Pentru Elise, de Teodora Smîntancă-Strugariu – Editura Story Craft- recenzie

Pentru Elise

Autor: Teodora Smîntancă-Strugariu

Editura: Story Craft

Data apariției: 2023

Număr de pagini: 354

  Teodora Smîntancă-Strugariu este elevă la liceul Vasile Alecsandri din Bacău și s-a remarcat prin medalia de aur cucerită la Olimpiada Internațională de lb. germană anul trecut. Elevă excepțională, deja admisă cu bursă în Germania, a debutat anul acesta cu cartea Pentru Elise, o dramă cu elemente istorice, legată de marele compozitor Beethoven și de creația sa, Fur Elise.

  Elise Wallner este dansatoare în corpul de balet al teatrului din Viena, însă toți știu că nu este ceea ce ar trebui să fie. Rămâne la stadiul de dansatoare mediocră, nu are nimic special, iar cariera ei este în pericol. Trăiește cu Matthias, un poet ratat, care bea peste măsură și o tratează groaznic. Astfel, viața ei este distrusă, nu găsește nicio bucurie în ea. Mereu cu probleme cu banii, mereu cu teama că va rămâne cu semne sau cu dizabilități de la bătăile primite.

  Viața ei pare să se schimbe atunci când însuși marele compozitor Beethoven o remarcă și o dorește în baletul pentru opera sa. Elise încearcă, dar nu reușește să se ridice la înălțimea așteptărilor. Oare de ce este atât de greu să se lase purtată de muzică și să danseze așa cum trebuie? Însă Beethovem vede în ea ceva ce nici Elise nu vede. Scrie pentru ea, compune pentru ea, este muza de care avea nevoie.

”Baletul îi e mult superior frumuseții”, spuse Beethoven, întorcându-și privirile spre soldat. O văzu cu coada ochiului pe Eleonore cum se lasă pe spate în scaun, încrucișându-și mâinile pe picioare, întunecându-se la față. ”Elise e un geniu, nimic mai puțin.”

”Un geniu încă neieșit la iveală, dacă ar fi să te iei după spusele lui Salvatore”, pufni prințesa, zâmbind strâmb, un zâmbet hidos în lumina aceea prăfuită a lumânărilor din candelabru.

”Un geniu existent, dar care încă se caută, dacă ar fi să te iei după spusele mele. De aceea tot rescriu, Peter… Soloul nu e niciodată îndeajuns de bun, e mereu prea puțin, prea timid chiar, pentru forța pe care o simt în ea. Ei îi trebuie un solo amplu, larg, pe care să se poată destinde, care să o cuprindă pe de-a-ntregul. Un solo care să sune la fel ca muzica din ea.”

  Elise este prinsă între două lumi – cea a lui Matthias, o lume tristă, plină de neajunsuri, și cea a lui Beethoven, unde ar putea primi tot ce își dorește și ar deveni o stea. Muză pentru amândoi, Elise se simte deznădăjduită, pentru că simte că nu face față acestei responsabilități.

  Din punctul meu de vedere, Elise mi s-a părut o ființă foarte slabă. O femeie fără niciun pic de stimă de sine. Față de Matthias nu mai pare să simtă iubire, dar continuă relația cu el. E un soi de masochism în atitudinea ei, știe că acesta îi va face rău, dar se întoarce la el. Nu concep lucrul acesta, chiar dacă în acea perioadă, femeia nu părea să fie prea emancipată. Susține că rămâne cu el de nevoie, însă nu mi se pare drept. Cred că îl folosește pe Matthias ca scuză pentru a se complace în rutina ei.

  Față de Beethoven nu simte nimic, dar îi place totuși viața pe care i-o oferă. Elise are greutăți și când vine vorba de dansul său. Baletul pare a fi tot ce are, însă nu se poate detașa de problemele sale pentru a dansa cu acea sclipire de geniu. Elise rămâne o ființă mediocră, fără a-l putea mulțumi pe celebrul compozitor, care o venerează. Nu rezonez absolut deloc cu ea. Deși pot înțelege diferența de epoci, acum gândim un pic diferit. Dar o dată ce Elise a avut curajul să încalce promisiunea unei căsătorii și să locuiască cu Matthias, nefiind cununați, atunci cred că ar fi trebuit să fie mai deschisă și în alte privințe. Viața ei ar fi fost alta dacă ar fi ieșit din relația toxică pe care o are.

  Pentru Elise este o carte drăguță, însă personal, nu am rămas foarte impresionată. Îmi imaginam această muză ca fiind o femeie puternică. Diferită. Însă am avut o dezamăgire, Elise nefiind nimic din ce îmi imaginasem. Chiar dacă uneori are tendințe de independență, se schimbă repede și se complace în aceeași viață. Nu este o artistă, nu este un geniu, ci este o simplă muză. O femeie frumoasă și cam atât.

  ”Știm amândoi că vii să mă lași să te ucid în sfârșit. Pentru că tu nu poți s-o faci singură. N-ai curaj. Prea speriată de moarte ca să poți să-nțelegi că de ea ai nevoie ca să-ți faci arta. Dar tu ești o muză, Elise. N-ai fost niciodată artistă în sufletul tău. Ai fost mereu o simplă muză.”

  Vina este cumulată, însă este a Elisei în principal. Pentru că ea nu vrea să se rupă, ea se complace, ea trăiește cu teamă și nu vrea să schimbe nimic. Înțeleg traumele, însă tot cred că ar fi putu fi altfel.

Carte disponibilă pe Story Craft.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: , cartepedia şi cărtureşti, librărie.net

Recenzii cărți