Cealaltă față a lui Aaron Manson de Davine M. Vesco & Lexi B. Newman-recenzie

(volumul 2 al seriei O pereche criminală)

Editura : Librex Publishing

Data apariției: Mai 2017

Număr pagini: 391

Bliss White, o adolescentă aparent simplă şi cu o viaţă plictisitoare, dezvoltă o pasiune secretă pentru banda de motociclişti apărută recent în oraş. Învăluiţi în mister şi niciodată la vedere, banda Phoenix se ascunde de o lună întreagă în vechiul hambar de pe malul Lacului Ontario, fiind urmăriţi internaţional pentru o serie vastă de infracţiuni. Dar când Bliss le descoperă unul dintre locurile ferite pe care aceştia le frecventează, sunt nevoiţi să-şi înăbuşe instinctul de a fugi şi să joace cartea cea mare – cartea încrederii.

Între timp, Bliss este nevoită să se confrunte şi cu un client special al cafenelei în stil american, la care lucrează ca şi chelneriţă. Adam se dovedeşte a fi un băiat de nouăsprezece ani cu probleme temperamentale, plin de vulnerabilitate şi lipsit de încredere.

Dispariţia bruscă a prietenului său cel mai bun, Aaron, o bagă şi mai adânc în încurcătură şi se trezeşte luând parte la războiul bandei Phoenix cu o altă bandă rivală, pentru a proteja un membru de care se ataşează iremediabil.

Pe parcurs, eroina roşcată află că persoanele în care capătă încredere deplină au mai multe feţe. Dar oare Aaron Manson are şi el o a doua faţă?

  Dacă “O pereche criminală” m-a surprins plăcut datorită stilului amuzant adoptat de cele două autoare, “Cealaltă față a lui Aaron Manson” mi-a cucerit inima și a devenit una dintre cărțile mele preferate. Cel de-al doilea volum al seriei este total diferit de primul, în privința stilului, al intrigii și suspansului. Pot spune că e și alt gen –  un thriller romance plin de tensiune, mister și revelații surprinzătoare.  

   Am apreciat faptul că acest roman te ține în suspans, te determină să faci o serie de conexiuni și te îndeamnă să-ți pui o serie de întrebări: ce legătură ar putea fi între o bandă de motocicliști și echipa lui Simon (vezi acțiunea din primul volum), de ce este atât de importantă Bliss pentru motocicliști, ce secrete ascund toți bărbații din preajma fetei etc.

   Când am citit “O pereche criminală”, aveam impresia că asist la o comedie romantică, discuțiile spumoase fiind puțin cam exagerate sau jenante (din cauza glumelor proaste făcute de Jace), dar cel de-al doilea volum a avut un subiect mult mai serios, iar glumele și ironiile dintre personaje nu au mai depășit măsura decât pe alocuri (mai mult spre final), din vina … celeilalte fețe a lui Aaron Manson.  

 Referitor la titlul cărții, trebuie să vă marturisc că m-a luat prin surprindere schimbarea de comportament a protagonistului. Există o mare diferență între tipul Arron de la începutul cărții – atent cu Bliss, calm, tăcut și aproape invizibil, la acel Arron temperamental, exploziv, fără limite, care pare a fi  o clonă enervantă a lui Jace.

 Dacă în primul volum, protagoniști au fost Carol și Jace, povestea fiind centrată pe grupul de asasini plătiți ai lui Simon, de această dată, ei au un rol secundar, iar rolul principal îl are Bliss White, o adolescentă naivă care are ghinionul (sau poate că nu?) să intre în atenția unui grup de motocicliști. În plus, e confuză în privința sentimentelor pentru Aaron, cel mai bun prieten al ei. Nu există îndoială că îl iubește ca pe ochii din cap, dar nu-și poate da seama dacă îl iubește mai mult decât ca pe un prieten. Iar atunci când constată că acesta are mai multe… fețe, se teme că nu se mai poate aștepta decât la minciuni și foarte multe secrete.

    Bliss White (18 ani) este elevă în ultimul an de liceu și lucrează într-o cafenea pe post de chelnăriță. Are o fire ceva mai retrasă, tăcută, dar care nu se teme să spună oricui ceea ce gândește. Aaron Manson (19 ani), cel mai bun prieten al ei, s-a obișnuit cu ea, așa că nu mai comentează nimic. Însă, în ciuda faptului că se cunosc dintotdeauna, cei doi nu-și împărtășesc secretele. Ei bine, nici tânăra nu-i cere să-și deschidă sufletul în fața ei, atâta timp cât nici ea nu o face. Lui Bliss nu-i place să vorbească despre problemele sale, despre ce simte sau o deranjează, cum nici lui nu-i place. De fapt, ăsta e motivul pentru care sunt prieteni. În rest, nu au nimic în comun, în afară de incapacitatea lor de a-și recunoaște sentimentele și emoțiile.

