Secretul marelui sigiliu, de Steve Berry-Editura Rao-recenzie

“Berry combină elementele istorice din era lui Franklin D.Roosevelt și ale conspirațiilor despre legalitatea impozitelor într-un complot de anvergură. Secretul Marelui Sigiliu reușește să țină pe ghimpi cititorii până la ultimul paragraf.”(Kirkus Reviws)

  Da, ca de obicei, cărțile lui Steve Berry te țin cu sufletul la gură. Cei care îl citiți și l-ați cunoscut pe Cotton Malone, din celelalte cărți ale seriei, veți fi încântați să-l reîntâlniţi. Și pe el și pe ceilalți membrii ai echipei sale, Stephanie, cea care conduce compania Magellan Billet, și Luke Daniels, un agent tânăr foarte bun, nepot al președintelui Danny Daniels. Doar că de data asta Cotton Malone este pensionat și deține în Danemarca un anticariat. Adaptarea la noua viață este grea, e prea liniște pentru Malone, așa că atunci când Stephanie Nelle îi cere ajutorul acceptă.

  Stephanie Nelle conduce compania Magellan Billet, un serviciu de contrainformații al Departamentului de Justiție, care raportează direct președintelui. De altfel Stephanie și Danny Daniels, președintele în funcție, erau buni prieteni de pe vremea când el era guvernator, și aveau deplină încredere unul în altul. Erau apropiați și în plan personal, dar rezervați, așteptând finalul mandatului pentru că el să iasă dintr-o căsnicie pustie, menținută numai de fațadă. Stephanie era singură, după moartea soțului, se îngropase efectiv în muncă. Ea i-l dă ca ajutor lui Mallone doar pe Luke Daniels. Deși primit cu precauție la început, fiind nepotul președintelui, Luke le câștigase aprecierea, considerat ca fiind un agent foarte bun.

Pare mai mult o misiune de urmărire și recuperare a unor hârtii, dar lucrurile se complică prin apariția altor “jucători”.

   Totul pornește de la o carte scrisă de Anan Wayne Howell-“Amenințarea Patriotului”. Scriitorul, un tânăr condamnat în S.U.A. pentru neplata taxelor, fugise și se ascunsese mult timp în Croația. Nu era de acord cu plata taxelor și impozitelor, spunând că sunt neconstituționale, de aceea refuzase să le achite. Citise mult, studiase documente, pusese cap la cap lucrurile aflate și publicase cartea pe internet, creând o adevărată isterie, un val de paranoia și conspirații,  induse și de faptul că susținea că guvernul își urmărește oamenii, că toate convorbirile telefonice și emailurile sunt verificate. Tot pe net comunica cu Paul Larks, fost angajat al Trezoreriei, care dăduse peste hărtii importante și deși era bolnav, pensionarea cvasi-forțată îl determină să spună altora “adevărul” pe care  șefii lui nu au vrut să-l recunoască. Așa că vrea să-i dea lui Howell o geantă cu copii ale unor documente de foarte mare importanţă.

  În discuțiile lor de pe net mai apare o a treia persoană, Peter din Europa, cum își spune, care pozează într-un tip acuzat de evaziune fiscală și cere sfaturi. Doar că Peter era de fapt un coreean, Kim Yong Jin, fiul fostului mare conducător al Coreii de Nord. Pentru că a vrut să intre în Japonia, cu acte false, să meargă la Disney, tatăl lui l-a dezmoștenit și l-a numit urmaș al său pe unul dintre frații lui vitregi. Kim își ura fratele, care-l privase de puterea ce i se cuvenea, și-și voia înapoi rolul de mare conducător, voia puterea supremă, voia să le dovedească că el este cel mai bun. Alungat din Coreea de Nord, ocolit de familie, inclusiv de copiii nelegitimi, ca un lepros, el îi lasă pe toți să creadă că este doar un tip corpolent, inofensiv, liniștit, care n-are nici o dorință.Totuși atât coreenii cât și chinezii îl consideră periculos.

   China avea interesele ei, după sancțiunile impuse de SUA asupra Coreei de Nord, ei îi ajutaseră o vreme împrumutându-le bani, așa că actualul conducător coreean le era loial, ceea ce nu puteau afirma despre Kim. Asta, plus rachetele balistice pe care le deținea Coreea de Nord însemnau un mare pericol pentru China. Dar voiau în același timp să afle și atuurile lui Kim, ce anume crede că are împotriva SUA, așa că și ei urmăreau pe toată lumea și încercau să joace pe două fronturi.

