Vanatoare de asfintituri pe Strada 42 de Bogdan Hrib-Editura Tritonic

Vânătoare de asfinţituri pe Strada 42 de Bogdan Hrib

Editura: Tritonic
Număr pagini: 112

       Bogdan Hrib s-a născut în 1966, la Bucureşti. Deşi a absolvit Facultatea de Construcţii Civile, nu a lucrat niciodată ca inginer. Fotograf şi jurnalist, a publicat reportaje, interviuri şi recenzii de carte, iar în 1993 a fondat Editura Tritonic. A fost consilier editorial la Crime Scene şi la Publicaţiile Flacăra. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România, al Asociaţiei Profesioniştilor în Relaţii Publice şi cadru didactic asociat la Facultatea de Management din cadrul SNSPA.
        De asemenea, este coordonator de proiect pentru Mystery & Thriller Festival.
     A publicat mai multe romane, pe câteva şi le-a reeditat spre sfârşitul anului trecut, când a adăugat şi o carte nouă de povestiri. Toate au apărut la editura Tritonic.
     “În ceea ce priveşte arta scriitoricească, Bogdan Hrib a scris seria poliţistă Stelian Munteanu, din care fac parte volumele “Filiera grecească”, “Blestemul manuscrisului”, “Somalia, Mon Amour”, “Ucideţi generalul” şi “Vânătoare de asfintituri pe Stradă 42″; „Ultima fotografie„, „Terapie pentru crimă„, „3+1România Noir. O antologie de povestiri mystery & thriller.”

      Prezentare carte:

     “Sunt cinci povestiri, una dintre ele dă numele cărţii. Cea care dă numele volumului este inedită, celelalte patru au mai apărut în urmă cu trei ani în volumul „3+1”. „Dacă nu aţi citit precedentul volum şi dacă vreţi să aflaţi ce-a mai făcut între timp Stelian Munteanu – spune autorul –, vă invit să-l răsfoiţi pe acesta. Poate vă convinge să-l cumpăraţi.”  

---

     Ca o primă impresie despre cartea d-lui Bogdan Hrib. Se citeşte uşor, constituie o lectură agreabilă, cursivă, pe înţelesul tuturor. Datele tehnice sunt accesibile, nu încarcă lectura, o fac, poate un pic mai specială. Cele cinci povestiri sunt fragmente scurte din viaţa personajului Stelian Munteanu scrise într-o asemenea manieră încât ai impresia că te afli alături de el şi le trăiţi împreună! Personal acest aspect eu îl numesc talent. Acestea fiind spuse, doresc să vă prezint în linii mari aceste povestiri, unele hazlii, altele terifiante şi pline de mister!
      Prima poveste intitulată Bicicleta roz începe astfel: “Această poveste nu este o reclamă şi nici nu este vreo invenţie de-a mea…Am trăit întâmplările anul trecut, prin vară, atunci când speram că toate activităţiile mele obligatorii se stinseseră şi voi putea să mă bucur în linişte de un pic de vacanţă cu Sofia. Dar nu a fost aşa.”
       Un prieten, Toni este numele lui, îl sună să vină în Copenhaga pentru a-l ajuta într-o problemă pe care el o numeşte „urgenţă”. Dă curs invitaţiei, se întâlnesc într-un bar unde el remarcă la intrarea în localul respectiv o bicicletă roz. “Chiar la intrare, lângă cele patru trepte acompaniate de o balustradă de fier forjat, o bicicletă roz stă sprijinită de zid, într-o atitudine de supremă abandonare.“
       Urgenţa pe care prietenul Toni o avea constă, de fapt într-o rugăminte, un pic jenantă, aceea de a-l ruga să îl ajute să înveţe să meargă pe bicicletă….După replici amuzante, hotărârea este luată, închiriază o bicicletă pentru el, Toni cumpără una şi încep lecţiile… Bicicleta roz devine pe parcursul povestirii, un fel de Fata Morgana, o văd, ba nu o văd, o urmăresc…Vorbind despre proprietara bicicletei dialogurile sunt cam aşa: ”Mă întreb dacă se îmbracă tot în roz…M-ai făcut curios. Parcă ziceai că eu mă uit după fete…Tu, nu eu. Mă gândeam că îţi poţi găsi jumătatea…roz! O zână blondă şi roz !” Povestea se termină cu un uşor accident, unul cade pur şi simplu de pe bicicletă, celălalt loveşte un stâlp în încercarea de a prinde….. bicicleta roz!

