Trecând prin noapte – Hervé Le Corre – recenzie

Titlu: Trecând prin noapte
Autor: Hervé Le Corre
Traducător: Delia Tuică
Anul apariției: 2024
Număr de pagini: 304
Titlu original: Traverser la nuit

  “Hervé Le Corre s-a născut la Paris și predă literele la Universitatea Bordeaux Montaigne. Cititor avid de romane polițiste, a debutat la 30 de ani, iar cărțile sale s-au bucurat de un succes imediat. Scriitura, personajele, atmosfera sumbră din romanele sale îl încadrează printre cei mai noir autori francezi. A fost răsplătit cu numeroase premii literare, printre care, pentru romanul După război: Prix Le Point du Polar européen (2014), Prix Landerneau (2014), Prix Michel-Lebrun (2014), Trophées 813 (2015).”

  “Louise are treizeci de ani. După ce părinții ei au murit într-un accident, ea a alunecat pe panta drogurilor și alcoolului. Acum locuiește singură cu fiul ei Sam, în vârstă de opt ani, care e singura ei lumină din viață. Este hărțuită de fostul ei iubit care, într-o zi, o agresează atât de violent încât o lasă în stare gravă. Cazul îi este încredințat unei echipe conduse de comandantul Jourdan, care nu rămâne indiferent la situația Louisei.

  În același timp, în Bordeaux umblă liber un ucigaș de femei, un individ impulsiv, imprevizibil, profund tulburat.

   Iar în mijlocul acestor două povești se află Jourdan, un polițist posac și tăcut, un cunoscător al nopții, un om atât de chinuit de fantomele trecutului încât cu greu mai are loc în suflet și pentru cei vii.”

“O călătorie plină de disperare la capătul nopții, concepută de un maestru al genului.” – (Telerama)

  O călătorie a cărei protagoniști sunt echipa de polițiști condusă de comisarul Jourdan. Un tip tăcut, posac, introvertit, uneori conducând echipa, alteori acționând ca un “lup singuratic”. Tot ce a trăit și încă trăiește l-a făcut să se îndepărteze de singura femeie pe care a iubit-o, de Marlene, întrebându-se în același timp cum s-a întâmplat:

“Cum au ajuns aici? Imposibilă întrebare cu imposibile răspunsuri. A încercat să se întoarcă în timp, dar un zid de sticlă îl împiedică să meargă mai departe decât acel miez de noapte de revelion când Marlene de-abia dacă răspunsese îmbrățișării lui și că i se păruse, pentru câteva momente, că ținea în brațe o persoană pe care n-o mai văzuse de mult și care îi este indiferentă. Încerca să își dea seama în ce moment încetaseră să-și mai vorbească.”

  Așa că s-a refugiat din ce în ce mai mult în muncă, și întâmplările nopților sunt din ce în ce mai grave și mai solicitante. E empatic, dar îi e greu să se manifeste când efectiv nu-i înțelege pe oameni și motivațiile lor:

“Jourdan nu știe ce-i conduce pe oameni spre decăderea lor. Nu mai vrea să știe. Așa că are furia, ca singur răspuns la întrebările imposibile. Ca ultim recurs la capătul unui impas.
Furia, pentru că doare mai puțin decât tristețea și cel puțin te face să te simți viu.”

  Și noaptea își dezvăluie tainele și sunt chemați la din ce în ce mai multe cazuri.

  Sunt chemați la o adresă unde găsesc o întreagă familie: mama plus trei copii, uciși de tată, Caminade. Îl prind când își amenință socrii cu arma, îl arestează, dar costurile sunt prea mari.

  Apoi aduc la secție un uriaș tăcut, pierdut în lumea lui, care nu e în stare să-și spună nici măcar numele, dar e plin de sânge. Într-un moment de neatenție al polițiștilor se aruncă pe fereastră. Încearcă să-l identifice, mai ales că sângele se dovedește a nu fi al lui, ci al unei prostituate ucisă, pe care o găsesc ulterior. Și totuși oare el este ucigașul? Și mai ales cine este el?

 Găsirea altor prostituate ucise cu brutalitate duc la descoperirea și distrugerea unei rețele de proxenetism, dar rămâne întrebarea: cine și de ce ucide?

   Ucigașul e organizat, metodic, atent, dar ultima victimă, ucisă dintr-un impuls aduce și prima greșeală a acestuia. Polițiștii încearcă să-l identifice, să-l localizeze, și toate duc la o familie, mama și cei doi fii, unul fiind uriașul, care de fapt încerca să-și împiedice fratele să ucidă. Între timp polițiștii găsesc și alte victime, care au fost ucise în același mod și reușesc să afle mai multe, inclusiv locația posibilă a criminalului.

  În timpul acesta Jourdan răspunde apelului unui copil a cărui mamă a fost atacată. Așa aflăm povestea lui Louise și a fiului ei Sam. Impresionat de povestea ei, de faptul că ar fi putut fi ucisă, dar și de tenacitatea cu care își apăra fiul, Jourdan ia hotărârea s-o ajute cu orice preț, și va porni într-o cruciadă singuratică. Asta îi va aduce tinerei Louise o rază de speranță și credința c-o poate lua de la început, în alt loc, cu fiul ei alături.

  Când polițiștii află locația criminalului care ucidea noaptea prostituate, Jourdan este cel mai aproape de acel loc, așa că merge fără întăriri. Îi găsește pe criminal și pe mama acestuia, dar ce se întâmplă acolo este șocant.

  Cine este criminalul? Ce rol a avut mama lui în toată povestea? De ce ucide și mai ales de ce așa?

  Pentru a afla asta și multe altele trebuie să citiți cartea.

 În romanul “Trecând Prin Noapte” Herve Le Corre ne dezvăluie o altă latură a luptei poliției cu criminalitatea. Ucigași, victime, vinovați pentru anumite situații și evenimente, toate ascunse în tenebre de mantia nopții.

  Toate cazurile, toate victimele, toți ucigașii ajunși în acest punct din diferite motive, își pun amprenta asupra psihicului polițiștilor și asupra vieții lor personale. E cumplit să citești despre așa ceva dar să mai și vezi!!!!

  Cartea este intensă și întunecată, dar foarte interesantă.

  Iată și păreri avizate:

“Scriitura lui Herve Le Corre are o muzicalitate care frizează poeticul. Este un portretist desăvârșit.”(Le Monde)

“Herve Le Corre (…) semnează o nouă bijuterie despre dezordinea din lumea de azi, în care speranța rezistă până la ultima pagină, tulburătoare.“(Le Point)

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: bookzone, libris şi cărtureşti

Recenzii cărți