Profesoara de balet de la Auschwitz – Dani Zhihen – recenzie

Titlul: Profesoara de balet de la Auschwitz

Editura: CORINT

Anul apariției: 2026

Nr. de pagini: 272

Colecția: Ficțiune istorică

Povestea desprinsă din paginile acestei cărți ne oferă imaginea răvășitoare a unei lumi ce a atins pragul cel mai de jos al umanității, prag determinat de abuzurile și atrocitățile din perioada Holocaustului. Iadul indus de ideologiile germane ale acelor vremuri privit cu indiferență de cei neimplicați in mod direct, a avut ca rezultat continuarea acestor fapte înspăimântătoare și a constituit, in timp, o crimă împotriva umanității. Tragedia prezentă în destinele personajelor care dau naștere acestor rânduri, este destul de dificil de înțeles și copleșitoare prin ororile la care aceștia au fost supuși. Realitatea acelor vremuri a lăsat urme adânci datorită nepăsării cu care a fost privită de cei care nu erau evrei. Cu fiecare pagină citită, nu doar povestea din spatele cuvintele ajunge la noi, ea sunt completată de sentimentele care decurg din acestea și emoțiile puternice greu de controlat deoarece lectura, prin combinație, este una profundă și deseori însoțită de tristețe și regrete.

Eleonore Kantor, personajul principal al acestor întâmplări, este o evreică balerină care locuia în Berlinul anilor 1940 împreună cu mama sa într-un apartament situat deasupra atelierului de croitorie ce aparținea familiei sale. Acțiunile îndreptate împotriva evreilor acelor timpuri, le schimbă complet întreaga existență, transformând o viață liniștită presărată cu mici răsfățuri într-un infern în care își vede mama ucisă, locul unde au trăit amândouă distrus iar prietenii lor plecați departe, într-o mare de incertitudini. Ajunsă printr-un concurs de împrejurări în ghetoul din Lodz, Eleonor realizează că șansele să revină acasă sunt inexistente, iar singurul lucru pe care putea să îl facă era să rămână în viață în speranța că într-o zi acest război fără sens se va termina.

Frunțile lor erau lipite una de alta.

Și, în întuneric, înconjurate de frică și de durere, au rămas așa, împărtășind suferință. Încetul cu încetul și-au dat seama că acum deveniseră una pentru cealaltă tot ce le-a mai rămas pe lume.

Ideea Eleonorei de a deschide o sala de balet pentru copii din ghetou, oferindu-le astfel posibilitatea de a evada din acest sumbru cotidian, este binevenită în ciuda tuturor temerilor legate de posibilele repercusiuni dacă soldații germani aflau de existența acesteia. Ajutorul Leei, bătrâna sa profesoară de balet și totodată sprijinul ei în această lume străină și de neînțeles, pune lucrurile în mișcare și conturează posibilitățiile legate de această îndrăzneață încercare. Într-o lume care îți ia tot ce ai, să țintești dincolo de supraviețuire, să ajuți chiar dacă acest demers poate să îți aducă sfârșitul mai aproape, este motivul pentru care unele povești trec dincolo de timp și sunt păstrate vii în sufletele celor rămași.

Întâlnirea cu Matias, cel care a ajutat-o în cel mai greu moment ale vieții ei, păstrându-i totodată în siguranță ultimul dar de la mama sa, perechea de pantofi de balet realizați de aceasta, este una emoționantă și plină de gingășie. Mesajul transmis prin intermediul acestui cadou este dorința acesteia ca Eleonor să nu renunțe niciodată la visurile ei. Sentimentele care iau naștere între cei doi tineri oferă romanului o direcție neașteptată și îmbracă povestea în culorile acestora.

Mișcarea de rezistență din ghetou, din care face parte Matias, la care ulterior aderă și Eleonor, devine una de anvergură și plină de peripeții ce ține cititorul cu sufletul la gură. O nouă lovitură pentru eroina noastră o constituie pierderea Leei, anii înaintați ai acesteia și privațiunile la care este supusă în ultimul timp aduc acest trist deznodământ. Ultimele sale cuvinte adresate Eleonorei sunt emoționante și pline de căldură.

Ai fost cea mai mare bucurie a mea, Eleonor, a zis ea. Meine kleine Tanzerin. Să nu te oprești niciodată din dansat, mă auzi? Trebuie să continui. Chiar dacă vei rămâne ultima dansatoare din lumea asta crudă, rea și frumoasă. Dansul tău aduce lumină, iar lumea are nevoie de lumină.

O misiune eșuată are ca rezultat trimiterea lui Eleonor la Auschwitz, lagărul de concentrare unde singura cale de scăpare este moartea. Prezența Gretei, nepoata lui Matias, în aceast loc al terorii o determina pe aceasta să lupte pentru supraviețuire, ajutând-o astfel pe curajoasă copilă să rămână în viață.

Dar știa că nu-și putea permite să se piardă cu firea. Fiecare pas apăsat pe podeaua de piatră și fiecare privire iscoditoare a gardienilor îi aduceau aminte de regulile pe care trebuia să le respecte. Era obligatoriu să rămână puternică, pentru ea însăși, pentru Greta, pentru acea parte minusculă din ea care se agață de credința că într-o zi, într-un fel sau altul, vor fi din nou libere.

Există speranță într-o lume guvernată de întuneric, reușește Matias să le elibereze pe cele două persoane dragi din viața lui, există un mâine pentru ei? Vă las să aflați citind aceste rânduri înduioșătoare care spun povestea unor destine pierdute în negura celor mai încercate timpuri.

Recenzii cărți