Raniti de Jasinda Wilder-recenzie

Titlul original: Wounded

Numar pagini: 269

Editura Epica

Traducere: Adrian Deliu

Anul 2014

Cartea aceasta le este dedicata tuturor vitejilor membri ai fortelor armate americane, barbati si femei, din trecut si din prezent.

   Jasinda Wilder reuseste sa surprinda razboiul si sa il transpuna in ochii a doi oameni, o irakiana si un american, doi rivali, doi dusmani, doua suflete aflate in centrul acestui razboi, simple unelte.

   Citind aceasta carte fara sa vrei realizezi cat de noroc esti pentru ca nu ai trecut prin chinurile unui razboi si din fericire ai putut sa te bucuri de o copilarie alaturi de parintele care ti-a dat viata. Este dificil sa afirmi ca intelegi ce simt personajele din moment ce nu ai trait cu adevarat asemenea lor, poti doar sa iti inchipui si sa te infiori.

   Chiar daca subiectul este sensibil si trist, povestea celor doi, prezentata de fiecare in propriul capitol de carte. Atunci cand ei ar fi trebuit sa se bucure de fiecare lucru si viata parea frumoasa la inceput de drum, au fost nevoiti sa se maturizeze rapid pentru ca viata si-a schimbat cursul. Amandoi sunt orfani, singuri si nevoiti sa participe in propriul mod la razboiul din Irak. Sunt din tabere adverse, ar trebui sa fie secatuiti de ura, dar sufletele lor sunt pure, bunatatea nu s-a pierdut, din contra, par dornici sa ofere mai mult.

   Rania este obisnuita sa fie folosita de nevoie pentru a trai, isi vinde trupul de la o varsta frageda. Trece prin zece ani de ura pentru tot ce face si spera ca intr-o zi se va termina, chiar daca nu crede cu adevarat ca i se va intampla.

   A ucis de nevoie doi ochi albastrii si spera ca salvand un alt american se va revansa, iar mintea ei nu va vedea doar moarte, ci viata, speranta, va da o a doua sansa unui alt barbat, chiar daca ii este dusman.

   Hunter dupa patru ani de razboi, ar trebui sa fie cu sufletul rece, dornic de razbunare, sa simta ura pentru irakieni. El spera doar sa se intoarca acasa, la o alta viata. In momentul in care stie ca nu are la ce sa se intoarca, sufera pentru pierderea lui Derek, prietenul din copilarie si singurul om care a contat cu adevarat si i-a fost alaturi de la moartea parintilor sai. Ar fi trebui sa fie mort dupa ambuscada prin care trecuse, dar este salvat de o superba irakiana. Este un om bun, protector, cald, total opus celor pe care ii intalnire Rania. Fara sa vrea isi doreste sa existe o sansa pentru ei. Sa o salveze din calvar, sa nu stie ca va mai exista macar o clipa in care sa fie folosita, abuzata. Vrea sa ii dea o sansa la viata normala, dar cum poate realiza asa ceva intr-o lume cruda in care tot ce conteaza este supravietuirea si fiecare zi este o sarbatoare, o victorie asupra vietii.

 Primul razboi din Golf-Irak-1991

   Un jurnalist american este nevoit sa se ascunda pentru a scapa cu viata. In locatia ce o gasise se auzeau zgomote puternice de arme si moartea se simtea in aer, tensiunea ii facea sangele sa clocoteasca, dar gandurile sale il duc catre Dumnezeu.

   In tot acest vacarm realizeaza imediat ca nu era singur in incapere, ci impreuna cu un baiat de zece ani. Teama si ura din ochii baiatului, dar si arma ce parea sa o tina cu incredere in maini ii dau de inteles ca va trebui sa ia masuri. Din gesturi ii arata baiatului ca nu este inarmat, dar nu este suficient si intr-un impuls de moment fotograful constientizeaza ca trebuie sa atace inainte de a fi ucis. Isi foloseste arma ce o tinea ascunsa si il impusca pe baietel in mana. Totul se intampla fulgerator si in acea clipa zareste o fata de aproape doisprezece ani.