Atuul și ajutorul lui Kim era Hana, unul dintre copiii nelegitimi și singura care vorbea cu el.

   Hana crescuse într-un lagăr de înfometare și exterminare,un lagăr pentru dușmanii Coreei, urându-și mama pe care o credea vinovată de soarta lor, recunoscătoare lui Kim că o scosese din infern. Hana părea rece și fără sentimente, ceea ce lui Kim îi convenea, pentru că nu-l interesa ea ca persoană, nu avea atâta suflet, cât faptul că era un ajutor de încredere și disponibil permanent. Dar Hana? Hana marcată de copilăria petrecută în lagăr, de moartea singurei ei prietene, ucisă pentru cinci boabe de porumb deoarece în lagăr viața nu avea valoare și toți cei aflați acolo erau potențiali candidați la moarte, de atitudinea indiferentă a mamei, de cruzimea celor care conduceau lagărul, vrea doar să nu-i mai fie niciodată frică sau foame. La 10 ani e scoasă din lagăr de tatăl ei și instruită să lupte, să ucidă, să facă tot ce i se ordona. Totuși la un moment dat își vizitează mama și spusele ei o pun pe gânduri. Va afla în final că tatăl ei fusese cel care le trimisese în lagăr că să scape de ele, își dă seama că pentru el ea e valoroasă doar cât are nevoie de ea.

Ce va face Hana? Se va răzbuna? Când? Cum? Sunt întrebări pe care ți le pui citind cartea.

   Apoi niște agenți, care se dovedesc a fi ai Trezoreriei, trimiși de șeful lor Joe Levy, încearcă să recupereze actele copiate de Larks, dar și unicul act original furat, un vechi bilet mototolit.

  Deci… iată avem o grămadă de “jucători”: SUA cu agenții conduși de Stephanie și Levy, care vor fi nevoiți la ordinul președintelui să coopereze, Kim  coreeanul și agenții coreeni trimiși de fratele său să-l elimine, chinezii și mai ales Howell, cel care stârnise viesparul. Toți se urmăreau unii pe alții. Toți voiau din diferite motive actele copiate de Larks și mai ales biletul mototolit.

Întrebarea care se pune este: De ce? Ce era atât de important și deosebit la acel bilet?

  Și iată cum trecutul ajunge din urmă și influențează prezentul!

   Povestea începuse în 1936, pe vremea președintelui Roosevelt, o eternă luptă pentru putere între membrii guvernului și Congresului american.

  Va sună cunoscut? Seamănă cu ceva din zilele noastre?

   De fapt cartea așa și începe cu o întâlnire specială între Andrew Mellon, secretarul Trezoreriei timp de 11 ani și Roosevelt.

   Tatăl lui Andrew Mellon, venise din Irlanda, făcuse școală, ajunsese un avocat de succes în Pittsburgh, apoi judecător local, și în final înfiinţase un consorțiu bancar cu fiii săi. Andrew preluase conducerea băncii, o extinsese, preluase afaceri și intrase în politică, dându-și seama cât de mult contează puterea. Devine prietenul și susținătorul Partidului Republican și apoi secretarul Trezoreriei. Politica de afaceri pe care o practică face că o vreme America să devină în 1920 “bancherul lumii”, dar crahul bancar din 1929 schimbă lucrurile. Roosevelt nu-l suportă și încearcă să scape de el anchetându-l și deschizându-i o grămadă de procese din care totuși iese exonerat. Toată lumea era de părere că Mellon deține secrete importante, care îi asigura liniștea. Grav bolnav, Mellon îi cere aprobarea lui Roosevelt  să construiască și să dăruiască țării “Galeria Națională de Artă”, cel mai important locaș de artă, unde va dona o mare parte din tablourile lui și prin fundație va lasă fondurile necesare să fie întreținută. Asta va fi moștenirea lui pentru țară. Iar lui Roosevelt îi lasă un dar special, o căutare creeată pentru el. Îi arată semnele de pe hârtia de 1 dolar-bancnotă refăcută în 1935, când se adăugase și Marele Sigiliu al Statelor Unite precum și alte modificări stilistice. Îi arată cum unirea unor puncte de pe verso făcea vizibilă Steaua lui David și anagramă cuvântului “mason”. Îi mai da un bilet cu cifre pe el care spune că-l vor ajută să dezlege secretul care altfel l-ar distruge și pe el și țară, și pleacă.

