Să ucizi SS. Vânătoarea celor mai cruzi criminali din istorie – Bill O’Reilley – Martin Dugard – Editura RAO – recenzie

Titlu: Să ucizi SS. Vânătoarea celor mai cruzi criminali din istorie

Autor: Bill O’Reilley – Martin Dugard

Editura RAO

Nr. pagini: 328

Data apariției: 2021

    Cartea Să ucizi SS aduce în atenția cititorului povestea vânătorilor naziștilor recunoscuți pentru ororile comise, care au reușit să se sustragă temporar sau definitiv justiției. Pagini dintr-o perioadă neagră a istoriei, revin prin intermediul lucrării de față, cu acele acțiuni care au dus la moartea a milioane de oameni nevinovați prin purificarea rasei – conceptul care a lăsat o pată de neșters umanității.

   Fuga acestora, lașitatea dovedită prin aceasta, completează tabloul degradant al celor considerați aparținând “rasei pure”. Aducerea într-o poziție devenită crucială, a unui crescător de pui la vârsta de douăzeci și nouă de ani, Heinrich Himmler, are consecințe nefaste, apariția  lagărelor de concentrare este un exemplu concludent în acest sens. Un detașament de protecție pentru Adolf Hitler, devine la  scurt timp sub conducerea lui Himmler, SS Totenkopfverbande – Unitatea capetelor de mort, renumită pentru cruzimea sa.

    Ororile la care aceștia au ajuns sunt de neimaginat. Încercarea lor de a scăpa nepedepsiți, dovedind lipsa unui demnități proprii, creează un sentiment de indignare colectivă și o nedreptate ce necesită demararea unor măsuri. Uciderea lui este departe de a constitui prețul plătit pentru atrocitățile comise, exterminarea a milioane de oameni pentru o ideologie fără rațiune. Fuga la o fermă în interiorul Germaniei nu-l ajută. Nici demersurile ulterioare. La un punct de control, planurile delirante că va scăpa de trecut se opresc. Impactul unei verificării amănunțite considerată degradantă pentru omul ce se credea deasupra celorlalți și punga cu cianură localizată în cavitatea bucală, au adus într-un final, răsplată cuvenită, moartea acestuia.

   Un alt monstru fugar este Otto Ohlendorf, conducător al echipelor morții cunoscute sub denumirea de Einsatzgruppen, care însoțea unitățile militare cu scopul de a extermina populația civilă. La acestea s-a adăugat uciderea prin înfometare a aproximativ două milioane de prizonieri sovietici și omorârea a nouăzeci de mii de persoane din populația evreiască prin împușcare sau în camerele de gazare.

Totuși, mai existau mulți criminali de război naziști care vor evita justiția. Germania postbelică le-a oferit haos și confuzie din cauza milioanelor de oameni aflați în tranzit.

  Martin Bormann, secretarul personal al lui Hitler, Klaus Barbie, celebru “Măcelar din Lyon” care torturase și omorâse mii de cetățeni francezi, cel care a ordonat trimiterea copiilor în lagărul morții de la Auschwitz, Josef Mengele supranumit Îngerul morții datorită experimentelor îngrozitoare efectuate pe prizonieri, Adolf Eichmann și mulți alți au reușit, într-un fel sau altul să scape de justiție, deciși să înceapă o nouă viață sub altă identitate. Pentru a împiedica acest lucru, a fost constituit un grup numit “vânătorii de naziști”, grup organizat în echipe de asasini și răpitori.

  Benjamin Ferencz este un evreu din România care reușit să scape de a fi trimis într-un lagăr al morții, datorită demersurilor părinților acestuia, prin decizia de a emigra în Statele Unite, este primul vânător de naziști din lume. Aportul pe care ”bătăiosul avocat de douăzeci și cinci de ani, educat la Harvard” l-a adus, implicarea  și rezultatele avute sunt memorabile și merită cunoscute. Autorul dedică multe pagini cu relatări ale acestuia.

  Atrocitățile, încercările de a scăpa de justiție și capturarea lui Adolf Eichmann le regăsim în paginile cărți, detailate și bine documentate. “Maestrul“ recunoscut al deportărilor sau “expertul în chestiunea evreiască” al celui de-al Treilea Reich, Eichmann reușește să se sustragă o perioadă lungă de timp prin diverse tertipuri. Prinderea lui printr-o colaborare a vânătorilor de naziști și a spionilor Mossad este remarcabilă. Am decis că, în situația în care Eichmann este în viață, orice catastrofă s-ar întâmpla, el trebuie să fie prins – spune Isser Harel adăugând-o ca o prioritate pe lista Mossadului.

  Procesul care a urmat este relatat amănunțit. Întrebările și răspunsurile celor implicați sunt copleșitoare, prezentând o realitate unde umanitatea, minimul unei decente sau respectul pentru viață, nu există.

În ciuda ororilor povestite de aproape o sută de martori, Adolf Eichmann stă impasibil în spatele scutului sau protector din sticlă antiglonț. El nu arată nicio emoție, își schimbă, din când în când poziția în scaun și își șterge ochelarii. Până la procesul lui Eichmann, era considerat greșit ca supraviețuitorii Holocaustului să vorbească despre amintirile lor îngrozitoare. Războiul se terminase de cincisprezece ani și trecutul nu mai putea fi schimbat. Dar, pe măsură ce mărturiile ajung în cea de-a treia lună de proces, amintirile supraviețuitorilor produc o purificare. Eichmann nu fusese prezent personal la multe dintre atrocitățile pe care le descriu acești bărbați și femei, dar obiectivul simplu al exterminării evreilor devenea uluitor de clar. 

  Ultima parte a cărții este despre criminali de război mai puțin cunoscuți și anume –  femeile din SS. Dacă până acum lectura a permis și momente de simpatie pentru cei care au reușit să aducă dreptatea, în această ultimă parte se simte doar brutalitate, groază și multă durere. Dezumanizarea acestora este copleșitoare.

Ravensbruck este un lagăr de muncă forțată. Principalul sau scop nu este exterminarea, deși condițiile dure de trai înseamnă că mai mult de douăzeci de mii de femei vor muri aici.Gardieni realizează periodic “selecții” prin care populația lagărului este subțiată, în baza unei alegeri la întâmplare a prizonierilor pentru a fi uciși. Aceste nefericite vor fi duse în pădure și împușcate sau vor fi încărcate în camioanele numite de prizonieri Himmelfahrt – drumul spre paradis -, pentru a fi transportate la camerele de gazare.

  Recomand această carte tuturor celor care vor să cunoască faptele, dar și demersurile pentru prinderea și judecarea celor care au constituit “cel mai rău lucru al umanității”

După încheierea celui de al doilea Război Mondial, vânătoarea de naziști nu a fost o sarcina ușoară. Dar trebuia să fie făcută.

Și a fost.

Carte disponibilă pe site-ul Rao

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: , , cartepedia, librărie.net şi cărtureşti

Recenzii cărți