Aproape de cer – Judith McNaught -recenzie

Titlul: Aproape de cer

Titlul original: Almost Heaven
Editura Miron
Nr. pagini 639
An apariție 2010
Gen: Historical romance, Romance

Seria Sequels 1. O dată pentru totdeauna (Once and Always-1987), 2. Ceva minunat (Something Wonderful-1988),3. Aproape de cer (Almost Heaven-1990)

Cărţi scrise de Judith McNaught

„Judith McNaught este una dintre cele mai puternice voci în domeniul romanelor de dragoste… care, cu o inteligență inegalabilă se joacă cu toată gama de emoții și atinge toate inimile.“ – Romantic Times

Aproape de cer este cartea mea preferată. Mi-a plăcut atât de mult încât autoarea Judith McNaught m-a transformat într-o cititoare împătimită şi am decis să fac noaptea zi, doar pentru a descoperi cum se termină povestea de dragoste dintre Elizabeth şi Ian. Ştiti şi voi acea senzaţie când îţi spui în gând… mai citesc puţin, doar o pagină şi încă o pagină, doar pentru a afla ce se petrece şi mai ales cum se termină. Acţiunea diversificată, încăpăţânarea lor şi plasarea evenimentelor în Scoţia şi Anglia a fost mai mult decât suficient pentru a mă cuceri iremediabil.

Pot să vă transmit că este bine structurată, personajele care fac faţă situaţiilor inedite şi trebuie să depună eforturi suplimentare pentru a reuşi să atingă fericirea. Elizabeth şi Ian sunt suflete pereche, preocupaţi pentru viitorul lor şi realizează totul fără sprijinul altor persoane. Încăpăţânarea este contagioasă, dar nu este ceva nou, în toate cărţile autoarei comportamentul lor ne frământă gândurile şi chiar nu ştim cum să reacţionăm, să îi încurajăm sau să ne îngrijorăm atunci când exagerează.

Elizabeth Cameron a rămas fără părinţi de mică. Tatăl ei i-a marcat copilăria, iubitor al jocurile de noroc, a ajuns să le lase moştenire o mulţime de datorii. Dorinţa ei de a păstra proprietatea Havenhurst îi va da bătăi de cap, iar singura soluţie de a salva ce-i mai rămăsese ar fi o căsătorie cu cineva bogat. Robert, fratele său, suferă de acelaşi viciu şi în loc să o ajute, mai rău o îndatorează la creditori. Alege să ceară alţi bani pentru dubutul lui Elizabeth, cu gândul că un soţ bogat îi vor ajuta să scape de datoriile imense care le acumulaseră. Frumuseţea ei îi va captiva pe domnii din societate şi la un moment dat, Robert va accepta logodna cu vicontele de Mondenvale numai că atenţia surorii sale se va îndreaptă către altcineva. Un pariu cu alte fete, o aduce în preajma lui Ian Thornton, scoţian, jucător împătimit şi cu o reputaţie care ar fi compromis orice femeie s-ar fi aflat în preajma lui, dar cum poate rezista mrejelor acestui bărbat superb. Se surprind reciproc prin atitudine, inteligenţă şi chiar dacă Ian nu ştie că Elizabeth este contesă de Havenhurst, discuţiile lor sunt şi mai interesante. Se vor îndrăgosti rapid şi fără să conştientizeze ce le rezervă viitorul. Amândoi sunt încăpăţânaţi, realişti, muncitori şi independenţi, dar în privinţa deciziilor pripite sunt maeştri. Ian cu greu se lasă impresionat de tinere debutante, însă această fiinţă mirifică îl face să uite pentru prima dată de planurile lui şi de inexistenţa titlului nobiliar. Ştia însă că este capabil, posedă o inteligenţă cu mult peste medie, şi peste câţiva ani va avea o viaţă prosperă.

Ajung să se întâlnească pe ascuns într-o cabană din pădure, chiar pe proprietatea unde se organizase balul, atunci vor realiza cât de mistuitoare este dorinţa.

„– Şi ce părere ai tu despre îndatoririle ce-ţi revin? O tachinase el.
– Dar e foarte simplu. Este datoria femeii să fie soţie, adică un bun, o proprietate a soţului din toate punctele de vedere. Este datoria bărbatului să facă tot ce doreşte, cînd doreşte, atîta vreme cît este pregătit să-şi apere ţara dacă apare o asemenea ocazie în timpul vieţii lui, ceea ce nu prea se întîmplă. Bărbaţii, îl informase ea mai departe, cîştigă onoarea sacrificîndu-se pe cîmpul de luptă, în timp ce noi ne sacrificăm pe altarul căsniciei.
El începuse să rîdă în hohote, iar Elizabeth continuase cu satisfacţie:
– Ceea ce, dacă stai să te gândeşti bine, dovedeşte limpede că sacrificiul nostru este mult mai mare şi mai nobil.
– Cum aşa? O întrebase el cu lacrimi în ochi după atîta rîs.
– Dar este evident. Bătăliile durează în general cîteva zile, săptămîni, cel mult cîteva luni. În timp ce căsnicia ţine o viaţă întreagă! Ceea ce-mi aminteşte de o altă întrebare pe care mi-am pus-o mereu, continuase ea veselă.
– Care anume? O îmboldise el, privind-o ca şi cum şi-ar fi dorit să nu se mai oprească niciodată din vorbă.
– De ce oare tocmai noi am fost numite sexul slab? Rîseră împreună, dar apoi Elizabeth realizase că unele remarci fuseseră absolut scandaloase.”

