Toamna în culori şi în file de carte…

Toamna în culori şi în file de carte…

   A sosit regina toamnă care ne suflă în faţă aerul încărcat cu amintirile unei veri toride, pline de peripeţii. Odată cu ea se redeschid şcolile, dimineţile şi serile devin mai răcoroase, iar lumea pare a se mişca cu încetinitorul: oamenii în tramvai se leagănă în ritmul dat de şine, pietriş şi ambuteiaj; ploile nu ajută prea mult fiindcă ne determină să vrem să stăm într-un loc, să fim nişte fiinţe statice. Toamna are şi bune şi rele: pe de o parte ne aruncă în butoiul cu melancolie, iar pe de alta îl readuce pe Bacchus pe tronul său, ori ne împinge spre noi culmi, depărtări, spre a deschide larg ochii şi a întâmpina un melanj de culori care mai de care mai vii…Oare au vreo semnificaţie acestea sau sunt nişte simple minuni ale naturii? Mulţi cercetători afirmă că tot ceea ce ne înconjoară are o poveste. Dragi cititori, teoria lor poate fi aplicată şi cărţilor? Oare culoarea coperţii ar avea asupra noastră un anume efect? Opiniile sunt disparate: de o parte sunt cei care susţin sus şi tare că nu trebuie judecat volumul după copertă, iar de cealaltă baricadă stau cei care ori afirmă contrariul, ori susţin acestea, dar demonstrează că în alegerea cărţii, un rol important îl joacă şi aspectul…

• Roşu – culoarea cea mai ambiguă dintre toate din cauza multiplelor sensuri care i se arogă. Ea aduce cu sine sentimente pasionale, dar care se regăsesc ca antonime: dragoste vs ură, furie; senzualitate vs timiditate; curaj vs pericol şi frică. Roşu înseamnă energie şi căldură, dar îl putem asocia şi sângelui, infernului. Îi aduce pe plus şi pe minus împreună:

+ dragoste, pasiune, căldură, câştig.

-furie, teamă, interdicţie, pericol

    Imagine: sânge, foc, lavă, roşii, trandafiri, cireşe, apus de soare.

   Cititorul când va alege un volum va vedea mai întâi o culoare. Roşul îi va impregna în minte imaginea unei iubiri ori a unei crime monstruoase; a unei prietenii sau a unei rivalităţi; unei aventuri poate. Aceste cărţi sunt în general date lectorului cu personalitate puternică sau aceluia care doreşte pur şi simplu să ştie ce înseamnă o anumită trăire prin prisma a ceea ce este descris printre filele romanului.

    Recomandare carte: „Prietena mea genială” de Elena Ferrante. Ea scoate la iveală prietenia şi ce anume înseamnă ea; prin câte pot trece atari persoane şi cât sunt de importante în viaţa unui om.

• Maro – culoarea pământului, calmă. Nu arată nici tristeţe, nici bucurie, este neutră şi se regăseşte în toată lumea, fie ea animală sau vegetală. O asociem de multe ori ciocolatei. De aceea ni se pare mai dulce şi ar releva protecţie şi căldură. Se combină cu alte nuanţe precum galbenul, violet şi roşu deschis.

Se obţine amestecând portocaliu, albastru/violet şi galben.

+ dulce, natură, neutralitate.

-nu există

     Imagine: pământ, arbori, ciocolată, cafea, kiwi, maimuţe.

    Persoana care va alege o atare carte va dori poate să citească un roman de dragoste în faţa unui şemineu, plin de citate care mai de care mai luminoase.

   Recomandare carte: „Invitaţia la vals” de Mihail Drumeş care aduce cu sine o iubire molipsitoare şi demonstrează că „oricum e de preferat iadul cu o femeie deşteaptă decât paradisul cu una proastă”. De ce iubirea să fie atribuită maroului? Fiindcă personajul arată o fire de pământ, are inteligenţa în volume, dar îi lipseşte aceea afectivă.

• Albastru – nu e o culoare specifică toamnei, dar o regăsim mai mereu deasupra noastră ori în apele mării. Este legată de vis, înţelepciune şi seninătate. Albastrul se află peste tot. Este glasul vieţii, călătoriei şi descoperirilor în sens propriu, dar şi figurat-introspecţia. Ne umple de calm şi bucurie. Această culoare este simbolul adevărului, place tuturor, dar nu trebuie să se abuzeze de ea pentru că repede se poate transforma în înăbuşeală, sufocare. Se îmbină cu negrul sau cu bejul, maroul.

+vis, inteligenţă, seninătate, loialitate, răcoare, prospeţime

-melancolie

   Imagine: ocean, cer, flori.

   Cititorilor cărora le place culoarea albastră, care aleg cărţi îmbrăcate în aceasta, sunt dornici de aventură, de linişte, de poveste. Vor să descopere nu doar lumi noi, dar să se şi recunoască pe ei înşişi, ori să îşi închipuie că duc o altă viaţă.

   Recomandare carte: „O fată ca tine” de Maureen Lindley. Este un bildungsroman; personajul este urmărit din copilărie şi până în prezent. Ne este descoperită o parte a istoriei: atacul de la Pearl Harbor şi ce efecte a avut asupra populaţiei chineze din SUA.

• Galben – cea mai veselă culoare dintre toate. Este simbolul soarelui, petrecerii şi fericirii. O culoare caldă şi stimulantă. Precum soarele care îşi lasă încetişor  razele asupra pământului, la fel galbenul aduce viaţa şi mişcarea. Cu toate acestea se poate  repede înnegura: se poate asocia trădării şi minciunii. Galbenul pal aduce a boală şi tristeţe, fiind în opoziţie cu galbenul deschis ce denotă viaţă, putere şi un ego destul de mare. Îl legăm de prietenie, fraternitate, ştiinţă. Această culoare se poate combina bine cu negrul, maroul.

+fericire, prietenie, ego.

-înşelăciune, trădare, gelozie.

   Imagine: soare, flori(trandafiri).  

   Cititorul de astă dată vrea să fie cât de activ se poate, să găsească în filele cărţii personaje puternice, ambiţioase şi locuri care mai de care mai exotice, ori pline de istorie şi de împăraţi care s-au ridicat şi au căzut mai apoi. De aceea vă recomand „Fata care a atins cerul” de Luca di Fulvio.