volum)
Editura RAO
Număr pagini: 336
Notă Goodreads: 3,67
Nota mea: 8

DESCRIERE OFICIALĂ:

“Departe de ochii muritorilor, într-o lume de umbre şi primejdii, are loc o aprigă luptă pentru putere. După secole de stabilitate, echilibrul dintre Curţile zânelor a dispărut şi Irial, stăpânitorul Curţii Întunecate se luptă să-şi ţină unite zânele rebele şi devenite recent foarte vulnerabile. Dacă nu va reuşi, vor urma vărsări de sânge şi multă brutalitate.
La 17 ani, Leslie nu ştie nimic despre zâne şi intrigile lor. Când se simte atrasă de un prea frumos tatuaj format din ochi şi aripi, nu ştie decât că şi-l doreşte din tot sufletul, convinsă că va fi un simbol tangibil al schimbărilor pe care şi le doreşte cu disperare în viaţa ei. Tatuajul va aduce schimbări, dar nu cele la care visa Leslie, ci schimbări sinistre, profunde, care vor fi mai mult decât simbolice.
Aceste schimbări îi vor apropia pe Leslie şi pe Irial, atrăgând-o pe Leslie tot mai adânc în tărâmul zânelor, unde, incapabilă să reziste farmecelor acestei lumi, va fi expusă multor pericole.”

Melissa Marr continuă poveştile despre zâne cu o istorie întunecată, despre tentaţii şi consecinţe şi eroism în cele mai neaşteptate momente.

PĂREREA MEA:

În recenzia făcută primului volum al seriei, vă spuneam că există mai multe categorii de zâne. Sunt zânele verii ce aparțin Curții Verii, zânele iernii de la curtea aferentă, zânele de la Curtea Întunericului, dar sunt și așa – zisele zâne solitare, ce nu doresc să se supună niciunui rege sau să urmeze regulile acestuia.
Sfârșitul primului volum ne arăta noua orânduială de la curțile verii și iernii și cine sunt reginele ce le vor conduce. Chiar dacă ici – colo sunt menționări despre Irial, cel care legase blestemul Regelui Verii, Keenan și curtea pe care o stăpânește acesta, Curtea Întunericului, nu aflăm mare lucru despre el. Recunosc că m-am bucurat când am aflat că va primi și acesta propria aventură și speram ca totul să nu fie chiar atât de rău pe cât suna.
Ei bine, încă nu m-am hotărât dacă sfârșitul a fost pe placul meu sau nu, cu siguranță a fost la fel de neașteptat ca cel al primului. Seria asta m-a uimit încălcând tiparul happy-end-ului, însă, nu într-un mod negativ. Diferit nu înseamnă rău, ci poate însemna original și curajos. Dar până atunci, haideți să începem cu începutul ca să vedeți cum stă treaba.
“- Te întrebi vreodată dacă lucrul la care te uiți e la fel cum îl văd toți ceilalți?
– Uneori, sunt sigur că nu e la fel… dar asta nu-i chiar atât de rău, nu-i așa? Să vezi lumea altfel decât ceilalți?
– Poate.”

Leslie a fost menționată și ea în treacăt în primul volum, fiind prietenă/colegă de liceu cu Aislinn. Deși are doar 17 ani, Leslie nu are o viață strălucită. Lucrează din greu, plătește facturi de care tatăl său, alcoolic și dependent de jocuri mai “uită”, iar fratele său este un consumator și traficant de droguri cunoscut în oraș care, pentru a-și plăti o datorie, o oferă pe Leslie drept plată. Simțind că toate îi scapă printre degete, Leslie își găsește refugiul în ideea unui tatuaj, un tatuaj ce crede ea că îi va permite să se simtă din nou stăpâna propriului corp. Rabbit nu este, însă, un tattoo – artist obișnuit, iar cerneala pe care o folosește e formată din sângele conducătorului întunericului și umbrele pământului. Leslie va primi mult mai mult decât dorea și, din păcate, puterea alegerii îi este din nou luată din propriile mâini. Oare va putea Leslie să se ridice deasupra tuturor și să-și recapete viața, să-și aparțină într-un final, trup și suflet?!
“Mâini, vânătăi, râs deșănțat, mirosul dulce și grețos al cocainei, vocile, vocea lui Ren, sângerare. Lăsă amintirile să o inunde. Eu nu m-am înecat. E nu am fost zdrobită.
– Am supraviețuit.”

