Ridică-te și ucide primul, de Ronen Bergman – Editura Rao – recenzie

Ridică-te și ucide primul

An apariție: 2020

Autor: Ronen Bergman

Categoria: Literatura universală

Editura: Rao

Nr. Pagini: 848

   Ronen Bergman nascut în Tel Aviv pe data de 16 iunie 1972  este un jurnalist și autor israelian de anchetă, analist politic și militar senior pentru cel mai mare cotidian din Israel, Yedioth Ahronoth.

   Romanul  Ridică-te și ucide primul este unul complex cu o prezentare de excepție, care relatează într-un mod riguros istoria secretă a asasinatelor planificate ale Israelului. Aici regăsim un lung șir de succese tactice impresionante, dar și de eșecuri strategice cu consecințe dezastruoase ale Institutul de informații și operațiuni speciale denumit  Mossad, în colaborare cu alte  servicii de informații  “în timp de pace și în timp de război”, cum numește autorul perioada cuprinsă în paginile cărții.

  Structurile de informații care stau la baza cercetărilor efectuate pentru constituirea acestui roman pornesc de la considerente conforme realitatii, dificultățile prin care autorul a trecut pentru realizarea acestuia nu sunt puține la număr, iar timpul alocat a fost unul considerabil. Permisiunea de a vorbi despre aceste subiecte incluzând o cooperare  pentru acest proiect, a fost permisă  după multe tergiversări, având ca rezultat constituirea lui în conformitate cu sursele de informare din publicațiile străine.“Sub acest aspect, această carte trebuie luată drept o” publicație străină” al cărei conținut nu are vreo confirmare israeliană oficială.”

   De la terminarea celui de-al doilea război mondial, Israelul a asasinat prin intermediul agențiilor mai mulți oameni decât oricare altă țară din lumea occidentală. Analizele realizate de către guvernanții statului Israel, referitoare la numărul mare al acestor asasinate arată că în opinia lor, acestea “vor rezolva problemele dificile cu care se confruntă statul și uneori va schimbă cursul istoriei“. Aceeași liderii ai Israelului au mai decis că pentru a elimina o țintă aleasă, “este moral și legal să pună în pericol viețile unor civili nevinovați care s-ar întâmpla să fie în bătaia focului. Rănirea acestor oameni era considerată  un rău necesar.”

“În întrunirile private ale liderilor israelieni, acuzele s-au îndreptat către serviciile de informații, care eșuaseră în a opri atacurile teroriste care au avut loc sau în a împiedica atacuri viitoare.” Când a explodat un autobuz în Ierusalim, s-au uitat la mine, spunea Harari. De ce nu arunc în aer 4 autobuze în Beirut sau Cairo ? În definitiv, orice făceau ei aici în Israel, noi le-am fi putut face în Cairo, Amman, Damasc sau oriunde ar fi vrut cineva. Aș fi putut să o fac simultan. Dar nu eram pregătit pentru un asemenea tip de operațiune, nu voiam să mă cobor la nivelul lor. Nu eram cu toți chiar atât de disperați. Căutăm lovituri selective, pe care teroriștii să le recunoască a fi israeliene, dar care să nu lase urme.”

   O serie de asasinate planificate întreprinse în timp, un mod de a explica fără a se ajunge la informații secrete, respectând melanjul complex de legi si protocoale, ideea de la care s-a pornit pentru o justificare a acestora în diverse zone cum ar fi Fâșia Gaza, cel mai dur teatru de operațiuni, fiind totodată cel mai dens populată, urmată de Egipt, Liban și Irak, cărora autorul le dedică un spațiu considerabil, constituie subiectul cărții de față. “Pentru a elimina teroarea din Fâșie, Shin Bet a făcut o lista de rezidenți din Gaza suspectați de implicare în atacurile asupra israelienilor. Au fost adunate multe informații și lista a crescut din ce în ce mai mult. În curând, a devenit clar că Shin Bet nu poate opera singură. “

