Sa ne reamintim de… Socrate

Să ne reamintim de… Socrate

Socrate (cca. 470 i.Hr. – d. 7 mai 399 i.Hr ) – Filozof antic grec

Despre Socrate se cunosc puţine aspecte legate de viaţa acestuia. Născut la Atena, în anul 470 i Hr, adică la sfârşitul războaielor medice, fiul sculptorului Sophroniscos şi al Phainaretei, Socrate se presupune că a beneficiat de educaţia pe care o primeau tinerii în acea perioadă şi anume gramatică, muzică şi gimnastică. Referitor la viaţa de familie există unele dovezi care atestă căsătoria cu Xantiopia şi cei trei copii ai săi: Lamproclest, Sophroniscos şi Menexene. Despre Xantiopia se spunea că este “cea mai insuportabilă dintre toate făpturile ce-au existat, există sau vor exista vreodată” Referindu-se la caracterul arţăgos al acesteia, Alcibiade îl întreabă cum suportă: ”Şi tu suporţi gâgâitul gâştelor”‘, îi zise Socrate. Desigur –răspunde Alcibiade- dar ele îmi dau ouă şi pui. Şi Xantipa –reluă Socrate- îmi dă copii.”
Socrate s-a remarcat printr-o mare simplitate în viaţa de zi cu zi şi prin curajul de care a dat dovadă în lupta dusă în numele adevărului şi al convingerilor sale. “Conversaţiile lui atingeau chestiuni legate de esenţa binelui, a frumuseţii, a iubirii, a nemuririi sufletului, a verificităţii cunoaşterii şi altele.”
“S-a zis că Socrate era deosebit de urât; chel, purtând barbă, cu nasul borcănat.” Privitor la acest aspect, Alcibiade spunea astfel “chipul lui Socrate ascunzând cel mai frumos dintre suflete, la fel cum discursurile sale aparent naive şi glumeţe ascund cea mai mare profunzime. Figura lui Socrate nu putea să nu-i scandalizeze pe atenieni, întrucât pentru ei frumuseţea fizică era simbolul frumuseţii lăuntrice şi nimic nu părea a fi mai incompatibil decât urâţenia lui Socrate şi puritatea sa morală.”
Din păcate, de la Socrate nu a rămas nimic scris, convingerile şi gândurile sale au fost transmise de Platon şi Xenofon. “Învăţătură înţeleptului conţinea în sine atâtea idei rodnice, încât a servit ca punct de plecare în evoluţia ulterioară a gândirii filozofice greceşti.”
Despre moartea marelui filozof antic se ştie că a fost condamnat pentru convigerilor sale, acuzat fiind de coruperea tineretului şi respingerea religiei oficiale. “Condamnat la moarte, filozoful a băut fără ezitare şi plin de linişte cupa cu otravă din cucută, refuzând să evadeze aşa cum îi propuseseră prietenii lui.”
“Socrate a fost primul gânditor care a luat ca obiect al meditaţiei sale fiinţa umană. Începând cu Socrate, omul devine în mod exclusiv o problema pentru el însuşi. „Persoana ta este sufletul tău” spunea Socrate” (Platon, Alcibiade, 138e).
În cele ce urmează voi prezenta câteva citate ce aparţin filozofului grec Socrate:

“Când dezbaterea este pierdută, calomnia devine unealta ratatului”
“Nici o relaţie între oameni nu are preţ fără prietenie.“
“Mănânci pentru a trăi, nu trăieşti pentru a mânca.”
“Adevărată înţelepciune înseamnă să–ţi recunoşti propria ignoranţă.”
“Copiilor nu trebuie să le lăsăm aur drept moştenire, ci mai mult bun simţ.”
“La orice întrebare se poate răspunde, dacă întrebarea e pusă corect.”
“Există doar un lucru bun, ştiinţă, şi doar unul rău, neştiinţă”
“Invidia este ulcerul sufletului.”
“Educaţia este îmblânzirea unei flăcări, nu umplerea unui vas.”
“Sfatul meu este să te căsătoreşti. Dacă vei avea o nevasta bună, vei fi fericit; dacă nu, vei deveni filosof.”
“Virtutea constă în a nu depăşi măsură cu nimic.”
“Întăriţi trupul vostru prin muncă şi mintea voastră prin studiu.”
“Ştiu ce e binele, dar săvârşesc adesea răul.”
“Temeiul oricărei înţelepciuni este răbdarea.”
“Nici celui bolnav nu-i foloseşte un pat de aur, nici celui fără minte un noroc deosebit.”
“Persoană ta este sufletul tău.”
“În fiecare om sălăşluieşte un soare, totul este să-l lăsăm să ardă.”
”Singurul lucru pe care îl ştiu este că nu ştiu nimic”
”Cunoaşte–te pe ţine însuţi “

Voi încheia acest articol cu o poveste ce ne vorbeşte despre înţelepciunea marelui filozof.
Într-o zi, Platon l-a întrebat pe Socrate ce este dragostea.
“Socrate i-a răspuns: Du-te pe câmpul din apropiere şi adu-mi cel mai frumos spic de grâu pe care îl vei găsi, dar ţine cont că nu ai voie să faci decât o singură încercare. Platon l-a ascultat fără să crâcnească, şi s-a întors după o vreme fără a aduce nimic cu el.
Socrate l-a întrebat ce se întâmplase, iar Platon l-a lămurit: Atunci când am intrat în lanuri am zărit un spic înalt şi frumos, dar m-am gândit că poate voi găsi un altul şi mai maiestos, aşa că am mers mai departe. Am căutat în zadar după aceea, căci nu am aflat nici un alt spic asemenea celui dintâi, aşa că nu ţi-am mai adus vreunul.
Socrate i-a spus: Aceasta este dragostea.”

                                          Vă mulţumesc şi vă urez toate cele bune!
                                                                Cu drag, Iliuţa!