Vară fatală, de Sebastien Japrisot – Crime Scene Press – recenzie

Vară fatală de Sebastien Japrisot

Crime Scene Press – 2021

   “Sébastien Japrisot (4 iulie 1931 – 4 martie 2003), „Graham Greene al Franței”, pe numele său adevărat Jean-Baptiste Rossi, a fost un prolific scriitor, scenarist și regizor. S-a născut într-o familie de imigranți italieni stabilită în Franța. Susținut de mama lui (tatăl îi abandonase când băiatul avea doar șase ani), urmează cursurile Ecole de Provence, apoi ale Liceului Thiers – unde începe să scrie primul roman – și, în cele din urmă, studiază filosofia la Sorbona, la Paris.
Ca să aibă o sursă de venit, a tradus literatură din engleză în franceză, apoi a lucrat în agenții de publicitate. În 1961 și 1962 a regizat chiar și două scurtmetraje. Tot în anii ’60, Rossi primește un avans substanțial din partea prietenului său, Robert Kanters, ca să scrie un roman polițist. Rossi scrie două (unul dintre ele fiind Compartimentul ucigașilor, apărut la Crime Scene Press în 2019) și tot atunci își creează pseudonimul, care va rămâne în istorie. Ultimul său roman, O logodnă foarte lungă (Nemira, 2018), a fost recompensat cu Premiul Interallié. În 1965, Costa-Gavras ecranizează Compartimentul ucigașilor, cu Yves Montand în rolul principal. În 1983, Jean Becker ecranizează Vară fatală. Pentru prestația în rolul protagonistei, actrița Isabelle Adjani a fost încununată cu Premiul César. Filmul s-a bucurat de un succes uriaș în Franța.”

 

“Eliane – „Elle” –, o tânără superbă, se mută într-un mic sat din Alpi, unde sucește mințile tuturor prin frumusețea ei și comportamentul provocator. Însă Elle are un scop precis – să-și răzbune mama. Iar când în casa mecanicului pe care l-a sedus descoperă un indiciu esențial pentru misiunea ei, Elle devine și judecător, și călău.”

“Romanul lui Japrisot abordează dimensiunile dureroase, paradoxale și profunde ale vieții omenești. Niciun cititor nu poate să nu rămână impresionat, înspăimântat, fascinat și, într-o oarecare măsură, transformat de lectura acestei cărți.” (David Bellos)

Așa este!

  Modul de redare al întâmplărilor și vieților personajelor, povestirea la persoana I-a, felul în care fiecare dintre personajele principale își spune povestea, duce la un roman dens, întunecat, uneori dificil de urmărit.

Mi s-a părut că fiecare personaj este închis în “bula” lui din care uneori interacționează cu ceilalți.

   Acțiunea se petrece într-un sat, o zona idilică, și totuși oamenii sunt reci, bănuitori, critici, închistați în gândirea și tiparele ancestrale. Orice deviere, de la ceea ce ei consideră normal, duce la vorbe șoptite,priviri furișe, dispreț pe față sau mascat, cuvinte batjocoritoare.

Pentru toți apariția Elianei(Elle) și a familiei ei este surprinzătoare.

  Tatăl Ellei este paralizat, mama o nemțoaică Eva, o fire rece și tăcută, dar fata este o tânără superbă, provocatoare, care în curând creează animozitate între băieții din sat, fie ei prieteni sau frați.

Vorbe, susoteli, bârfe, dar până la urmă ea-l seduce pe Pin-Pon, mecanic și pompier voluntar.

   Dintr-o familie de italieni, cu un nume ciudat,preferă porecla Pin-Pon. Are încă doi frați și locuiesc cu toții cu mama și mătușa lor. Tatăl le murise de tânăr, singurul bun rămas de la el era un pian mecanic, care mai avea o singură placă, pe care băieții îl urcaseră în pod.

  Tatăl încercase odată să-l amaneteze sau să-l vândă, dar nu reușise, și bolnav și obosit, îl lăsase în oraș la un atelier, să i-l trimită cu un camion acasă.

  Cei care l-au adus  cu mare întârziere erau cunoștiinte cu el,un italian și doi francezi. Nimeni nu i-a întrebat de ce și unde au întârziat.  Veniseră cu entuziasm, agitați, surescitati și băuți, dar totul se rezolvase. Și totuși momentul va cântări greu în evoluția vieții tuturor.

  Frații lui Pin-Pon erau cei mai buni prieteni ai lui, oamenii cu care interacționa cel mai mult. Mickey,cel mai mare, era genul sportiv, jucase fotbal apoi concurase la ciclism, își apară și ajută frații. Cel mic Bou-Bou era un băiat slăbuț, înalt,cu o frumusețe blândă, studios,era singurul care dorise să continue școala.

  Este momentul când Elle, deși nedorită de viitoarea soacră,intră în viața lor, îl seduce pe Pin-Pon și devine soția lui.

  Aflând despre pianina din pod, cu litera mare M pe ea, Elle devine curioasă în privința familiei, pune întrebări mătușii, cunoștințelor, mamei ei, merge chiar în orașul vecin și caută persoanele care aduseseră pianina cu camionul.

  Și totul pentru că mama ei îi povestise că fusese violată de trei tineri, care aveau un camion, duceau o pianină și unul era italian.

  Așa că Elle pune la cale o adevărată pânză de păianjen, un puzzle, în care îl implică și pe Pin-Pon și familia, lucru care va duce la morți, nebunie și spital.

  Asta se întâmplă când oamenii nu vorbesc între ei, suferă fiecare, acționează fiecare în secret și în tăcere.

Oare Elle a identificat adevărații vinovați?

E prea târziu pentru toată lumea când se află de fapt adevărul!!!!

Ce-a pățit mama lui Elle?

Dar soțul mamei ei?

Cum află Elle anumite date?

Cum îi învrăjbește pe frați și prieteni?

Ce pune Elle la cale?

Ce face Pin-Pon?

Cum află adevărul?

Ce se întâmplă cu personajele?

Veți afla totul citind cartea.

  Nu știu dacă încărcătura mare psihologică, modul în care aflăm evenimentele, sau felul în care se desfășoară lucrurile până la descoperirea adevărului, dar pentru mine cartea a fost cam statică și destul de greu de citit.

Poate și pentru că nu sunt familiarizată cu scrierile lui Sebastien Japrisot.

Iată ce spune Kirkus Reviews:

“Un roman psihologic de suspans a cărui acțiune tensionată se desfășoară și capătă formă sub mâna sigură a unui mare maestru, Japrisot.”

Carte disponibilă pe site-ul Crime Scene Press

Verifică disponibilitatea cărții în librăriile online: libris, elefant, cartepedia, librărie.net şi cărtureşti

Recenzii cărți

Vară fatală de Sebastien Japrisot – Crime Scene Press – recenzie