   Cu Aaron, totul e simplu. Nu pune întrebări complicate și nici nu se așteaptă la prea multe de la el. Apare de nicăieri și dispare pe nepusă masă. Iar chestia asta a început s-o enerveze pe Bliss, însă nu-i pune întrebări despre locurile în care se duce sau despre persoanele cu care își pierde timpul. Însă, de la un timp, a observat că ceva îl macină pe bunul ei prieten. Și poate că ar fi trecut cu vederea peste asta, dacă nu ar fi văzut pe trupului lui o imensă vânătaie. Cu toate că el se încăpățânează să spună că o are de la sală, pe când se antrena, explicația lui cam scârțâie. Mai rău e că un un individ necunoscut tot dă târcoale casei lui Aaron, iar într-o zi a asistat fără să vrea la o ceartă între cei doi. Oare ce se întâmplă? Ce vrea individul de la Arron?

  Însă, nu doar Aaron îi dă bătăi de cap lui Bliss, ci și Dylan și Adam, doi tipi cu care fata a legat de curând un fel de prietenie. De fapt, pe Dylan nu-l place deloc, poate și pentru că… de fiecare dacă când își face apariția în cafenea, parcă tensionează întreaga atmosferă. Este pus pe ceartă și găsește mai mereu un motiv s-o enerveze. Nu-l cunoaște prea bine, însă l-a văzut destul de des în ultima lună. Tipul s-a mutat de curând în oraș și nimeni nu știe mai nimic despre el, însă comportarea lui îi confirmă tinerei că viața lui e un dezastru.

“Ceva mă face să fiu curioasă în privința lui, căci nu se întâmplă în fiecare zi să apară un necunoscut, venit de nicăieri, cu o alură întunecată și plină de mister. Mă scoate din minți să nu pot să citesc pe cineva, mai ales pe el.”

 Cât despre prietenia cu celălalt tip, aici e mai complicat. Poate că Bliss se simte puțin atrasă de Adam, dar niciodată nu a putut trece peste modul jenant în care s-au cunoscut. Tipul o irită și o intimidează, dar în același timp e destul de atent cu ea.

“- Sunt Adam, se prezintă el, fără să-mi întindă mâna.

– Hilda, blufez.

 Chicotind, întinde degetele spre ecusonul pe care îl am prins în piept și îl prinde, spunându-mi:

 – Îmi pare bine să te cunosc, Hilda. Așa o cheamă pe bunică-mea, mi-o trântește apoi. Dacă stau să mă uit atent, parcă semeni puțin cu ea. Aveți cam aceleași riduri.

 Până aici! Mă răsucesc cu fața spre el și cu ochii cât cepele, iar palma pe care i-o trag se poate încadra cu ușurință la cele mai usturătoare palme care i le-am tras cuiva vreodată. Capul i se întoarce în direcția opusă, dar în loc să urle, așa cum mă așteptam, izbucnește în râs. Adică, începe să râdă atât de haotic și cu o poftă nebună, încât mă întreb dacă nu cumva l-am gâdilat.

– Ok, pe asta n-am prevăzut-o, hohotește el. Și eu sunt greu de luat prin surprindere.

– Nu ți-e rușine? țip la el. Pe lângă că ești un necioplit și nu poți să admiți  faptul că lovitura cu ușa a fost din vina ta, mă mai și compari cu bunică-ta! Iar eu chiar nu am riduri! Am optișpe’ ani, zevzecule!”  

 Pe lângă faptul că are necazuri cu prietenii, Bliss ajunge să dezvolte și o pasiune secretă pentru banda de motociclişti apărută recent în oraş. Învăluiţi în mister şi niciodată la vedere, banda Phoenix se ascunde de o lună în vechiul hambar de pe malul Lacului Ontario, fiind urmăriţi internaţional pentru o serie de infracţiuni, printre care trafic cu droguri şi mici jafuri.

 Atunci când Bliss se decise să o urmărească pe Eva, singura femeie din bandă, ajunge să descopere unul dintre locurile ferite pe care motocicliștii le frecventează, iar ei sunt nevoiţi să-şi înăbuşe instinctul de a fugi şi vor ajunge să se încreadă în ea, dar nu înainte de a o testa prin intermediul unui polițist corupt. Firește că nu au suficientă încredere în ea cât să renunțe la cagule, așa că tânăra habar nu are care e identitatea lor.  

 Fiind mai mereu în preajma lor, Bliss vede o serie de lucruri pe care nu ar fi trebuit să le vadă, asistă la câteva evenimentele neplăcute, intră în conflict cu câțiva motocicliști, ajungând la un moment dat să-și pună viața în pericol din cauza glumelor proaste făcute de câțiva dintre ei. Dar când aceștia vin în fața casei ei ca să-l amenințe pe Aaron, bunul ei prieten, Bliss își dă seama că situația s-a complicat prea mult și că din cauza lor a intrat într-o serie de necazuri, a ajuns să mintă persoane dragi ca să îi acopere, iar poliția e cu ochii pe ea.  

“Instinctiv, fac un pas în spate și mă uit speriată peste umăr, la Aaron – al cărui maxilar atinge podeaua, de surprindere. Proastă sincronizare! Pot să văd cum privirea de vulture a liderului se fixează amenințătoare pe prezența amicului meu și încep să-mi fac griji pentru viața lui. Până acum motocicliștii au fost nevoiți să se confrunte doar cu prezența mea, iar acum Aaron chiar nu face parte din peisaj.

