Bătălia de la Socola, de Cătălin Ioniță – Story Craft Publishing – recenzie

Bătălia de la Socola 

Autor: Cătălin Ioniță

Editura: Story Craft Publishing

Data apariției: 2020

Număr de pagini: 256

  Cătălin Ioniță, la fel și editura Story Craft Publishing, își fac debutul cu această carte, Bătălia de la Socola. Prin ideea de comedie, mi se pare că autorul se apropie, de departe, de Caragiale, creând ceva tipologii la nivelul cărții. Adevărul este că am găsit o carte mai bună decât mă așteptam și am râs copios. Neavând multe pagini, nu a durat prea mult să o dau gata, însă a meritat din plin, transpunându-mă în altă lume.

  Socola, spital de nebuni de lângă Iași, zilele noastre. Doctorul Mehedințu este responsabil să îi facă unei cucoane mari de la minister turul locului. Bineînțeles, neregulile descoperite duc la amenințări adresate directorului Spineanu. Jocul de șah al nebunilor nu rămâne netaxat, deși doctorul ține să liniștească femeia:

”Stați liniștită, doamnă. E spitalul de nebuni. Aici nimic nu e ceea ce pare!”

  Acțiunile sunt paralele, în această carte nu avem doar dilema nebunilor, ci și lupta pentru putere dintre director și doctor. E delicioasă toată treaba cu secretara amantă, cu pilele la primar și inaugurarea de final. E un plan secund, e adevărat, dar construcția subiectului e atât de simplă și atât de reală, că parcă simți cum te teleportezi în provincie, în orice instituție a statului, de altfel, pentru că, nu-i așa, peste tot e cam la fel!

  Dar să lăsam mărunțișurile și să ne concentrăm pe planul principal. Nebunilor, între ei, le vin multe idei. Gabi este convins de către Nostradamus că el este marele voievod Ștefan cel Mare și trebuie să își elibereze răzeșii de sub turci (personalul spitalului). Problema nu ar fi asta… că vorba aceea, nebunul e nebun, e bine să nu te pui cu el. Dar mai apare un pretendent la titlu. Didi Șapte Vieți, văr cu soția primarului, transferat de la Săpoca. Între cei doi se stârnește un adevărat conflict, fiecare vrând să demonstreze că el este domnitorul adevărat. Didi are de partea sa mai mulți nebuni. Gabi, doar doi inși, însă are ajutor mai de sus. Și are în plan să fure sabia lui Ștefan din biroul directorului. Deci vă dați seama ce nebunie urmează….

  Motivul nebuniei a fost dezvoltat în mai multe opere, dar să fie amestecat cu atât de mult umor, nu cred că l-am mai văzut nicăieri. Bătălia de la Socola e o carte ce te binedispune. Lupta pentru șefia spitalului, problemele nebunilor, renovările de care are nevoie clădirea, toate se împletesc și zugrăvesc o realitate mai mult decât o poveste.

”Luate-ar dracu, Spineanule, ți-a ieșit și de data asta, se gândi mânios în timp ce înainta greoi stropind cu noroi în toate direcțiile. Pitic infect, nenorocit și băftos. Fac pariu că acum băloșești pe bunăciunea aia de o ții la ușă, în timp ce eu mă stropesc ca un prost prin bălțile astea ca să-l văd pe ultimul tâmpit care și-a dat în petec pe aici.”

  În definitiv, nimănui nu îi pasă de cei internați în spital. Ei sunt inofensivi, își creează o lume a lor, jocuri proprii, sunt prost hrăniți și iau pastile cu duiumul, poate multe dintre ele nefiindu-le nici măcar necesare. E realitatea cruntă din ziua de azi, din sistemul de stat. Nepăsarea, interesul doar pentru binele propriu și nevoia de bani și de putere – cam asta e ceea ce se întâmplă la conducere. Nicidecum empatie sau grija pentru bolnavi.

  Tocmai de aceea se și ajunge la această așa-zisă ”bătălie”. Pentru că toți îi subestimează pe nebuni și nu cred că ar putea plănui ceva măreț. Pentru că cei care ar trebui să se ocupe de ei se bat pe scaunul directorial sau plănuiesc aventuri. Sau lasă secretare gravide, în speță…

   Gabi, cel care se lasă convins că ar fi marele voievod, suferă ceva transformări pe durata cărții. De la omul fricos, laș, căruia îi e teamă și de propria umbră și își abandonează prietenii, devine un tip mult mai sigur pe el. Iar susținerea din partea Corbului și a lui Nostradamus contează enorm. Bineînțeles, ajutorul de mai sus e neprețuit, dar fără decizia sa de a lupta, probabil că visul său de a-și elibera răzeșii nu ar da roade.

  Umorul e la el acasă. Simplitatea limbajului, frazele scurte și dialogul fac cartea foarte ușor de citit. Mai sunt ceva personaje cărora nu le-am găsit rostul, însă per ansamblu, Bătălia de la Socola e o carte relaxantă, ce te scoate pentru o oră-două din rutina zilnic și te face să zâmbești. Stilul e concis, la obiect, așa că în mod cert nu plictisește. Mă bucur că lipsesc detaliile inutile sau descrierile lungi. Personajele sunt și ele dinamice, se schimbă pe parcursul paginilor, evoluând spre versiuni mai bune. Sau involuând. Dar acțiunea face toți banii, finalul e delicios, așa că vă recomand să citiți acest debut pentru că merită din plin!

Carte disponibilă pe site-ul Story Craft Publishing

Recenzii cărți