Regatul spinilor si al trandafirilor de Sarah J.Mass

Regatul spinilor şi al trandafirilor, de Sarah J.Mass

Titlul original: A Court of Throns and Roses

Traducerea: Andra Elena Agafiţei

Editura: Rao

Număr pagini: 472

    Sarah J.Maas a debutat cu romanul Tronul de Cleştar, publicat în 2010. Volumul a fost nominalizat pentru distincţia Waterstones Children’s Teen Book of the Year, şi a fost tradus în treisprezece limbi. Au urmat Diamantul de la miezul nopţii şi Moştenitoarea Focului, volume la fel de gustate de public. În prezent Sarah locuieşte în sudul Californiei, alături de soţul său şi de câinele familiei, şi lucrează la continuarea seriei Regatul spinilor şi al trandafirilor.
Este poate cel mai bun roman scris de Sarah J.Maas până acum. Fermecător, captivant şi plin de imaginaţie.
Lumea înfăţişată de Maas este impresionantă.” USA Today

Freya a crescut într-o lume în care magia există doar în legende.
Dar dacă această lume ar fi reală şi, mai mult de atât, ar ameninţa să arunce lumea muritorilor într-un război întunecat?

   Mânată de promisiunea făcută mamei sale, aceea de a-şi apăra familia, ea se străduieşte să o îndeplinească, astfel că, va fi singura care va vâna pentru mâncare şi banii. Deşi se trag dintr-o familie mai înstărită, ei vor ajunge să locuiască într-o căsuţa dărăpănată la marginea pădurii. Cele două surorii mai mari, tatăl lor şi Feyre, îşi vor duce traiul de pe o zi pe alta. Se pare că frica de spiriduşi a oamenilor e mare. Cu câteva sute de ani înainte, Lumea spiriduşilor, Prythian, şi lumea oamenilor au luptat în război. Oamenii au fost izolaţi dincolo de un zid, iar Tratatul încheiat, îi va ajuta să nu fie ucişi de spiriduşi.
Se pare că Marii Spiriduşi, care semănau oarecum cu oamenii şi care conduceau ţinutul Prythian erau cruzi, la fel ca şi zânele care locuiau acolo şi care te puteau trage foarte adânc sub pământ cu solzii, aripile şi braţele lungi şi subţiri. Frica oamenilor faţă de tărâmul magic este justificată? Sau poate alte creaturi săvârsesc aceste fapte oribile.

   Totul ia o întorsătură neaşteptată când Feyre va vâna un lup. Acesta vroia să vâneze căprioara pe care Fey o voia hrană pentru familia sa.
Ea va jupui lupul şi căprioara, iar banii îi va da surorilor sale.
Când o arătare uriaşă le va intra în casă strigând-CRIMINALILOR! Fey îşi va da seama că a ucis un spiriduş, lupul.

”Bestia trebuie să fi fost mare cât un cal, iar în vreme ce trupul îi semăna oarecum cu al unei feline, capul era clar al unui lup. Nu mi-am dat seama ce erau coarnele ca de elan, nu m-am îndoit de stricăciunile pe care le putea face cu ghiarele lui negre, ca nişte pumnale, şi de rănile pe care le putea provoca acei colţi galbeni.”

Lupul ucis era Andreas prietenul Bestiei, iar acesta dorea răzbunare.
În urma tratatului încheiat între muritori şi spiriduşi, se specifică:

,,-Viaţă pentru viaţă. Orice atac neprovocat asupra spiriduşilor, din partea oamenilor, se plăteşte doar cu viaţa unui alt om.”

   Asta ştiu oamenii, dar un blestem mult mai puternic din lumea spiriduşilor este cauza.
Fey va fi nevoită să plece în ţinutul Prythian pentru totdeauna şi nu va sfârşi ucisă.
Minunile din acest ţinut întrec orice imaginaţie de om. Fey va fi în Ţinutul Primăverii, condus de către Marele Lord al acestui regat.

”Bestia se trânti pe scaun, iar lemnul scârţăi şi, într-o sclipire de lumină albă, se transformă într-un bărbat cu părul blond. Această bestie nu era nici om, nici spiriduş inferior. Era unul dintre Marii Spiriduşi, unul din clasa conducătoare nobiliară: frumos, mortal şi nemilos.
Era tânăr-sau partea fetei pe care o vedeam părea tânăra. Nasul, obrajii şi sprâncenele erau acoperite de o splendidă mască aurie, încrustată cu smaralde în formă de fuioare de frunze. I se zăreau doar ochii-aceeaşi pe care îi avea şi ca bestie-, un maxilar puternic şi gura, o linie subţire.”

