Terapie pentru crima-de Bogdan Hrib, Kiki Vasilescu-Editura Tritonic

Terapie pentru crimă de Bogdan Hrib, Kiki Vasilescu

Editura Tritonic
Nr. pagini: 120
An apariție: 2014

Bogdan Hrib s-a născut în 1966, la București. Deși a absolvit Facultatea de Construcții Civile, nu a lucrat niciodată ca inginer. Fotograf și jurnalist, a publicat reportaje, interviuri și recenzii de carte în presa romanească. A fondat Editura Tritonic în 1993, a fost consilier editorial la Crime Scene și la Publicațiile Flacăra. A susținut prelegeri despre editarea de carte, relații publice si fotojurnalism la mai multe universități. A fost vicepreședinte al Romanian Crime Writers Club. Este membru al Uniunii Scriitorilor din Romania, al Asociației Profesioniștilor în Relații Publice și cadru didactic asociat la Facultatea de Management din SNSPA.
De asemenea, este coordonator de proiect pentru Mystery & Thriller Festival.
Autorul unui volum de rețete pentru salate Salad Bar, semnat cu presudonim.
La Editura Tritonic a publicat romanele: Filiera Grecească (2006), Blestemul manuscrisului (coautor impreuna cu Razvan Dolea, 2008) și Somalia, Mon Amour (coautor impreuna cu Sofia Matei, 2009).
Romanul Ucideți generalul a apărut la Crime Scene, în 2011, a fost tradus în limba engleză și publicat în același an cu titlul Kill the General la Profusion Publishers.
În 2012 a publicat la Editura Cartea Romaneasca romanul Ultima fotografie.

Bogdan Hrib a citit scenariul filmului ”Terapie pentru crimă”, scris de Kiki Vasilescu în 2010, și a intuit potențialul acestuia de a deveni un roman de succes. Prin urmare, l-a așternut pe hârtie, dându-i forma specifică acestui tip de narațiune și făcând foarte mici intervenții asupra acțiunii. Hrib a apreciat specificul românesc al dialogului și personajelor, elementele de comedie neagră din scenariu și parodia.

”Așa cum piesa de teatru Cântăreața cheală este o parodie la adresa societății britanice, așa și Terapie pentru crimă prezintă un personaj pur românesc, angrenat în tot felul de situații absurde. Terapie pentru crimă este, în concluzie, o parodiere a la Cântăreața cheală a thrillerului modern american” – Bogdan Hrib

Umorul sec și ironia le întâlnim încă de la primele pagini, în care vedem cum eroina, o funcționară oarecare, își depune demisia de la firma la care lucra. În drum spre biroul directorului economic, trece pe lângă directorului general, de unde răzbat câteva frânturi de discuție.
”- … Clar, doar ți-am zis. Da, iubito, bucătarul o să stea cu noi pe yacht douăș-patru din douăș-patru. Păi normal, doar ți-am spus c-am aranjat…”
Ajunsă la biroul directorului economic, trece de secretara care, vrând să o oprească, se împiedică în firul telefonului și cade pe jos.
”Când ușa se deschide violent, directorul financiar – cu ochii în ecran, finalizând o nouă partidă de Solitaire, într-o mână cu un mobil – se întoarce nedumerit.”
”Persoana cu demisia înconjoară calmă, cu pași egali, biroul și îi trage un pumn în față directorului. Observăm din nou tatuajul chinezesc de pe încheietură. Directorul observă doar stele verzi.”
În curând suspansul încetează și aflăm numele personajului principal – Matilde.
”Ea este Matilde, cu e și fără h. Este româncă. Evident. Nu știm de ce a fost botezată Matilde. Vreo mătușa, vreo bunică, o rudă din străinătate. Cu siguranță este născută după 89.”
A trecut un an de la demisie și Matilde se antrenează temeinic pe acoperișul blocului pentru o nouă carieră – aceea de asasin profesionist, despre care vom vedea că se documentează conștiincioasă, procurându-și diverse manuale folositoare în acest sens.

Pe moment, precizia la aruncatul cuțitelor lasă mult de dorit, ratând ținta aleasă cu câțiva metri. Unul din cuțite aterizează dincolo de acoperiș. Să nu credeți ca nu sunt consecințe.
”Pentru că jos, lângă bloc, un locatar harnic stropește florile cu furtunul. Cuțitul Matildei aterizează fix la un centimetru de piciorul bărbatului și secționează furtunul.
Apa începe să țâșnească peste locatarul speriat, care, văzând cuțitul înfipt chiar lângă el, leșină de frică. Apa din spărtură și cea care mai curge încă din capătul furtunului formează două mici fântâni arteziene ad-hoc. Trecătorii le admiră de pe trotuar.”
Matilde oftează dar, perseverentă, continuă antrenamentul.

”Locatarul și-a revenit, stă în fund și contemplă cuțitul de lângă picior. Evident nu înțelege nimic.
Al doilea cuțit îi aterizează între picioare, chiar lângă șlițul pantalonului.
Leșină din nou.”