---

    A două povestire denumită “Ziua în care nu s-a întâmplat nimic”, este terifiantă. Ajuns la destinaţie, după o călătorie cu trenul din Iaşi în Bucureşti, în Gara de Nord asistă la un măcel declanşat de un bărbat înarmat  ”Ţine în fiecare mână o armă cu ţeavă scurtă. Cartuşele goale zboară dezordonat, gloanţele lovesc în plin. Urlete. Are câte un Uzi sau ceva asemănător. Duc din nou mâinile spre buzunare pipăindu-le prin haină, apoi spre centură. Nimic. A fost reflex întârziat, de a cauta o armă. Dar nu mai port armă de mult timp. N-am motiv. Nu m-a mai căutat nimeni pentru vreo aventură. Despre piraţi se fac filme, nu se mai pun bombe, războaiele au fost evitate, e criză. Şi războaiele sunt în criză. Criză şi atât. Un cuvânt tembel.” 
“O clipă, rafalele se opresc şi urletete ating paroxismul. Îl văd, stând pe mijlocul peronului – eu sunt încă ascuns după stâlp – cum aproprie armele de centură şi face două mişcări. Reîncarcă. Demenţă continuă.” Urmăriri, încercarea de a identifica persoana responsabilă şi consecinţe nefaste sunt ingredientele aceste povestiri. Finalul el, vă las să îl aflaţi d-voastră.

---

    Cea de-a treia povestire este surprinzătoare. Moartea unui om de cultură, ne vorbeşte despre o lansare de carte ”la care mă duc fără chef pentru că afară este caniculă“, spune autorul, lansare care se transformă într-o crimă cu premeditare, una pe care o face amicul lui, cel care îi face şi invitaţia! Stupoare, mister, sentimente amestecate şi în final multă milă.
      –“Loren, nu înţeleg. Nu am înţeles care a fost sensul, rostul…De ce?
    – De ce? Simplu, înţelegi foarte bine. Pentru ce nu am mai suportat. Pentru ce s-a umplut paharul. După douăzeci şi ceva de ani, nu am mai suportat. Cineva trebuia să le dea o lecţie. Poate se vor schimba.
     – O lecţie?! Cui ?
     – Ăstora ! Autorilor!
     – Împușcând un autor în cap la propria lansare?! Absurd!
     – Nu, corect… Eficient! Cu impact.
     – Amice, eşti nebun!”
     Finalul este surprinzător şi de impact.

---

    Înainte de a încheia această prezentare doresc să spun câteva cuvinte despre povestea care dă titlul aceste cărţi şi care este cea mai frumoasă dintre ele, părerea mea, desigur. Vânătoare de asfinţituri pe stradă 42 se referă la întâmplările trăite intens de personaj într-o călătorie în New York.
   “New York este un oraş uriaş. Asta e o propoziţie stupidă.“ Aşa începe povestirea, de aici încolo totul devine misterios, te lasă cu întrebări, situaţia devină incertă şi pe alocuri de necrezut. O poză făcută într-un moment de relaş poate avea consecinţe nebănuite. Nu vă spun mai mult, vă las să aflaţi singuri citind acesta povestire captivantă. Recomand cu căldură această carte şi vă doresc lectură plăcută !

Cartea Vânătoare de asfinţituri pe Strada 42 de Bogdan Hrib a fost oferită pentru recenzie de către Editura Tritonic. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Tritonic. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook.

Autor: Iliuța Raduți