    Fey nu încetează să se minuneze, o lume a opulenţei, tărâmuri magnifice, mâncarea de la o masă ar putea hrăni un întreg sat al lor timp de luni de zile. Atât Tamlin, lupul-spiriduş, cât şi Lucien, fiul marelui Lord al regatului Toamnei, vor avea grijă de fată. La început ostili din cauza ucideri prietenului lor, dar mai apoi îi vor dezvălui puţin câte puţin din lumea lor.
Tamlin încearcă să o protejeze de creaturile mortale, îi va arată frumuseţea regatului, dar şi atenţia care i-o poartă o va face pe Fey să îl vadă cu alti ochi. Nu îi va mai fi aşa teamă de el, iar simţămintele ei se schimbă.
Măştile pe care spiriduşi le poartă în Regatul Primăverii sunt o boală.
Ţinutul Prythian este format din şapte regate conduse de 7 mari Lorzii cu puteri magice uriaşe:(doar,,boala”de fapt blestemul le-a luat din magie) Regatul Primăverii, Regatul Verii, Regatul Toamnei, Regatul Iernii, Regatul Zorilor, Regatul Zilei, Regatul Nopţii.

   Deşi muritoarea (spiriduşi sunt nemuritori, doar pot fi ucişi în anumite feluri) este tratată ca şi o regină, ea va dori să se întoarcă cu orice preţ la familia ei. Poate există vreo cale de scăpare, ceva menţionat în tratat?
Pădurea este plină de pericole mortale, de la Bogge, care imprăştie teroare şi încearcă să te facă să o priveşti, astfel să se poată materializa şi să te mănânce, la Naga- ,,cei care izvorau dintr-un coşmar, acoperiţi cu solzi negri şi nimic mai mult, erau o combinaţie oribilă de trăsături de şarpe şi corpuri de bărbaţi umanoizi ale căror braţe puternice ce se sfârşeau cu gheare negre şi lustruite erau menite să sfâşie carnea.
Acestea erau creaturile legendare pline de sânge, care se strecurau prin zid să chinuie şi să omoare muritorii.”

   Singuri care poate i-ar spune o cale de plecare ar fi spiriduşii Suriel. Lucian îi va da indicii unde să găsească unul. După ce va captura un Suriel, Fey va dori să ştie câteva răspunsuri. Există cale de întoarcere între muritori? Boala care decimează spiriduşi, şi posibil lumea muritoare, poate fi învinsă?

   Fey află şi de Regele din Hybern, cel care este nemulţumit de Tratatul încheiat, forţat să îşi lase sclavii muritori. El şi-a infiltrat oameni în diferite Regate ale Marilor Spiriduşi, a făcut planuri, iar mâna dreapta Amarantha le va lua din puterile magice şi va conduce peste regate.
În zadar lupta Tamlin în fiecare noapte să cureţe pădurile sale de monştrii mortali, ei tot sosesc. Curând zidul care desparte lumile nu va mai fi la fel.
Când Ryhsand, marele Lord a Regatului Nopţii, o va descoperi pe Fey, Tamlin o va alunga înapoi la muritori. Deşi îi spune că o iubeşte, o lasă să plece, lumea lui e mortală pentru ea. Amarantha îl vrea cu orice preţ pe Tamlin ca şi amant al său, refuzul lui ia adus această boală a măştilor. Când,,târfă”reginei, Ryhsand îi va spune, o va sfâşia pe Fey, astfel este nevoit să o trimită înapoi.

  Fey tânjeşte după Tamlin, astfel că se va întoarce în tărâmul Prythian să îl salveze din ghearele Amaranthaei
Puterea dragostei şi speranţa de a fi împreună cu Tamlin îi dă puterea să încerce să îi elibereze de blestem.
Chinurile prin care trece în faţa reginei, bătaia de joc a spiriduşilor, încercările-trei la număr, pe care trebuie să le ducă la capăt, dacă nu dezleagă ghicitoarea Amaranthei, sunt greu de suportat şi pentru un spiriduş, dar pentru o muritoare!

   Ce va alege Fey? Va alege să salveze cele două lumii de blestemul reginei, va alege dragostea pentru Tamlin şi vor muri oricum, sau va dezlega ghicitoarea?
Până acum nu am citit o carte atât de plină de magie, iar povestea aceasta îmi aduce aminte de Frumoasa şi Bestia,  dar povestea este mult mai complicată, miza este mult mai mare.
Nota mea pentru Regatul spinilor si al trandafirilor, de Sarah J.Mass este 10.