Ultimul meteorolog, de Mugur Ioniță – Editura Lebăda Neagră – recenzie

Ultimul meteorolog

Autor: Mugur Ioniță

Editura Lebăda Neagră – Iași 2021

   “Mugur Ioniță (n. 1972, la Timișoara) a absolvit Școala de Ofițeri de Aviație „Aurel Vlaicu”, Secția meteorologie, din Boboc, județul Buzău, Facultatea de Geografie din cadrul Universității din București precum și Școala de Înalte Studii Europene Comparative din cadrul Universității de Vest din Timișoara. Din anul 1993 este meteorolog, desfășurându-și activitatea în mai multe locații din țară și din străinătate, inclusiv doi ani în cadrul Misiunii ONU din Republica Democratică Congo și zece ani în cadrul Misiunii Uniunii Europene din Bosnia și Herțegovina. La începutul anilor 2000, a fost corespondent pentru vestul țării al săptămânalului „Observatorul Militar”. „Ultimul meteorolog” este volumul său de debut.”(Eitura Lebăda Neagră)

  “Mariajul meu cu meteorologia a fost învăluit în nori, turbulențe, zile senine, furtuni, înghețuri, rătăciri prin ceață și o secetă cumplită, care nu se mai termina. Nimic însă, pe parcursul acestui slalom printre fenomene și prin viață, nu m-a împiedicat să țin privirea ridicată către cer căutând răspunsul la întrebarea care m-a frământat dintotdeauna: cum este vremea?” (Mugur Ioniță)

  M-au intrigat titlul și cuvintele  de pe copertă, care păreau o explicație: ”O călătorie romanțată în lumea celor ce privesc norii”.

   Sceptică, am început să citesc și mărturisesc că m-au prins norii, explicațiile didactice, comuniunea omului cu vremea, povestea vieții lui legată în orice secundă de vreme și povestea de dragoste și aceasta în simbioză cu “timpul probabil”.

  Mi-am amintit cum atunci când călătoream cu copiii, cu trenul, o metodă sigură de a-i ține ocupați era să privim norii și să ne imaginăm diferite forme sau chiar personaje din povești.

  Eroul cărții a iubit norii de mic copil, și-a imaginat diferite povești, forme, întâmplări legate de văzduh. Apoi a învățat diferite lucruri legate de vreme din poveștile bătrânilor din sat și încet, încet dorința de-a cunoaște, de-a înțelege fenomenele naturii a devenit mai puternică.

  Pe măsură ce crește își dorește să fie și mai mult în mijlocul norilor, așa că vrea să meargă la academie, să devină pilot. Totuși  nu primește aprobarea la examenul psihologic și alege meteorologia în cadrul aviației. Era o foarte  mare răspundere să fie meteorolog pe aeroport pentru că în funcție de prognozele lui zburau și se antrenau piloții militari. Aceștia aveau parcă propriul barometru, erau zile când din varii motive nu aveau chef de zbor, dar și altele în care sfidau prognoza meteo.

  Perioada petrecută la aerodromul militar de lângă Timișoara este și deosebit de frumoasă pentru că alături de el este și Luna, prietena lui. O cunoscuse într-o tabără de meteorologie, ea-l învățase să iubească și să înțeleagă stelele și bolta cerească. Au rămas în relație și după tabără și venirea ei la o staţie meteo în apropiere de Timișoara duce la un alt nivel, mutarea lor împreună.

  Urmează o perioadă frumoasă, dar intrarea în N.A.T.O. aduce desfințarea bazelor mici, așa că e pus în fața  unei alternative: ori rămâne funcționar, ori pleacă din armată.

  Dorul de ducă și de a-și face meseria e mare așa că acceptă un post în Africa, în detrimentul relației cu Luna, pentru că deși vor încerca, relația la distanță nu prea merge.

  Luna  pleacă și ea la o televiziune din București, și desigur mediul, personajele carismatice o fac să aleagă o altă viață, deși acolo în sufletul ei lăsase tăinuită dragostea.

  Pavel pleacă pentru doi ani în Africa, o perioadă pe care o descrie superb, sigur mereu totul corelat cu vremea.

  La întoacerea din Africa face o oprire la București, unde va vizita  diferite puncte de atracție ala orașului legate desigur  și de meteorologie. Cel mai mult îl impresionează un mic muzeu dedicat cunoscutului meteorolog Nicolae Topor.

  Trebuia să se vadă și cu Luna, dar ratează momentul. Totuși ea îl va vizita de ziua lui  la Timișoara, la Centrul Reginal unde lucra. Dar înțeleg amândoi, deși e dureros, că relația nu mai poate fi reluată, fiecare avea drumul lui.

  Luna s-a desprins cel mai repede ,formează un cuplu cu un prezentator de la postul tv, meteorolog și el, un tip carismatic, cu priză la public, dar foarte egocentric. Cum va evolua relația lor veți vedea citind cartea.

  Pavel își continuă viața, cam cum făcuse și până atunci. Dar la o sesiune stintifică face greseala să prezinte un studiu care se dovedește eronat.

  Asta îi va aduce dizgrația, e nevoit să plece de la centru, dar îl doare mai tare reproșul mut din ochii Lunei și râsul ironic și răutăcios al prietenului ei.

Ce va face Pavel în continuare?

Ce surprize îi mai aduce viața?

Cum va evolua viața lui cu capriciile vremii?

Veți afla totul și multe altele citind cartea.

  Merită să vedeți cum un adevărat meteorolog trăiește, iubește, respiră în deplin acord cu norii, vântul, ploile, soarele și luna.

  Mulțumesc Editurii Lebăda Neagră pentru ocazia de-a citi volumul. Felicitări autorului Mugur Ioniță!

Carte disponibilă pe site-ul Lebăda Neagră

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: , , cartepedia, Diverta, librărie.net şi cărtureşti

recenzii cărți

Ultimul meteorolog de Mugur Ioniță – Editura Lebăda Neagră – recenzie