M-am rătăcit pe drum – Vara copilăriei – poezii – Elena Moisei – Daniel Vișan-Dimitriu

   Vara copilăriei – M-am rătăcit pe drum – poezii

M-am rătăcit pe drum… – joc de creion, de Elena Moisei

În drumul meu spre casă,
M-am rătăcit pe drum…
Și nu știu cum, necum,
Un tremur nu mă lasă…

Și ceața-n pâclă deasă,
Mă-neacă și e fum…
Și nu știu cum să-ți spun,
Mi-e teamă că nu-ți pasă…

Baloane de săpun,
Răsar din nebuloasă…
Alunec, ceața-i groasă…
Și viața mea, e scrum…

…Și temeri mă apasă…
Pășesc, piciorul pun,
Șovăitor, acum…
Și fac cale întoarsă…

În drumul meu spre casă,
M-am rătăcit pe drum…

Elena Moisei 

Vara copilăriei, de Daniel Vișan-Dimitriu

Mergeam la Tata-Mare, “la țară”, în vacanță,
În fiecare vară, cuprins de nerăbdare;
El ne primea: “Hai, taică!”, iar apoi, cu mirare,
Privind spre noi c-un zâmbet, mergând mai la distanță:

“Dar voi cine mai sunteți, ce mi-ați făcut nepoții?
Că nu erau atâta, eu am pe uși măsura,
Și nici atât de scoabe, să-nțepe bătătura,
Ia să mi-i dați acuma, de voi îmi sunteți hoții!”

Venea, din urmă, Maica: “Ia lasă, bre, copiii!
Hai, gata, dezbrăcarea, spălat pe mâini, la masă!”
Și ne ducea, grămadă, pe scări, la ei în casă;
Ce tropăit, ce râset! Fugeam ca bidiviii,

Dădeam ocol prin casă, ne mai uitam prin “Sală”
Sclipea în ochi plăcerea, zburdam cu voie-bună,
Ne aruncam pe paturi, chiar și-n “Odaia bună”,
Și ne jucam întruna, uitând de oboseală.

Acea copilărie, acea uitată “țară”
Răsare-acum din minte c-un strigăt de plăcere,
Și uit pe loc și grija sau teama de durere.
Privesc cu drag în urmă și văd … alt fel de vară.

Daniel Vișan-Dimitriu

Rubrica Creaţie Literară

Creaţie literară – o rubrică despre poezie, proză, materiale menite să vă încânte sufletul, să le citiţi cu drag.