   Hotararea acesteia este evidenta, dar el nu poate sa traga intr-o fetita, era prea mult pentru constiinta lui.

„Pur si simplu, nu putea.

Nu putea.

Ea nu avea astfel de scrupule: a doua oara, n-a mai ratat tinta.

Sfanta Marie, Maica a lui Dumnezeu, roaga-te pentru noi, pacatosii, acum si in ceasul mortii noastre.

Chinurile agoniei il sfasiara, in afara de gloantele fierbinti ii strapungeau pieptul si stomacul. Ea goli tot incarcatorul, lasand pusca sa cada doar cand auzi sa faca tac, tac, tac, semn ca nu mai avea gloante.”

   Rania este doar o fetita ce simte ca trebuie sa isi apere fratele cu orice pret, este singura persoana pe care o mai avea pe lume. Parintii lor murisera si era de datoria ei sa il apere, sa ii fie alaturi.

   Fusese crunt sa apese pe tragaci, dar stia ca daca n-ar fi procedat asa, americanul l-ar fi omorat pe Hassan. In clipa cand a vazut ca viata i se scurge si acel om tinea in maini niste margele rostind cuvinte indescifrabile, mila o cuprinde si simte nevoia sa se roage la Allah pentru acest pagan cu ochi albastrii care murea singur. Ceva ii spune ca nu este un om rau si spera sa fie iertata pentru pacatul ei.

   Spera ca rugaciunea sa sa fie ascultata de catre cel de Sus, Dumnezeul lui sau Allah, cineva trebuia sa asculte suferinta lor si sa ierte.

   Obosise sa vada moarte, suferinta in jur, la anii sai deja se simtea „batrana in inima, istovita in suflet”, dar de un lucru era sigura :

„Imi pare bine ca m-am rugat pentru american, si sper ca Dumnezeul lui sa ma fi auzit.

Ma rog Dumnezeului meu, lui Allah, si ma intreb daca el m-o auzi.”

   Pierderile suferite ii pun credinta la indoiala, simte ca dorintele sale cele mai arzatoare nu sunt auzite, altfel nu s-ar explica de ce tocmai persoanele care le iubea au disparut. Singura care mai ramasese era matusa Maida. Daca o pierdea si pe ea, se simtea inutila, nu mai avea rost sa trimita mesaje catre divinitate.

   Dupa doi ani, matusa ei se stinge, rapusa de durerea psihica, iar trupul a pierdut lupta cu viata. Se trezeste singura intr-o casa alaturi de trupul inert al singurei sale rude.

“Nu sunt decat o fata, am doar paisprezece ani, si bratele mi-s slabe, insa matusa Maida e atat de marunta, atat de slaba, ca o pasare, incat pot s-o tarasc afara din casa, inca intepenita in pozitia sezand. O batrana ne priveste din cadrul unei usi deschise. Are ochii ca doua margele maronii, duri si reci, si nu se clinteste ca sa ma ajute, nici nu pune intrebari. Nu am

hijab pe cap, si buzele i se rasfrang a dezaprobare. Imi tarasc matusa moarta de-a lungul strazii, cat pot de departe. Nu stiu unde o s-o las, ce sa fac cu ea. N-am cui sa-i spun, asa cred. Cel putin, nu stiu cui sa-i spun. Asa ca o tarasc cat pot de departe, pana cand mainile si picioarele si spatele ma dor si se sleiesc de puteri, iar atunci o las acolo, asezata cu stangacie pe o alee, printre mormanele de gunoaie.”

   Gandurile i se duc la Hassan, disparuse si nu stia unde il putea gasi. Banuielile i se confirma cand il gaseste alaturi de soldatii irakieni. Chiar daca are doar doisprezece ani, vrea sa lupte, sa fie barbat si sa isi apere tara de dusmani. Ura sa este atat de evidenta incat constientizeaza ca nu-l va convinge prea curand sa se intoarca.

