Vise literare noi-Cartea care cerea apă…Coridoarele liceului/Hogwarts-ului

 Vă era dor de visele literare? Dacă da, citiți și vă minunați!

  Coridoarele liceului/Hogwarts-ului                                              

   De curând, am început să citesc „Harry Potter și Ordinul Phoenix”, al cincilea roman din serie, apărut în noua ediție de la editura Arthur. Probabil influențată de cum mergea Harry de la o oră la alta, dintr-o sală de clasă în alta, de visele lui în care alerga pe un coridor ce nu se mai termina și de insistența profesoarei Trelawney privind previziunile despre viitor cu ajutorul viselor, era aproape imposibil să nu mă „molipsesc” și eu.

Se făcea că eram în clădirea liceului meu și mergeam pe coridoare, treceam pe lângă sălile de clasă. Eram cu o colegă de facultate și îi tot spuneam cu nostalgie:

• Uite în ce săli frumoase învățam eu la liceu! Și acum ne țin în sălile alea vai de mama lor, de la subsol!

   În vis, încă eram la facultate și nu știu cum și de ce, învățam în niște săli jalnice, de la subsolul clădirii liceului. În realitate, chiar existau (și sunt convinsă că există și acum) săli la subsol, pe care nu le mai folosea nimeni. Chiar eram mirată de cât spațiu exista la subsol și cum ar putea fi el folosit. De fapt, până să fie gata sala de sport știu că o foloseam pe cea de la subsol.

  În fine, revenind la vis, mă văd și acum plimbându-mă pe coridoare și arătându-i colegei mele cât de frumos era pe acolo. Țin minte până și indignarea resimțită din cauza faptului că nu foloseam și noi sălile acelea de clasă. Trebuia să ajungem la ora de engleză, dar eu tot zăboveam pe acele coridoare, ținând-o una și bună. Tot mergând, am ajuns la bibliotecă, ce semăna în vis cu cea de la Hogwarts (aici clar influența celor citite!).

• Uite ce bibliotecă superbă! spuneam.

Colega mea era stresată de faptul că întârziam la ora de engleză și încerca să-mi atragă atenția:

• Sorina, am întârziat la engleză!

Adevărul că am fi putut ajunge mai repede prin altă parte, dar voiam eu să văd clădirea în toată frumusețea ei. Și îi răspund:

• Știi ce? Dacă tot am întârziat, hai să nu mai mergem!

   Și am început să coborâm pe scări, dar m-am trezit. Senzația plăcută m-a urmat și dincolo de vis, probabil pentru că liceul a fost o perioadă frumoasă din viața mea. – Sorina

JFK 11.22.63 până și în vis!

   Mi-a plăcut foarte mult cartea „JFK 11.22.63”, de Stephen King. În perioada în care am lecturat-o, eram de-a dreptul obsedată, cum prindeam un răgaz, cum mai citeam din carte. Cât puteam prinde, chiar și câteva rânduri. Într-o noapte în care m-a ținut trează până târziu, când, în sfârșit, am pus capul pe pernă, îl visez pe Lee Harvey Oswald! Pentru cine nu știe, este cel care l-a împușcat pe Kennedy și are un rol destul de important în roman. Scopul personajului este să-l împiedice să-și ducă planul la îndeplinire, în carte fiind descrisă viața sa alături de soția sa, Marina, și cei doi copii.

Nu mai știu cum l-am visat, ce făcea, dar sunt sigură că l-am visat! – Sorina

Muchinuța la TV

   Am visat că apare la televizor… Dana Fodor Mateescu (alias Muchinuța)! Știu că îi spuneam mamei: „Uite, asta e tipa pe care o urmăresc eu pe net, îmi place mult cum scrie!”. Nu apuc bine să spun asta că în aceeași emisiune, apare și avocatul Lucian Bolcaș și știu că o întrebam pe mama cum îl cheamă, uitasem, deși știam cine e. Vis scurt, dar literar :)). – Sorina

Cartea care cerea apă

   Tocmai îmi cumpărasem o carte. Nu știu ce titlu era, dar știu că era un fel de enigmă cu ajutorul căreia aș fi putut descifra elemente importante din viețile noastre, ale celor de la Literatură pe tocuri. Știu că era o listă cu noi toți, dar știu că prima era Mili și era scrisă cu roșu. Eu eram prima care pusese mâna pe acea carte și voiam să descifrez, ca să povestesc tuturor ce îi așteaptă în viitor… însă nu reușeam deloc să deschid cartea. Disperată, am apelat la soțul meu, căruia i-am spus că nu pot să deschid cartea. El m-a privit stupefiat și mi-a spus:

-Cum să o deschizi? Nu vezi că nu are apă deloc în ea?

   În cotorul cărții era un loc special, un fel de rezervor care trebuia menținut mereu plin. În caz contrar, era imposibil să deschizi cartea. După ce am pus apă, cartea s-a deschis cu un zgomot de ușă veche metalică… și m-am trezit. – Rodica

Christina Aguilera, oaspete de Paște!

   Am visat că eram la bunicii mei, unde mersesem de Paște. În fața blocului, era un lift cu care puteai urca un etaj. Nu știu ce utilitate avea liftul acela afară și de ce m-am urcat în el, cert este că asta am făcut. Era genul de lift cu pereți transparenți, astfel încât vedeai în afară. Urcam cu liftul și eram curioasă, pentru că niciodată nu văzusem împrejurimile casei bunicilor din acel unghi și de la acea înălțime. Cum urcam eu așa, nu știu de unde am aflat (parcă bunicii mi-au spus, nu mai știu, e totul confuz) că invitată la noi de Paște era… Christina Aguilera! Și eu mă gândeam că pot vorbi cu ea în spaniolă. Nu știu exact ce origini are cântăreața, dar sigur ceva latino, după nume și îmi spuneam „Sigur știe spaniolă, o să ne înțelegem de minune!”. – Sorina

Vise literare

De-ale Literaturii

Lifestyle

Surse foto: Goodreads, Dreamstime.com,