Ultimul Profet Adevărat, de Val Butnaru – Editura Lebăda Neagră – recenzie

Ultimul Profet Adevărat de Val Butnaru

Editura Lebăda Neagră – Iași 2021

  “Val Butnaru (n. 1955, în Chișinău) este absolvent al Facultății de Ziaristică din cadrul Universității de Stat din Moldova. A scris peste 20 de piese de teatru, care au fost montate la Chișinău, București, Sibiu, Constanța. Printre cele mai importante opere se numără „Procedeul de jiu jitsu” (1981), „Apusul de soare se amână” (1982), „La Veneția e cu totul altfel” (1989), Iosif și amanta sa” (1993), Saxofonul cu frunze roșii (1997), „Cum Eclesiastul discuta cu Proverbele” (1999), „Șase autori în căutarea unui personaj” (2001), „Fotografi și clovni invizibili” (2005), „Avant de mourir” (2007), „Scrisorile pierdute de I.L.C. ” (2008). După aproape 30 de ani de dramaturgie, Val Butnaru scrie primul său roman, „Cartea nomazilor din B.” (2010), apoi publică „Negru și Roșu. 1930 2056” (2016), „Misterioasa dispariție a lui Teo Neamțu” (2017), dilogia „Manuscrisul lui Zograf – soția lui Faust, desperado.com” (2020) și „Hipnotic” (2021). Începând cu anul 1989, activitatea literară a lui Val Butnaru este recunoscută prin diferite premii naționale precum Premiul Ministerului Culturii pentru cea mai bună piesă (1989, 1999), Premiul „Ion Luca Caragiale” al Academiei Române (1993), Premiul revistei „Convorbiri Literare” (2004), Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova (2011), Premiul Opera OMNIA al Uniunii Scriitorilor din Moldova (2018), cel mai recent fiind Premiul Național pentru Literatură (2019).”(Editura Lebăda Neagră)

  “Citise pe nerăsuflate paginile care i-au excitat imaginația și, mult mai târziu, a ajuns să elaboreze o teorie a „Supraomului Infirm”, proprie, deosebită de cea a lui Nietzsche. Zicea că această teorie ni se potrivește nouă, că datorită ei ne vom înălța deasupra tuturor și că nu vom mai avea nevoie de învățătura lui Zarathustra. Îmi plăcea să-l ascult vorbind năzbâtii profunde, îi admiram teribilismul filozofic, chiar dacă recunoscuse în repetate rânduri că nu înțelege, decât la modul superficial, problemele esențiale dezbătute în „Zarathustra”. (Val Butnaru)”

“Ultimul profet adevărat este o alegorie despre destinul uman. După ce găsește un bilețel într-o carte, un profesor de istorie pornește în căutarea necunoscutei care l-a scris, fiind convins că ea trebuie să fie femeia vieții lui. Aventura sa va fi, de fapt, și o călătorie înăuntrul (sau în jurul?) său, fără să știe însă care ar putea fi prețul obsesiei care-l macină.

O poveste despre nesfârșita căutare de sine a omului, despre neputința lui de a fi mai mult decât i-a fost dat să fie, o carte despre virtuțile și slăbiciunile fiiri noastre.

Un roman care te cucerește (și nu te lasă să deschizi facebook-ul), de la prima- «Nu poate fi! Nu e posibil», până la ultima frază- «aceasta ne va fi cândva voința ultimă».”

  Știți cărțile din care citești câteva pagini și parcă îți vine să renunți? Totuși nu o faci și în final te bucuri că ai citit-o?  Așa am pățit și eu cu  cartea “Ultimul Profet Adevărat” a lui Val Butnaru, prima carte a autorului pe care o citesc.

  La început cartea pare destul de încurcată cu gândurile lui Ozea din diferite perioade ale vieții lui.  Apoi urmărindu-l pe Ozea, urmărindu-i cu atenție gândurile și poveștile, reușești să-l înțelegi oarecum și chiar să te captiveze cartea.Toate întâmplările, căutările, istoriile vechi și noi, sentimentele, reușitele și eșecurile, poveștile celorlalte personaje ne sunt redate  prin prisma și vocea lui Ozea.