Tocmai această sinceritate şi naturaleţea ei l-au făcut pe Ian să fie înnebunit şi să o ceară în căsătorie a doua zi. Numai că au căzut amândoi în plasa unei debutante invidioase ce le trimite un bilet incorect gramatical, dar care îşi atinge scopul, se vor întâlni în seră. Cererea lui Ian se va încheia cu provocarea la duel de către Robert, fratele lui Elizabeth. Totul se năruie, ea are reputaţia ruinată, societatea o condamnă pentru că a îndrăznit să vorbească cu Ian, un bărbat controversat ce a compromis-o, vicontele de Mondenvale renunţă la logodna lor, Robert va fugi de responsabilităţi, în timp ce Elizabeth va lupta cu toate armele ca Havenhurst să nu fie luat de creditori.

După doi ani, unchiul ei, Julius Cameron, decide să scape de Elizabeth prin căsătorie şi le trimite scrisori celor cincisprezece pretendenți care au fost interesaţi cândva de frumoasa debutantă. Doar trei răspund pozitiv: Sir Francis Belhaven, Lordul Marchman și Ian Thornton. Elizabeth se simte penibil, refuză să îl asculte, dar nu are soluţie la îndemână, trebuie să câştige timp şi să îşi asculte de moment unchiul obsedat de control. Se conformează şi începe să viziteze pe fiecare bărbat pentru a se cunoaște mai bine.
Sir Francis Belhaven (45 ani) este un bărbat grăsut,  zgârcit şi desfrânat, deloc pe gustul ei. Lordul Marchman pare să fie puţin altfel, iubeşte să pescuiască, să vâneze, dar locuieşte într-o zonă izolată și trăieşte paşnic. Dintre aceştia, doar Ian Thornton îi dă bătăi de cap. Are un şoc atunci când se trezeşte cu ea în faţa casei din Scoţia, secretarul lui nesăbuit a trimis un răspuns pozitiv din greşeală, nici măcar n-ar fi trebuit să ajungă scrisoarea la ea, dar nu are ce face, decât să o suporte. Ian îşi îndeplinise obiectivul, era bogat şi pe punctul de a se căsători cu altă femeie. Amintirile le dau dureri de cap la amândoi şi vor realiza că dragostea lor este la fel de puternică. Se sorb din priviri, comunică la fel de bine, iar la un moment dat nu-şi vor mai putea ţine mâinile şi gândurile sub control. Îşi vor da seama că au fost traşi de sfoară de către o tânără invidioasă şi amândoi au suferit, dar ce este de făcut mai departe?

Elizabeth dispare din peisaj după ce este chemată de urgenţă de unchiul său pentru că un pretendent acceptase cererea şi îi făcuse o ofertă destul de ispititoare, în timp ce Ian rămâne pe gânduri, fără să ştie încotro să se îndrepte.

Ian Thornton este un scoțian neiertător, luptă cu ardoare atunci când îşi doreşte ceva, dar în cazul de faţă se simte trădat şi trebuie să ia o decizie rapid. Atunci când pierde încrederea cuiva o face pentru totdeauna, numai că Elizabeth îl bulversează, trebuie să treacă peste acest capitol şi să înţeleagă că nu doar el a suferit. Crede că timp doi ani a trăit în lux, înconjurată numai de prosperitate, lux şi blănuri la discreţie, fără să ştie că ea aproape că nu mai are nimic din proprietatea moştenită şi abia duce un trai decent. Înainte de a fi prea târziu, Ian va afla de la unchiul său că Elizabeth a îndurat prea multe şi tot ce gândise despre ea este total eronat, iar acum el trebuie să îşi asculte inima şi să o ajute să îi repare fămâna de reputație în societate. Dar cum îl va convinge pe Iulius Cameron că este perfect compatibil pentru a se căsători cu nepoata sa? Bogat este, dar cum va găsi un titlu nobiliar peste noapte? 

Aproape de cer este ca un drum fără întoarcere, de îndată ce ai decis să continui trebuie să o faci indiferent de consecinţe. Este o carte plină de neprevăzut, încântătoare ce te ţine cu sufetul la gură până la sfârşit. Pe parcurs ai impresia că te linişteşti, dar dragostea lor este atât de complicată încât pe alocuri pasiunea se întrepătrunde cu îndoiala. Întrebările fără răspuns se metamorfozează în duşmani şi nu vor avea linişte sufletească până nu vor rezolva misterul. Ne vom aminti cu drag şi de personajele din Ceva minunat. Alexandra, acum ducesă de Hawthorne şi Jordan, soţul acesteia, vor avea un rol important şi vor face cartea mai interesantă, pentru că se vor împărţi pe parcurs în două tabere şi vor susţine moral atât pe Elizabeth, cât şi pe Ian.

Insomnia mă determină să o trec în topul personal şi să îi acord fără drept de apel 10 puncte/10