   Hotărârea luată de Adunarea Generală a ONU pe data de 29 noiembrie 1947 prin votul care a decis să împartă Palestina decupând un stat evreiesc suveran, a dus la proteste și atacuri arabe palestiniene de o cruzime copleșitoare. Demararea unor operațiuni care să oprească aceste atacuri a devenit stringentă la aceea vreme și a continuat o mare parte de timp în vederea preîntâmpinării unor posibile noi atacuri. Detalierea activitațiilor având ca surse publicațiile locale din aceea perioada  și mărturii ale celor implicați, te trimit într-un domeniu care mult timp a fost inaccesibil publicului larg. Faptul că astăzi putem avea acces la aceste informații prin intermediul unui roman, în cazul de față, este un pas înainte, oferindu-ne posibilitatea de a înțelege uneori încrâncenarea, alteori duritatea specifică celor din zonele afectate.

“

Încercările ONU de a media problema între Israel și Egipt au eșuat, iar raidurile lui Hafez au continuat, în tot cursul anului 1955 și în primavara anului 1956. În 29 aprilie 1956, o trupa de gherilă palestiniană instruită de Hafez a deschis focul asupra unor țărani care lucrau câmpurile de la Nahal Oz, un kibbutz de la granița de sud a Israelului. Roi Rotberg, un locotenent tânăr din rezervă IDE, însărcinat cu securitatea kibbutz-ului a încălecat pe un cal și i-a atacat. Palestinieni l-au omorât, i-au scos ochii și i-au târât trupul pe câmp și peste șanțul care marca granița, o acțiune care sugera că Rotberg invadase un teritoriu străin. “

   Prezentarea unor lideri ai grupărilor considerate teroriste, motivele din spatele unora dintre deciziile luate de aceștia în diverse ipostaze, modul cum au reacționat cei din conducerea diviziilor operaționale și concluziile la care au ajuns, personaje controversate ajunse în situații limită, toate adunate în acest mănunchi intitulat sugestiv Ridică-te și ucide primul, ajută la înțelegerea unei părți din istoria acestui popor format din oameni atât de mândri și uneori de neînțeles cum sunt israelienii. 

   Încercările agenților Mossad pentru a stopa demersuri care în timp puteau afecta integritatea și siguranța statului Israel sunt prezentate amănunțit, pornind de la prezentarea cu date personale, obiceiuri, personalitate, mod de gandire a celor implicati și terminând cu măsurile luate și rezultatele acestora.Unul dintre personajele întâlnite, extrem de controversat și determinat în demersurile împotriva Israelului este prezentat astfel:

“Sadam sub presiune…devine mai agresiv și mai hotărât, spune Dr Hamza. Așa că proiectul de patru sute de milioane de dolari se transformă într-un proiect de zece miliarde de dolari și cei patru sute de oameni de știință devin șapte mii.” 

   “Măcelarul din Bagdad” denumire dată lui Sadam Hussein de către kurzi, a intrat în vizorul agențiilor de spionaj israeliene începând cu anul 1969. La aceea vreme participase la lovitura de stat a Baath find numit ulterior vicepreședinte al Consiliului Revoluționar din Irak, al doilea personaj în ierarhia noului regim, responsabil cu forțele armate și serviciile de informații. Bombardarea civililor, înfometarea populației dizidente, camerele de tortură în care personal schingiuia adesea, sunt doar câteva dintre acțiunile acestui personaj, din nefericire, atât de cunoscut și temut. Întâlnim pe parcursul romanului multe personalități ale acelei perioade, acțiunile lor în încercarea de a ataca întru-un fel sau altul statul Israel și repercursiunile care au urmat, totul detaliat și foarte bine documentat.

“Puterea teroriștilor crescuse exponențial. Un atentator sinucigaș nu are nevoie de iscusința operațională, este doar un întrerupător, oprit și pornit. Când ai patru sute de oameni pe lista de așteptare pentru a deveni atentatori sinucigași, toată lumea poate vedea gravitatea situației.”

   Modul uneori sofisticat al operațiunilor, prezentarea acestora din mai multe perspective oferă romanului o lectură captivantă pe care o recomand celor pasionati de thrillere, dar și celor pentru care istoria reprezintă paginile unui trecut pe care doar cunoscându-l îl putem înțelege.

Carte disponibilă pe site-ul Editura Rao

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia, Diverta, librărie.net şi cărtureşti

Recenzii cărți