Poezii de Vasilisk Donica
Poezii, de Vasilisk Donica
Cât aș vrea…
Poezii de Vasilisk Donica
Cât aș vrea să vii la mine
Printre ramuri de copaci,
Să fiu numai eu cu tine,
Eu să spun iar tu să taci.
Cât aș vrea ca la ureche
Să-ți șoptesc cuvinte dulci
Și șezând așa de veghe,
Tu pe brațu-mi să te culci.
Și trezindu-te din somnul
De miel dulce, speriat
Să îngâni încet cuvântul:
-Hai, să mergem înspre sat!
Și prin licăriri de lună,
Prin cântatul cel de păsări,
Vom fi numai împreună
Tu și Eu, cei doi luceferi.
Cât aș vrea să fiu cu tine
Și să nu te las să pleci…
Însă știu că va fi bine,
Tu și mâine ai să treci!
2007
Nu m-ai înțeles
E prea mult plumb, e multă moarte
nu le încape nici o carte
mormintele sunt pustiite
nu le poți zice în cuvinte.
Excesul sumbru, funerar
inundă fără de hotar
suflet mâhnit, golit, robit
și de durere orobsit.
Și cum ar fi fără mormânt
și fără plumbul din cuvânt
și fără cenușiul vers
fără de vlagă, ne-nțeles.
E prea mult plumbul în cuvite?
Îți pare rău după morminte?
Nu vrei cenușa mea în vers?
Se pare nu m-ai înțeles…
Vasilisk Donica
Frumoase versuri! 🙂
minunate poeme 🙂
Foarte frumos! Imi aminteste de Eminescu.
Foarte frumoase!Felicitari!
Felicitări! Foarte frumoase versuri!
Frumoase poezii 🙂