   Se pare că Steaua lui David apare ca mulțumire pentru evreul Haym Salomon, care finanţase Revoluția Americană și a împrumutat mulți bani noului stat creat. A murit sărac, văduva lui și cei patru copii au predat actele doveditoare Trezoreriei pentru a-și recăpăta banii, dar actele au dispărut și datoriile n-au fost plătite niciodată. Ani la rând fiul lui a încercat să afle adevărul și a cerut Congresului despăgubiri, dar nu s-a întâmplat nimic. Se presupune că ultima dată chiar Mellon a refuzat să accepte vreo compensație, mai ales că nu se mai găseau actele. O plată, în zilele noastre, a unei asemenea sume cu toate dobânzile ar fi însemnat un dezastru financiar pentru SUA.

  Datorită obiceiului din vremuri imemoriale, că tot ce se discuta în biroul președintelui să fie înregistrat, s-a aflat că Rososevelt dăduse instrucțiuni să se verifice ce acte trebuie găsite și ce înseamnă biletul lui Mellon. Dar Roosevelt  n-a mai apucat să facă nimic, alții au găsit actele, dar nimic nu părea atât de tragic.

  Și totuși? Ce mai era în joc? Ce era atât de important?

  Din cauza actelor dispărute și a celor găsite și cercetate, din presupunerile lui Howell mai apare o problemă.

  În 1909 democrații propuseseră o lege pentru un impozit național, apoi apăruse “Amendamentul 16” care cerea că toate statele să fie de acord cu legea, ea urmând să se aplice pe întreg teritoriul.

  S-a crezut că toate statele au ratificat legea! Oare? Așa că ea a fost adoptată de Congres.

  S-au mai găsit acte de-a lungul timpului dar din varii motive s-a păstrat tăcerea pentru că implicațiile ar fi fost prea mari pentru SUA.

Așadar unul dintre aceste motive sau ambele au determinat acțiunea de-acum și jocul pionilor.

   Lui Malone și Luke li se alătură Isabella, agenta fiscului, iar Stephanie și Levy fac și ei front comun împotriva primejdiei, punând la cale o modalitate de-a induce dușmanii în eroare.

Crime, urmăriri, lupte, comploturi, alianțe, dușmanii și mai ales întâlnirea trecutului cu prezentul și viitorul, toate duc la soluții și rezolvări.

Care este povestea Amendamentului 16? De ce caută toată lumea actele? Unde le găsesc? Ce se va întâmpla cu ele? Ce se întâmplă cu pionii din marele joc?

Toate acestea le aflați citind cartea.

“Acțiunea are loc într-un timp foarte scurt, în mai puțin de o zi. Berry amestecă în mod dibaci istoria impozitelor federale cu înființarea Galeriei Naționale de Artă. Speculațiile și suspansul fac din Secretul Marelui Sigiliu una dintre cele mai bune cărți ale lui Berry de până acum.’(The New York Times)

  Trebuie să recunosc că povestea de la care pornește cartea m-a plictisit puțin la început (de fapt mărturisesc că tot ce ține de chestiile financiare-taxe, impozite, mi se pare prea arid), a fost nevoie să parcurg informațiile pentru a înțelege de ce se întâmplă astfel lucrurile..

  Dar ca în toate cărțile lui Steve Berry acțiunea și adrenalină domină și te fac să nu lași cartea din mâna până la final.

   Îmi place și faptul că la finalul romanului (ca la toate celelalte) apare capitolul intitulat ”Nota Autorului”, unde acesta i-a pas cu pas fiecare eveniment, moment, întâmplare, specificând clar ce este real și ce este fantezie bazată pe realitate. Cred că se datorează formației sale de absolvent de drept această departajare corectă a realității și fanteziei.

Iată câteva păreri avizate:

“Steve Berry este un maestru în a îmbină detaliile istorice cu ficțiune, creând un thriller fascinant. Suspans, acțiune și intrigă.”(The Providence Journal)

“O premisă neobișnuită și probabilitatea unor deznodăminte multiple îi vor delecta pe fanii conspirațiilor politice.”(Publisher”s Weekly)

“Un thriller tradițional, captivant, care amintește de Codul Lui Da Vinci.”(The Pittsburgh Post-Gazette)

“Cotton Malone se confruntă din nou cu o amenințare internațională, iar acțiunea cărții se desfășoară în ritm alert, ca într-un film.”(RT Book Reviews)

Cartea Secretul marelui sigiliu de Steve Berry poate fi comandată de pe site-ul Editura Rao

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia, librărie.net şi cărtureşti

Recenzii Cărţi Editura Rao

Cărţi Thriller

Listă cărţi scrise de Steve Berry

Secretul marelui sigiliu de Steve Berry-Editura Rao-recenzie