Irial este conducătorul Curții Întunericului. Cât timp Beira, regina Iernii, a domnit, stăpânind lumea în haos, Curtea Întunericului a prosperat, iar zânele erau puternice și mulțumite. Însă, domnia Doniei și a lui Aislinn au adus pacea ceea ce înseamnă că foametea pune stăpânire pe zânele negre, ducând la o slăbire atât de mare a puterii acestora încât unele mureau chiar și de la gloanțele muritorilor. Irial trebuia să facă ceva. Soluția lui?! Un transfer de “cerneală” cu o muritoare prin intermediul căreia s-ar fi putut hrăni mai ușor. Cred că vă întrebați în ce constă hrana acestora, nu?! Ei bine, zânele întunericului trăiau din emoțiile negative ale celorlalte zâne și chiar ale muritorilor, prin intermediul Fetei – Umbră. Frica, îndoiala, gelozia, furia, violența, depravarea, dorința carnală, teroarea – ele erau sursa lor de viață. Puteți ghici, cred, cine va deveni Fata – Umbră, însă, oare între cei doi se va crea și o altfel de legătură?! Va avea Irial destulă putere să renunțe la Leslie pentru a o proteja și a nu o face să-și piardă mințile sau supușii săi vor fi mai importanți?!

“Curtea Întunericului – ca oricare altă curte – avea puterea de a decide. Dacă Leslie ar fi aparținut Curții Verii, altfel ar fi stat lucrurile. Dar ea nu aparținea nimănui și astfel era miza unui joc corect pentru orice zână care o dorea. Cu ani în urmă, Keenan le interzisese zânelor lui să colecteze muritori. Donia luase aceeași decizie atunci când se urcase pe tronul Reginei Iernii. Cu toate acestea, Curtea Întunericului nu avea asemenea scrupule. Muzicienii care erau tentanți, în mod special, “muriseră tineri” pentru lumea muritorilor. Artiștii plecaseră spre scene necunoscute. Lucrurile șocante, neobișnuite, ispititoare… dispăruseră pe furiș dintre plăcerile zânelor întunericului. Era o veche tradiție, una pe care Irial o îngăduise întotdeauna zânelor de la curtea lui. Dacă el o voia doar pentru sine, Leslie nu avea apărare.”

Niall, căci vom avea un fel de triunghi (a se accentua, “un fel de”), este sfetnicul Regelui Verii, Keenan, dar ceea ce nu știm despre el este că fusese un apropiat al lui Irial și chiar un posibil urmaș al tronului acestuia. Când a văzut că lucrurile scăpau de sub control la Curtea Întunericului, că nu poseda niciun pic de stăpânire de sine în ceea ce le privea pe muritoare și că numărul celor ce înnebuneau sau mureau din vina pasiunii sale fără limite, se mărea pe zi ce trece, a părăsit lumea aceea și s-a alăturat curții soarelui. O urmărește cu privirea pe Leslie deseori și ar dori să se apropie de ea, dar știe ce urmări are “afecțiunea” lui așa că rămâne un observator tăcut și mai ales, nevăzut, chiar dacă uneori, Leslie dădea semne că l-ar plăcea și ea, atunci când i se înfățișa ca muritor. Dar când Irial apare în cadru și interesul pe care acesta îl are în Leslie crește, Niall face tot ce-i stă în putință pentru a o apăra pe aceasta.
“ – Prefer să fiu singur, fără curte, fără o casă sau un rege… decât să fiu folosit.
Nu trânti ușa, nu se înfurie, nu plânse. Pur și simplu, plecă.”

Va fi prea târziu, însă. Tatuajul este finalizat, iar Leslie se va pierde în viața decadentă de la Curtea Întunericului. Va reuși, până la urmă, Niall s-o salveze?! Cert este că Niall ajunge a fi o zână solitară, iar Irial îl atrage într-o capcană ce-i va hotărî destinul…
“Nici a mea, nici a lui, doar a Ei Însăși.”

Oare cui aparțin aceste vorbe?! Oare cine este cel care va stabili până la urmă cursul poveștii?! Va reuși Leslie să fugă de la Curtea Întunericului, o va lăsa liberă Irial sau Niall va risca totul pentru ea?! Hmm… trebuie neapărat să le citiți aventurile pentru a afla.
Comparând cele două romane, cele două povești, nu pot să nu mă întreb care dintre regi a procedat mai bine și care dintre ei este mai puțin vinovat. Fiecare a luptat pentru zânele pe care le conduceau, punându-le mai presus de viețile și destinele muritorilor. Amândoi folosesc tertipuri pentru a le atrage pe fete în plasa lor. Dar dacă despre unul pot spune că iese învingător, celălalt… ei bine, celălalt, pierde totul! Care este, însă, adevăratul câștigător dintre Regele Verii și cel al Întunericului? Există vreunul?!
Vă recomand cu drag această serie. Romane cu finale diferite, neașteptate și totuși, fericite, în felul lor.

Autor: EmM