Cât aș vrea ca la ureche
Să-ți șoptesc cuvinte dulci
Și șezând așa de veghe,
Tu pe brațu-mi să te culci.

Și trezindu-te din somnul
De miel dulce, speriat
Să îngâni încet cuvântul:
-Hai, să mergem înspre sat!

Și prin licăriri de lună,
Prin cântatul cel de păsări,
Vom fi numai împreună
Tu și Eu, cei doi luceferi.

Cât aș vrea să fiu cu tine
Și să nu te las să pleci…
Însă știu că va fi bine,
Tu și mâine ai să treci!
2007

Nu m-ai înțeles

E prea mult plumb, e multă moarte
nu le încape nici o carte
mormintele sunt pustiite
nu le poți zice în cuvinte.