În curând un alt secret ni se dezvăluie, acela că Matilde urmează ședințe de terapie. Asistăm la una dintre ședințe.
”- Ești un măgar sexist! Cum poți să jignești femeile spunând că niciuna dintre noi nu poate fi ucigaș profesionist? Dă-mi un singur motiv pentru care și-ar putea imagina cineva…
Dr. Pappas își aruncă furios pixul peste caietul de observații.
– Vrei un motiv simplu? Simplu de tot?
Matilde sare din canapea și lovește furioasă cu pumnul în biroul doctorului.
– Nu exista un motiv care să nu se aplice și bărbaților!
– Na un motiv simplu: când omori pe cineva faci mizerie. Nici o gospodină obsedată de curățenie…
– N-am fost și n-o să fiu niciodată o gos-po-di-na!”
În curând va apărea și prima misiune de îndeplinit, în care Matilde trebuie să înlăture o țintă. Lucrurile nu vor decurge în nici un caz ca la carte, iar Matilde se va trezi în curând cu un adevărat asasin profesionist pe urmele ei.

Finalul ne servește o noua doză de umor. Matilde se prezintă la psihiatru și îi declară:
”Îți spun adevărul. Doctore, nu mai vreau să fiu criminal profesionist.”
Buimăcit, doctorul îi ia tensiunea, se agită și notează frenetic într-un carnețel.
”- Nu te mai înțeleg, doctore. Dacă am tendințe criminale, sunt bolnavă. Dacă m-am calmat și sunt normală, zici că delirez. Hotărăște-te, te rog.”
Doctorul e însă categoric.
”- Clinic este imposibil să te vindeci de pe o zi pe alta. Înțelegi? Im-po-si-bil!”
Calmă, Matilde își continuă demonstrația. Ia o poză cu un copil și o pupă, după care culege o alta cu o înmormântare.
”- Viața e valoroasă! Mă cuprinde o compasiune enormă, incompensurabilă atunci când mă gândesc la suferințele lui și ale familiei lui! Și bate cu degetul arătător în imagine.
Ia o poză cu un instantaneu de razboi dintr-un film.
– Ar trebui interzise fabricile de arme!
Dr. Pappas sare în sus.
– Tu îți bați joc de mine!
Pe piept, cămașa bărbatului a devenit ușor transparentă din cauza transpirației. Prin material se zăresc niște urme albastre sub torace. Dr Pappas se privește în oglindă și remarcă urmele aparent ciudate.
– Așteaptă-mă, un pic, te rog.
Medicul intră grăbit în toaleta de serviciu a cabinetului, o încăpere cu o oglindă lungă, înaltă, bine luminată cu neon.
Dr. Pappas își dă cămașa jos – lăsând să se vadă semne pe corp identice cu cele pe care și le făcea Matilde pentru a identifica organele interne.”
Ca în orice parodie care se respectă, asistăm la cazul în care în loc ca medicul să îl vindece pe pacient, pacientul l-a îmbolnăvit pe doctor.

Finalul lasă deschisă portița spre o continuare.
”- Trebuie să fiu calmă și să duc o viață normală. Chiar anonimă. Pentru că un adevărat profesionist nu dă de bănuit nimănui.”

Cartea e un thriller autohton în care sunt parodiate clișeele arhicunoscute din filmele americane de gen. Acolo avem de-a face cu un super erou sau eroină, ale cărui motivații sunt adesea întunecate, fie lăcomia de bani, fie o înclinație bolnăvicioasă spre astfel de lucruri, cu o pregătire fizică beton la o sală de forță, dovedind o precizie extremă la mânuirea armelor, folosind pistol cu lunetă și un eventual cuțit pus la cizmă, scos la iuțeală în momentele critice și aruncat cu o precizie milimetrica la țintă. Mașina utilizată în misiuni e cel mai adesea sport, prinzând viteze amețitoare, ultra sofisticată, dotată cu echipamente electronice performante, oferind informații deosebit de utile și de exacte. Banii pentru îndeplinirea misiunii sunt depuși cel mai adesea într-o bancă aflată în off-shore sau predați în numerar în locuri atent alese.
Spre comparație, eroina noastră e motivată de plata ratelor la bancă, pregătirea și-o face pe acoperișul blocului, precizia ei e departe de a fi de invidiat, ratând ținta cu câțiva metri, folosește un pistolaș și o arbaleta cu săgeți. Mașina utilizată e un Tico – no comment!

Banii îi primește pe un card oferit cadou cu pinul atașat.
Departe de a avea legendarul sânge rece necesar în astfel de misiuni, eroina se înduioșează când vede privirea victimei și se pune conștient în pericol îngrijorată de soarta unei pisici.

Filmul „Terapie pentru crima”, primul lungmetraj semnat de Kiki Vasilescuce a avut premiera pe 3 octombrie 2014, cu Claudia Pavel în rolul principal. Scenariul filmului „Terapie pentru crima” a fost nuvelizat și a apărut la editura Tritonic ca roman, cu titlu omonim, simultan cu filmul. Lansarea cărţii s-a făcut pe 29 septembrie, fiind urmata de vizionarea de gală a filmului. Filmările s-au desfăşurat exclusiv în Bucureşti, în regim independent. Nu s-a turnat în studio, preferându-se autenticitatea şi farmecul decorurilor naturale, bucureştenii urmând să recunoască în film Centrul Vechi, Piaţa Universităţii, cheiul Dâmboviţei, parcul Tineretului.

Cartea Terapie pentru crimă de Bogdan Hrib, Kiki Vasilescu este oferită pentru recenzie de editura Tritonic. Cartea poate fi comandată de pe Editura Tritonic. Pentru a fi la curent cu noutăţile şi promoţiile periodice ale editurii urmăriți site-ul și pagina de facebook.

Autor: Tyna