Prietenul meu țeapăn ca un mort, se blochează în pragul ușii și se uită la mine panicat.

– Dacă nu uiți ce se întâmplă acum și dai cu ciocul cuiva, ești un om mort, îl informează liderul pe un ton grav, care nu lasă loc de discuții. M-ai înțeles?”

  Însă, ceva se va întâmpla cu Arron. Bliss nu reușește să dea de el de câteva zile și nici la telefon nu-i răspunde. E ferm convinsă că toată vina o poartă banda de motocicliști. Va încerca să-și ascundă teama și se va confrunta cu liderul lor, încercând să afle unde este Aaron. Însă adevărul e cu totul altul.

“Ușa este dată de perete, dulapurile deschise, poza cu mine și cu el – pe care i-am dăruit-o de Crăciun, anul trecut – este pe  podea, cu fața-n jos. Înghit în sec și mă aplec ca să o ridic. Rama este spartă. Nu îmi dau seama că îmi tremură genunchii abia când mă ridic. Ce naiba s-a întâmplat aici? Nimic nu este la locul lui și nici urmă de Aaron! Mă îndrept cu pași mici și temători spre dulapuri și mai mare mi-e șocul când îl văd aproape gol. Nu sunt sigură, dar am impresia că a fost aici. Nu acum mult timp.

-Oh, Aaron. Eu îmi fac griji pentru tine, îmi fac tot felul de gânduri idioate cum că tu probabil tu ești mort, dar se pare că eu sunt cea idioată, mârâi, gata să pocnesc de nervi. Îți place să te joci, ticălos idiot.

Acum toată furia mea este îndreptată doar asupra lui. Și eu care credeam că motocicliștii i-au pus pielea pe băț.”  

  Enervată pentru că Aaron a plecat fără să-i spună o vorbă, convinsă fiind că el e unul dintre membrii bandei, și trezindu-se amenințată cu moartea, Bliss se decide să ofere poliției toate informațiile utile despre banda Phoenix.  

“- De asta nu poți să scapi, Bliss. Tu nu înțelegi un lucru. Dacă îți dai drumul la gură, vom cădea cu toții. Peste o sută de motocicliști cu viitorul incert, din cauza a ceea ce știi tu.(…) Și, odată ce noi vom cădea mai ceva ca Lucifer, și tu vei cădea odată cu noi, doar că … sub doi metri de pământ.”

“Sunt pornită să fac prăpăd în rândul motocicliștilor; cu toate că o să cad și eu, o să am plăcerea să îi văd distruși.“

  Dar atunci când iese din secția de poliție, Bliss se trezește răpită de membrii echipei lui Simon-  Jace și soția lui, Carol. Dar ce vor de la ea? Au cumva vreo legătură cu banda Phonix?  

  Și de parcă nu ar fi suficient că peste o sută de motocliciști îi vor capul, se mai și trezește luând parte la războiul bandei Phoenix cu o altă bandă rivală, pentru a proteja un membru de care este foarte atașată. În plus, nu știe ce sentimente are față de Aaron, mai ales de când a văzut că cealaltă față a lui este mult mai sinistră și imprevizibilă. O sperie îngrozitor acest nou Aaron și se teme de el, așa cum nu i-a mai fost niciodată. Oare ce decizie va lua?

“Cu un băiat de nouăsprezece ani, aparent inofensiv dar cu o latură întunecată ascunsă, nu ar trebui să mai mai uimească nimic. Și eu care credeam că sunt singura persoană de pe lume care se confruntă cu o a doua personalitate.”

“Asta e cealaltă față a lui și nu-mi place deloc. Nu știam că Aaron poate fi atât de brutal și de încăpățânat. Parcă încearcă să mă controleze și să mă facă să joc așa cum cântă el.“

“Sclipirea periculoasă din ochii lui, care nu apare prea des, e din nou acolo. Faptul că înainte nu aveam motive serioase să ne certăm și că totul era mult mai simplu între noi, scoate la iveală o față pe care nu o recunosc și pe care nu o plac. O cealaltă față a lui Aaron Manson.”  

“E ridicol, dat fiind faptul că ne-am înțeles să ne ținem relația de prietenie pe linia de plutire. Asta ca să nu o punem în pericol. Dacă o posibilă relație între noi s-ar termina prost, ne-am pierde unul pe celălalt. Am pierde sensul anilor care au trecut, am pierde amintiri frumoase. Nu cred că sunt capabilă să risc.”  

“Să mă sacrific? Să accept iubirea lui, cu riscul să-l rănesc și mai tare? Să încerc doar de dragul lui să ofer o șansă care s-ar putea să se termine prost? Nu cred că pot să fac asta. Mă simt cu mâinile legate, neavând o alternativă care ne asigură amândurora fericirea.”

NOTA 10

 

Cartea Cealaltă față a lui Aaron Manson de Davine M. Vesco & Lexi B. Newman poate fi comandată de pe Librex.ro.