   Hassan era constient ca reprezenta o povara pentru sora sa mai mare, lipsa hranei, moartea ce mistuia oamenii ii dau convingerea ca trebuie sa se rupa de casa si sa aleaga alta cale.

   Rania il intelege, dar este fratiorul ei, nu poate fi indiferenta, este singura persoana ce ii mai ramasese in viata. „Nu stiu incotro ma indrept, dar imi voi gasi eu drumul spre casa. Cutiuta pe care o numesc casa este intunecata si miroase a moarte. Nu sunt alimente, nici cafea, nici ceai, ci doar apa curenta de la robinet si gazul din soba de gatit.”

   Zilele trec, dar sunt doar o amagire, cu greu se poate descurca, nu gaseste de munca decat temporar, dar pana si acea bruma de speranta se naruie, astfel se trezeste in pragul disperarii. Casa fusese distrusa de o explozie, nu mancase de zile bune si disperarea o indeamna catre un grup de soldati irakieni.

   Unul din ei ii simte prezenta, dar totul are un pret si realizeaza foarte bine ce va insemna expresia :

„- Nimic nu este pe gratis, fato.”

   Si asa a ajuns sa accepte sa intretina relatii sexuale pentru prima data cu un barbat pentru o portie de mancare si o suma de bani.

   Resursele i s-au terminat si solutia a fost sa aleaga prostitutia. A invatat sa se transforme intr-o femeie usoara, sa isi vopseasca parul negru intr-un blond pentru a semana cu femeile americane. Frumoasa Rania a ajuns sa dispara si sa devina Sabah, o femeie ce se prefacea ca este atractiva, dornica, provocatoare. Un copil de paisprezece ani isi vindea corpul barbatilor de tot soiul pentru supravietuire.

 Operatiunea Libertate pentru Irak

 Des Moines, Iowa, 2003

   Hunter Lee se intoarce in permisie la Des Moines, Iowa. Impreuna cu prietenul sau din copilarie se bucura de cateva zile de libertate din Irak. Dupa patru ani de razboi se gandea sa se retraga si sa se aseze la casa lui impreuna cu Lani Cutler. Ii era iubita din al doilea an de liceu si de atunci o pastra in suflet. Parintii ii murisera in urma unui accident rutier si de la varsta de saisprezece ani trebuie sa ia viata in piept. Solutia a fost inrolarea in armata. Se descurcase ireprosabil si isi dorea liniste. Planuia sa o ceara de sotie cat de curand pe Lani, dar cauta momentul oportun.

   Ceva il retine sa faca pasul si acel sentiment i se confirma cand ajunge intr-o clipa nepotrivita acasa si o gaseste pe iubita sa in pat impreuna cu Douglas Pearson, un barbat slabanog, tocilar, introvertit. Este indurerat, realitatea este crunta, dar mai tarziu va intelege ca de fapt Lani avea dreptate il iubea, dar nu era indragostita de el. Lipsa lui Hunter, razboiul, singuratatea, au facut-o sa caute afectiunea in bratele unui alt barbat, iar Doug a fost la indemana.

   Daca ar fi asteptat inca trei zile, Hunter n-ar fi aflat, dar probabil venise clipa pentru adevar.

   Hunter este atat de obisnuit cu durerea incat s-a impacat cu ea. Pierderile ii tabacisera sufletul, dar ranile erau profunde, probabil timpul le va vindeca.

 Irak, 2003, Rania

   Au trecut zece ani de lupta continua pentru supravietuire, de prostitutie, de neputinta, dar si de ura profunda pentru tot ce face. S-a straduit sa schimbe meseria, dar simte ca i s-a tatuat cuvantul „curva” pe frunte. Simte ca se apropie un alt razboi. Ii este frica, desi refuza sa isi exteriorizeze sentimentele.

