Căminul de fete – O antologie Petale Scrise – recenzie

Titlu: Căminu de fete

Editura: Editura Petale Scrise

Nr de pagini: 340

Gen: povestiri, antologie

  Căminul de fete – o colecție de povestiri, nuvelete și nuvele care oglindește tumultul anilor studenției, văzut prin ochii tinerelor protagoniste ce descoperă libertatea, iubirea și pe ele însele.

  Un volum ca un cocktail cu visuri, alegeri definitorii, introspecție, aventură, spirit de camaraderie și provocări surprinzătoare.

   Fie că visezi la prima ta experiență studențească, tocmai o trăiești sau îți amintești cu drag de anii petrecuți într-un cămin efervescent, aceste pagini sunt o invitație să te regăsești sau să descoperi o lume în care fiecare zi este de poveste.

  Având în vedere că trec printr-o perioadă agitată, cu tot felul de necazuri ce se țin lanț de capul meu, am simțit nevoia să citesc ceva lejer, așa că am ales antologia ,,Căminul de fete”. Am crezut că această colecție conține povestioare ușurele, amintiri din perioada studenției, cu întâmplări amuzante, povești de dragoste, aventuri, provocări etc. Fiind bucureșteancă (giuleșteană) get-beget, nu am avut ocazia să experimentez viața la cămin, dar mi-am vizitat iubitul (actualul soț) în Regie, pe vremea când eram studenți, la mijlocul anilor ’90. Atunci n-am apucat să văd decât partea plăcută, efervescentă, cu petreceri, peripeții amuzante, discuții hilare între prieteni sau colegi de cameră. Doar mizeria și gândacii stricau imaginea… Mai mult ca sigur, din această cauză mi-am creat o impresie deformată despre viața la cămin. 

  În schimb, antologia de față, m-a determinat să văd partea mai puțin plăcută, ba chiar întunecată, pentru că autorii de la Petale Scrise au atins o gamă largă de subiecte sensibile sau spinoase, despre gestionarea relațiilor cu colegii de cameră, despre compromisurile pe care le fac unele studente credule, despre naivitatea unor tinere care se simt atrase de băieții răi, despre comportamentul deplasat pe care îl au unii reprezentați ai legii, care ar trebui să le protejeze pe tinerele studente, despre iureșul vieții complicate a ultimilor ani și sentimentul actual că lumea a luat-o razna, trecând de la o extremă în alta, despre impactul social asupra studenților din ziua de azi (stigmatizare, idei preconcepute, exagerări, distorsiuni), dar și despre greșelile trecutului și asumarea consecințelor. În marea majoritatea, povestirile sunt profunde și realiste, fiind încărcate de emoție și sentimente, de scene intense și dramatice. Desigur că în cadrul antologiei există și povestioare amuzante, romantice, dar și ele au reușit să mă surprindă prin esența lor. În spatele tuturor acelor glume sau ironii, se ascunde o anumită morală. 

  Nuvela Elenei Druță, ,,O zi din viața Clarei”, mi-a adus zâmbetul pe buze, datorită peripețiilor prin care a trecut protagonista într-o singură zi, la care s-a adăugat stilul sarcastic utilizat de autoare (,,un profesor lipsit de orice fler, care era în stare să omoare orice entuziasm până și în cei mai înflăcărați fani ai Imperiului Roman de la Constantin cel Mare încoace”).

  În ,,Băiatul bun”, de  Alexandra Condrat, se discută atât despre tipologia băiatului bun, acceptat de societate și de familia, care ştie exact ce să spună și când să o facă, dar care nu-ţi trezeşte nici un fior, cât și despre tipologia rebelului inadaptat, „băiatul rău”, despre care ai certitudinea că nu e potrivit pentru tine, dar în preajma căruia nu te poţi abține pentru că atunci când îl vezi simți că ţi se înmoaie genunchii. De fapt îl vrei pe el, dar te mulțumeşti cu „băiatul bun“. Sau ajungi să întâlnești un băiat bun, dar nu știi cum să te porți cu el și cauți să iți sabotezi relația. 

  La început, am crezut că povestirea Violetei Jurcă, ,,Jur”, se referă la problemele pe care le are protagonista cu colegele de cameră și la umilința la care este supusă, dar am descoperit că termenul ,,jur” are o anumită conotație. O povestire prezentată într-un mod realist, care m-a emoționat și mi-a stârnit curiozitatea. 

  Ioana Rodica Dumitru, prin intermediul scrierii sale, ,,Ritualul de la 505”, mi-a furnizat o mare surpriză. Știam că ea compune poezii și nici prin minte nu mi-a trecut că poate să scrie atât de bine o poveste ce implică mister, suspans și un strop de supranatural – o studentă ce se trezește într-o anexă abandonată din campusul studențesc, lângă un cadavru.

  ,,Căutând-o pe Ada”, de Delia Mitroi, adaugă o nuanță de umor antologiei și creează cititorului o stare de relaxare. O spumoasă comedie romantică, despre un mare fante de Giulești care, aflat la o petrecere studențească într-un cămin din Regie, ajunge să se îndrăgostească brusc de frumoasa Ada. Precum Cenușăreasa, fata dispare la miezul nopții, iar tânărul ticluiește un plan deștept care să i-o redea pe Ada.

  Dana Nichițelea, a avut grijă să mă readucă cu picioarele pe pământ, arătându-mi prin intemediul povestirii sale, ,,Viol în rate”, ce se poate întâmpla cu studentele credule, predispuse să facă prea multe compromisuri. În ciuda subiectului spinos, autoarea are un stil ironic de a prezenta lucrurile.

