Papusile de Cristina Nemerovschi-Editura Herg Benet

Păpușile de Cristina Nemerovschi-recenzie

Editura: Herg Benet
Anul apariției: 2014
Număr de pagini: 364

Am citit „Păpușile” cu sufletul la gură și asta pentru că, autoarea romanului, a tipărit în povestea ei, două personaje dragi copilăriei mele: Luna Betiluna și Dora Minodora.

Înainte de a intra și a cunoaște Păpușile, haideți să aflăm câteva lucruri despre Cristina Nemerovschi. „Supranumită de critici rebela culturii române de azi și considerată principala reprezentantă a unui nou mod de a face literatură, licențiată în filosofie, Cristina Nemerovschi a debutat în 2010, cu romanul Sânge satanic. Acesta a reprezentat atât un succes de critică, dar mai ales de public: în numai un an, Sânge satanic s-a impus ca un adevărat fenomen social, consacrând un nou stil în literatura tânără și inspirând numeroase manifestări artistice: poezie, piese de teatru, visual art, muzică. A primit referințe elogioase, fiind comparat cu opere-cult ale unor autori precum J. D. Salinger, Henry Miller, Irvine Welsh, Chuck Palahniuk, Bret Easton Ellis sau Anthony Burgess, și a fost distins cu premiul Tiuk! pentru debut, cu titlul Cartea anului 2011, nominalizare la titlul Cartea anului 2010, ales printre finaliștii Premiers Romans En Lecture.” (sursa informațiilor www.cristinanemerovschi.ro )

„Păpușile” este a opta carte semnată de autoare. Păpușile i-a adus autoarei nominalizarea la Gala Tinerilor Scriitorilor – Cel mai bun prozator al anului 2014.

Dora este tiparul adolescentei aflate la vârsta de 18 ani, o vârstă la care ba îți bate BAC-ul la ușă, ba ai atât de multe vise încât nu știi încotro să te îndrepți. Este tipul de adolescentă nu foarte rebelă, care visează ca pe viitor să-și formeze propria trupă rock. O copilă a cărei mamă a părăsit-o când era suficient de mică încât să plângă de dorul ei, dar în același timp extrem de matură încât să nu o condamne pentru asta. În viața ei apare Ema, mama sa vitregă care îi devine și o prietenă foarte bună. Frumoasă, inteligentă și cu o mulțime de băieți care să îi roiască în jur, ai impresia că Dorei nu îi lipsește nimic; dar îi lipsește. Ce? Luna! Sau mai bine zis firea rebelă a unei adolescente de vârsta ei.

Își întâlnește jumătatea, într-un moment de evadare. Și jumătatea ei este deosebită. Nu este un băiat la care ar visa orice fată, ci este o fată la care ar visa orice băiat. Jumătatea Dorei este rebelă, liberă….este Luna! O întâlnește pe plaja din Mamaia și apoi într-o discotecă oarecare. Acolo are loc primul pas. Pleacă împreună în Vamă. Dora se îndrăgostește iremediabil. Dar …Luna?

Luna o iubește și ea, în felul său misterios, sălbatic, o iubește și o învață să trăiască așa cum și-a dorit dintotdeauna.
Relația lor nu este văzută cu ochi buni de cei din jur. Tătăl Dorei nu vrea să accepte faptul că fiica sa are o relație cu o altă fată, din cauza meseriei pe care o are. Tatăl Lunei, a acceptat ideea, cu condiția ca imaginea sa să nu-i fie pătată.

Se iubeau mult și Dora, o admira mereu pe Luna pentru felul ei de a fi. Pentru gesturi, pentru nebunie, pentru faptul că trăia din plin fiecare moment. Și Luna o admira pe Dora.
Dora își vedea mama, pe Eva, în fiecare gest făcut de Luna. Uneori avea impresia că tocmai acesta era motivul pentru care o iubea atât de mult: îi lipsea Eva.
Relația lor nu era platonică, deloc schimbătoare și plină de neprevăzut. Dora a intrat la facultatea, și-a format propria formație în timp ce Luna rămăsese la fel de nebună și liberă.

Avea planuri împreună și chiar multe. Deși toată lumea era împotriva lor. Nu avea să le învingă parerile celor din jur. Umbra fericirii lor a fost o prevestire a morții Lunei. Bunica Dorei i-a spus, atunci când avea 12 ani, că va muri la 26 de ani, în primăvără. Lucrurile s-au schimbat. Dora s-a schimbat. Luna suferea de o cumplită boală de inimă.

Va muri oare Luna din cauza bolii? Ce se va întâmpla cu Dora într-un final?
Mi-a plăcut foarte mult cartea. Pune accent pe relațiile dintre oameni într-un fel cu totul și cu totul diferit. Deși par, Luna și Dora nu sunt două persoane de același sex care întrețin relații sexuale și atât; ele au o relație puternică în care sexul joacă un rol minuscul. Luna o completează pe Dora. Este o altă jumătate a ei. O altă viață. Iar Dora, este pentru Luna un punct de echilibru, o ancoră care o menține în realitate. Deși relația lor nu este văzută cu ochi buni de nimeni ele nu renunță, își contruiesc o viață a lor și trăiesc fericite. Au o viață socială echilibrată însă părerile celor din jur nu le afectează.

E o carte ce transmite și ține în priză cititorul iar modul de a transpune acțiunea te face să alergi de la pagină la pagină. E minunată motivația Dorei de a merge mai departe atunci când poate îi este cel mai greu. E mirifică iubirea celor două atunci când pare să se fi stins.
Un joc psihologic transpuns în câteva sute de pagini. Asta a fost pentru mine cartea Cristinei Nemerovschi.

Citate care mi-au rămas în minte:
„Iubirea nu înseamnă doar acel moment intens, plin, complet ci înseamnă și griji, suferință, îndoială.”
„Oamenii vorbesc mai mult despre cât de tragic e să moară cineva care n-a apucat să trăiască din plin viața.”
„Tristețea înseamnă și că ai acceptat lucrurile așa cum sunt.”

Cartea Păpușile de Cristina Nemerovschi a fost oferită pentru recenzie de către Editura Herg Benet. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Herg Benet. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook.