Băiețelul care nu a primit cadou, de Alexandra Bulac – Editura Story Craft- recenzie

Băiețelul care nu a primit cadou

Autor: Alexandra Bulac

Editura: Story Craft

Data apariției: 2023

Număr de pagini: 378

  Alexandra Bulac este un produs al Școlii de Scris înființată de Daniel Zărnescu. Acest proiect ambițios își propune să ”educe” talentul și să învețe oamenii cum să scrie o carte. Alexandra este la debut, Băiețelul care nu a primit cadou este prima sa carte. Din punctul meu de vedere, Alexandra a luat motivul lui Hagi Tudose și l-a adaptat la vremurile noastre, creând o poveste nouă. Da, similarități există, însă trebuie să crezi că totul în viață se poate transforma și poate reveni pe făgașul cel bun.

  Rareș Modoranu este un bărbat de 57 de ani ce duce o viață aparent normală. Este căsătorit cu Elvira, are o fată la casa ei, are un job, însă viața lui se învârte în jurul banilor și a economisirii lor. Valoarea unui om pare să fie dată în lumea lui de câți bani are. Iar lucrul acesta nici nu trebuie arătat, ci din punctul lui de vedere, totul ține de cumpătare. Atunci când vecinul lor își etalează casa renovată, când primește musafiri frecvent și se ”etalează” cu ceea ce are, Rareș consideră asta ca fiind un semn de slăbiciune. El pune banii deoparte, este un Hagi Tudose modern, refuză să ajute sau să își cumpere ceva pentru sine, să renoveze casa sau să cumpere hrană mai calitativă. Chiar și față de soția sa, Elvira, are sentimente stranii. Atunci când ea rămâne fără job și începe o afacere pe cont propriu, el consideră că banii aduși de ea în casă sunt insuficienți, ceea ce îl face să ascundă banii lui pentru a-i economisi.

  Influența proastă asupra lui Rareș pleacă de la tatăl său, alt om extrem de zgârcit. Acesta a ajuns să fie părăsit de soție, dar Rareș a păstrat legătura cu mama sa până la moartea acesteia. Totuși, nemaivând cine să îl mențină pe linia de plutire, Rareș a fost influențat negativ de tatăl său și a ajuns o versiune a sa. Lucrurile păreau să se schimbe când a venit pe lume nepotul său, însă orice minune nu durează prea mult. Obsesia sa, ipostazele jenante în care se pune singur și reproșurile pe care le face tuturor, toate îl îndepărtează și îl conduc spre o viață de singurătate. E atât de greu să stai lângă un om ce nu știe să se bucure de viață și a cărui unică grijă este de a strânge bani pentru nimic!

  Ba chiar în momentul în care își împrumută fiica pentru a-și cumpăra casă, ajunge să regrete și să reproșeze acest lucru. Adela, fata lui Rareș, reprezintă încă o generație ce poartă cu ea stigmatul zgârceniei. Deși este singura față de care are un dram de rușine, nici măcar ea nu poate schimba felul de a fi al tatălui ei.

  ”Îmi pare rău că tu crezi că eu sunt de vină pentru că trăiești tu în asemenea zgârcenie. Dar să știi că la fel erai și înainte să îmi dau mie banii pentru avansul de casă. Tot zgârcit, dar cu bani în bancă. Așa ai fost dintotdeauna. De când eram eu copil.”

  Viața tristă a lui Rareș nu pare a avea niciun viitor, iar toți cei dragi amenință să îl părăsească. De altfel, chiar și Elvira îl avertizează:

  ”O să ajungi la fel ca taică-tu, rostește ea, ca o șoaptă rău prevestitoare. O să stai singur în frig și întuneric și nu o să te viziteze nimeni!”

  Din exterior, Rareș pare a avea un comportament cumpătat, însă totul e dus la extrem – dușurile cu apă rece, caloriferele închise pentru a nu consuma, televizorul mereu închis, alungarea pisicii pentru a economisi banii de mâncare, astuparea găurilor trasul obloanelor pentru a nu scăpa căldură, mâncarea care urmează să expire și niciun fel de fericire, toate sunt duse la extrem și fac din Rareș o persoană frustrată. El nu găsește nicio bucurie nici măcar în bani, deoarece are mereu impresia că nu a reușit să pună deoparte nimic. Iar tatăl său, prin vorbele sale, îl influențează și mai tare:

”Ia spune, ai făcut cum te-am învățat eu? întreabă el, împreunându-și mâinile în poală. Ai mai pus bani la saltea?

Am pus, am pus, răspunde Rareș, trecându-și mâna prin păr de câteva ori. Am făcut economii prin casă, am strâns din salariu, am primit și bonus de la muncă, minte el, prefăcându-se că-și analizează unghiile, fortându-și o postură relaxată. Mă uitam azi că mi-au scăzut și facturile, că na, am mai oprit căldura, am izolat mai bine prin casă… Se strâng! încheie el pe un ton încrezător. ”

  Viața este suficient de tristă ca să o facem și noi mai rău. Dar Rareș va afla asta pe pielea sa, iar vorbele soției sale riscă să se adeverească. Oare cât de mult e prea mult și cât de departe poți ajunge cu un comportament de genul? Cât de mult contează copilăria și ceea ce ai experimentat în primii ani de viață? Nu degeaba se spune că trebuie să ai cei șapte ani de acasă. Asta e valabil și pentru educație, și pentru politețe, dar și pentru anumite obiceiuri implementate de mici. Adevărul trist este că suntem produsul părinților noștri, iar ceea ce vezi în casă, aia faci. Contează cât de mult ești dispus să schimbi ceva la tine și când reușești să conștientizezi că ceea ce faci tu nu e în regulă.

Carte disponibilă pe site-ul Story Craft

Recenzii cărți