  ,,Am stins înmărmurită ţigara de colțul scrumierei şi am privit-o în ochii de un albastru apos. M-am ridicat în capul oaselor pentru a fi sigură că la nivel cerebral creierul meu primește suficient oxigen încât să proceseze informația conform căreia progenitura asta sectantă, deşirată şi cu igienă precară ar putea să întrețină lasciv şi conversaţional, atenţia unui bărbat dispus să plătească.”

  ,,În spatele ușilor”, povestirea Andradei Rezmuveș, te determină să-ți aduci aminte de simțămintele, iubirile naïve și pasiunile pe care le-ai trăit în studenție, dar și de problemele cu care te-ai confruntat atunci.

  Nu m-am așteptat ca povestirea Mihaelei Anghel, ,,Parcă n-ar strica și puțin desert”, să aibă atât de mult umor și un subiect atât de hilar. Poveștile amoroase și sunetele nocturne ale Ioanei m-au făcut să râd cu lacrimi, iar maniera în care autoarea descrie viața la cămin, în Regie (,, una dintre cele mai vibrante rezervații studențești din țară”), mi-a trezit nostalgia. 

 ,,În concluzie, Regia nu este doar un campus studenţesc, este o stare de spirit. Un loc unde fiecare student învață că viața e plină de surprize, că prietenii adevăraţi se găsesc la trei dimineaţa în faţa unui automat de cafea și că, indiferent de câte examene ai avea, întotdeauna este timp pentru o seară cu prietenii.”

  Amuzantă și minunat de romantică, povestirea Corinei Lupu, ,,Schimb de roluri”, ne arată ce se poate întâmpla atunci când două surori identice, dar foarte diferite, schimbă locul între ele pentru câteva zile. 

  M-am bucurat să văd că antologia cuprinde și trei povești în care realul se amestecă cu paranormalul. Mă refer la nuveleta ,,Un, doi, trei – un, doi, trei”, de Agape F.H., care a reușit să mă cam bage în ceață și al cărui final m-a lăsat mască, la ,,Florile Răului”, de Ioana Mihaela Curaleț, o poveste plină de suspans, bine realizată, încât îți dă fiori reci pe șira spinării, despre fenomene supranaturale, locuri bântuite și legende urbane, dar și la ,,Chagrin d’amour„, de Aurelia Chircu, care are acțiunea în zilele noastre, dar ne duce pe urmele personajelor din romanul ,,Taina marchizului”.  Mi-a plăcut ideea autoarei, reîntoarcerea la origini, dar și faptul că a strecurat în povestire câteva scene picante.

  Cu toate că ,,Fata de la camera 11”, de Dana Bordea, prezintă o poveste de dragoste, lectura nu a fost ușoară, ci solicitantă, datorită substanței emoționale, momentelor tulburătoare, dar și a personajelor care par a fi desprinse din viața cotidiană. Povestirea este încărcată de emoție și sentimente, de scene intense și dramatice, tocmai pentru că autoarea ne arată latura negativă a societătii, abordează teme spinoase (corupția și sistemul infect, care abuzează de oameni, în loc să îi protejeze) și prezintă problemele cu care se confruntă studentele din căminele studențești.

  După ce am terminat de citit povestirea scrisă de Marius Andrei, m-am simțit epuizată psihic din cauza amalgamului de gânduri și sentimente. ,,Woke Girl” este cea mai tulburătoare și realistă povestire din cadrul antologiei. Pe mine m-a îngrozit cruzimea și perversitatea câtorva personaje, dar, în același timp, m-am bucurat că a ales un asemenea subiect spinos și că l-a prezentat în maniera proprie: tranșant și fără ocolișuri.

   ,,Căile dragostei”, de Cristina Toma, este o povestire absolut delicioasă, în ciuda faptului că acțiunea are loc la morgă. Dar, până la urmă, știm foarte bine că misterioase și nebănuite sunt căile prin care dragostea apare în viața noastră.

  ,,Umbra din oglindă”, de Alexandra Petrescu, este un vârtej de emoții, gânduri, trăiri și sentimente, care și-au găsit ecou în sufletul meu. O poveste plină de sensibilitate și dramatism, în care ni se dezvăluie întregul zbucium sufletesc al Verei, lupta ei cu trecutul.

  ,,- Oamenii buni merită tot frumosul din lume, spune Andra. Tu ai demonstrat că poţi traversa orice obstacol dacă ai curajul de a privi şi accepta trecutul, oricât de obscur ar părea el. Ești un exemplu pentru mulți. Eşti o lecţie de viaţă!”

  Povestirea ,,Căminul de fete”, de Alina Cosma, încheie antologia într-o manieră veselă și plină de speranță. Contrar așteptărilor, ,,Căminul de fete” se referă la un cămin de bătrâni, de fapt de bătrânele care sunt ,,adevărate bombe cu fitil, fiecare cu propria aprindere bruscă, din te miri ce” și care ajung să facă  pe pețitoarele.

  Întotdeauna spun că avem nevoie doar de o perioadă scurtă de timp pentru a ne îndrăgosti de scrisul cuiva, așa că antologiile sunt modalitatea perfectă de a face asta. Așadar, vă îndemn să faceți cunoștință cu autorii de la Editura Petale Scrise.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: bookzone, libris şi cărtureşti

Recenzii cărți