   Conflictele nu s-au terminat, luptele sunt prezente pe strazi, periodic patruleaza soldati americani, iar printre irakieni este prezent si fratele sau. Intr-o astfel de ambuscada il recunoaste si vede cum este atacat de o trupa de americani. Schimburile de focuri, grenadele aruncate fac prapad, Hassan este impuscat, sangele este peste tot, dar ochii sai se indreapta catre americani. O pereche de ochi albastrii ii aduc aminte de fotograful pe care il omorase cu ani in urma si simte un impuls nebun de a-l salva. Daca ar fi vazuta, ar fi distrusa de irakieni, dar nu poate sta indiferenta, trebuie sa il duca in casa ei, sa ii vindece ranile.

   Hunter este atras imediat de Rania. Ochii sai atat de expresivi il determina sa spuna in gand : „Fir-ar sa fie, frumoasa mai e!”. Bunatatea sa, riscurile ce si le asuma pentru a-i oferi un adapost, medicamente si hrana. Nu intelege exact motivele acestei femei superbe, dar este constient ca ii este o povara in fiecare clipa, dar cel mai mult il doare cand aude in camera alaturata cum isi vinde trupul. Acest proces de pregatire, lipsa ei si revenirea langa el ii da posibilitatea sa o cunosca, sa vada cum isi uraste meseria. Simte dorinta de a o proteja si fierbe de furie pe zi ce trece cand isi da seama ca trebuie sa indure inclusiv suferinta fizica de la un client al sau cu functie importanta. Il macina gelozia si o doreste, dar pe Rania, nu pe Sabah.

„Incerc sa-i pronunt si eu numele.

-Hunter.

Zambeste cand ma aude rostindu-l. Mi-ar fi placut sa ma pot preface, fata de mine insami, ca zambetul lui, pana si unul marunt, cum e asta, doar o usoara ridicare a buzei, n-ar face sa tresara si sa fluture ceva din pantecul meu, sa-mi provoace o strangere in locul de taina al inimii. Zambetul lui este neprefacut. Ca si cum n-ar vrea de la mine nimic altceva, decat sa ma vada zambind, la randul meu.”

„Ce-mi faci tu mie, americanule? Parca mi te-ai vari pe sub piele, cumva. Te simt in inima mea, si nu te cunosc. Ochii tai vad inauntrul meu. Urasc asta pe dinauntru. Barbatii imi vad frumusetea, dar nu si uratenia. Sau poate chiar o vad, si tocmai de-asta ma uraste toata lumea, in afara cazurilor in care sunt dispusi sa ma plateasca pentru sex, sa ma plateasca pentru frumusetea mea.

….

– Ma intreb ce vezi tu, cand ma privesti. Oare ma vrei? Oare vrei sa ma atingi? Vrei sa fiu curva ta?”

   Sunt intrebari dureroase, dar ele vor avea un raspuns pe parcurs. Oare ce vede Hunter in ochii ei, pe Rania cea tanara si infloritoare cu suflet bun sau pe Sabah cea apetisanta dornica sa faca pe plac barbatului de langa ea? Vor ajunge sa se inteleaga? Ce se va intampla cu ei? Isi va da seama cineva ca ascunde dusmanul chiar in casa ei? Dupa atatia ani de suferinte vor avea si ei macar o sansa la fericire? Din acest razboi poate rasari floarea sperantei?

   Cartea Raniti de Jasinda Wilder este profunda, sensibila, realista ce arata latura razboiului din prisma a doi oameni ce ar trebui sa fie dusmani, dar impreuna ajung sa distruga barierele si sa isi intelega durerile. Daca vor reusi sa le vindece, ramane sa descoperiti.

   9,7 puncte/10  Acord acest punctaj pentru ca am simtit ca ar mai fi trebuit ceva. Probabil am avut aceasta senzatie datorita trecerii subite de la un eveniment la altul.

 

Cartea Raniti de Jasinda Wilder este oferita pentru recenzie de  Editura Epica.

Autor: Mili