  În primii ani de facultate, la practică agricolă, Ozea are un accident urât și rămâne infirm. Perioada de spitalizare și izolare îl fac să elaboreze tot felul de teorii filozofice. Credea cu tărie că:“Omul este doar o funie întinsă între bestie și Supraom-o funie peste abis”

  Găsirea pginilor din “Așa grăit-a Zarathustra” de Friedrich Nietzsche (biblia sosirii supraomului), îl determină să le citească cu interes și chiar se crede  un om cu puteri imense, un supraom: “Eu umblu printre oameni ca printre fragmente ale viitorului:un viitor pe care îl văd”

Sau

“Ce este omu-acesta? Doar un morman de boli ce încearcă prin spirit să se arunce asupra lumii: să-și facă prada lor în ea.”

  Ozea este un om care trebuie să se descurce singur cu credințele, întâmplările, întrebările lui. A crescut de mic într-o familie care nu i-a dat nici o importantă, nu i-au inoculat nici o valoare, nici un crez. Părinții lui, Onofrei și Mateiasa, s-au comportat mereu ca și cum el nu exista. Abia peste ani când a cercetat lucrurile amănunțit și le-a aflat povestea a reușit oarecum să-i înțeleagă, deși nu le-a acceptat în totalitate felul de-a fi.  Fiecare  a avut povestea lui dureroasă de viață, experiențele și tarele lui. Le-au adus și în căsnicie și nimic nu i-a putut lega, au devenit doar două singurătăți sub același acoperiș.

  Căsătoria cu Amalia, colega lui, care avea și ea un handicap, anii de predare a istoriei la liceul din Călărași, îi dau aparența unei vieți cvasi normale. Dar cancerul Amaliei, mai apoi operația ei, îl bulversează total și cu toate că încearcă să se întoarcă la credință, nu face față și se vor despărți. Amalia se retrage la țară, își organizează o viață a ei, deși o doare că a fost alungată de singurul om pe care l-a iubit.

  Ozea cercetează din ce în ce mai mult când cartea Zarathustrei când Cartea lui Osea, și e din ce în ce mai nedumerit. Discuțiile cu monahul orb Teofil îl mai ajută cât de cât.

  Apoi se întâmplă lucruri ciudate, Iris o elevă de la școală îi spune adevăruri care-l uimesc, apoi dispare.

  Citind la bibliotecă cartea lui Zarathustra găsește un bilețel scris pe hârtie roz cu cuvinte în care se cere ajutor. Ozea cercetează viața lui Iris și a mamei ei, află povești de demult, tăinuite sau neștiute și toate par a avea o legătură și cu părinții lui. O aduce pe Iris înapoi dintr-un bordel din Grecia și o ia de soție.

  Poate că lucrurile ar fi mers dar Iris e însoțită de Dorina, o prostituată prietenă cu ea, al cărei amestec în viața lor devine nefast. Totuși cei doi au o fetiță, care pentru Ozea devine rațiunea de-a trăi. Totul până în ziua în care fetița moare în condiții suspecte și Iris și Dorina dispar.

Ozea încearcă să se împace cu Amalia dar respingerea  determină și “căderea” lui.

Ce se întâmplă cu Ozea?

Cum a murit fetița?

Ce se întâmplă cu Iris și Dorina?

Ce se întâmplă cu Amalia?

Care sunt celelalte povești de viață ale personajelor/

Veți afla citind cartea.

  Un lucru e cert toate personajele au o legătură între ele din vremuri trecute, toate poveștile lor din trecut au repercursiuni și în prezent.

  Mi-a plăcut să le deslușesc, să găsesc liantul care le leagă, să văd cum se poate prăbuși un om care ”se crede supraom” și “profet”, cum încercarea de-a deveni altcineva, de-a evada din propria viață dureros de ternă se curmă brusc, pentru că:

“Nimic nu-i întâmplător, totul e rânduială “

“Pe cel slab în credință primiți-l fără să-i judecați gândurile”

“Clipa nu este timp, timpul este în clipă.”

  Merită să citiți cartea lui Val Butnaru, toate poveștile și căutările lui Ozea converg spre căutarea sinelui.

  Mărturisesc că m-a făcut să mă întorc în timp și să evaluez unele întâmplări, fapte, gânduri.

  Felicitări Val Butnaru! Mulțumesc editura Lebădă Neagră pentru ocazia de-a citi romanul!

Carte disponibilă pe site-ul Lebăda Neagră

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: , , cartepedia, Diverta, librărie.net şi cărtureşti

recenzii cărți