Dragoste virtuala de Daniel Glattauer – Editura Trei

Dragoste virtuala de Daniel Glattauer – Editura Trei-recenzie

Titlul original : Gut gegen Nordwind

Traducerea : Gabriella Eftimie

Editura : Trei

Colectia : Fiction Connection

Anul aparitiei : 2012

Numar pagini : 248

Gen : Romance, Chick Lit

„Scrie-mi, Emmi. A scrie e la fel cu a saruta. E ca si cand te-ai saruta fara buze. E un fel de a te saruta cu mintea.”

„O poveste de dragoste din era internetului, care te atrage ca un magnet.” New Books Magazine

„Dragoste virtuala sau: cum se poate naste o poveste fermecatoare de iubire dintr-un schimb de e-mailuri.” Daily Mirror

„Unul dintre cele mai frumoase dialoguri intre indragostiti din literatura moderna.”Der Spiegel

„Un love story tipic zilelor noastre, cu un sfarsit pe cat de neasteptat, pe atat de inevitabil.” The Guardian

   Daniel Glattauer s-a nascut la Viena in 1960. Este scriitor si jurnalist. Din 1989 tine o rubrica in Der Standard, iar articolele sale au fost reunite in trei volume. In 2011 a aparut romanul “Alle Sieben Wellen” (Toate cele sapte valuri), o continuare a povestii din “Dragoste virtuala”. Romanul de fata a devenit un bestseller urias, atat in Germania, unde a fost publicat prima data, cat si in SUA, Marea Britanie, Franta, Spania etc. “Gut gegen Nordwind “a fost jucat in mai mult de 40 de teatre, inclusiv in Viena si Berlin.

   Inca de anul trecut am auzit de romanul “Dragoste virtuala”, dar nu i-am prea dat importanta. Coperta mi se parea banala, iar descrierea nu m-a atras atat de mult incat sa imi doresc sa o achizitionez curand. Intamplarea a facut ca de curand sa intru intr-un anticariat si sa dau peste aceasta carte, dar si peste continuarea ei, ”Toate cele sapte valuri”. Mare mi-a fost mirarea cand am constatat ca intreaga poveste este compusa numai din e-mailuri schimbate intre un barbat si o femeie. Oricat de sceptica am fost la inceput, trebuie sa va marturisesc ca m-am trezit prinsa in mrejele sale, uitand unde ma aflu si ca impiedicam “circulatia“. Poate ca va intrebati ce poveste de dragoste poate exista intre doi necunoscuti care isi tot trimit e-maluri, ce farmec poate exista intr-o carte fara dialog? Si totusi mie mi-a placut atat de mult “Dragoste virtuala” incat in trei ore am dat-o gata. Am savurat fiecare discutie, modul cum se tachinau si cum se tatonau unul pe altul, incercarile lor in a-si face portretul-robot. Au fost momente cand am ras copios, conversatiile celor doi protagonisti – Emmi si Leo, fiind directe, amuzante, inteligente. Cartea se citeste usor, stilul fiind unul relaxant,iar discutiile incitante. Finalul este unul extrem de imprevizibil si avand in vedere ca nu o sa aflati deznodamantul acestei povesti decat la finalul celui de-al doilea volum, va recomand sa incepeti lectura decat daca dispuneti de ambele carti.

   Povestea dintre Emmi Rothner si Leo Leike incepe de la un e-mail prin care Emmi solicita anularea abonamentului la revista Like. Greseste insa adresa destinatarului (in loc de woeter@like.com a scris woeter@leike.com) si mesajul ei ajunge la Leo, care politicos ii raspunde, amuzandu-se pe seama tonului protacolar folosit de aceasta. Daca la inceput replicile celor doi sunt destul de usturatoare, incarcate de ironii, in scurt timp ajung sa flirteze, sa-si faca marturisiri si sa-si impartaseasca tot felul de secrete si dorinte intime.

    Desi Emmi si Leo au evitat la inceput sa discute anumite lucruri tabu precum viata de familie sau probleme personale,intre cei doi s-a format o relatie plina de incredere. Curiozitatea ii face pe cei doi sa se gandeasca la o intalnire ,dar nu orice fel de intalnire. Cu toate ca ei au discutat de mai multe ori, niciodata nu si-au dezvaluit aspectul lor fizic. Leo considera ca este in stare sa o recunoasca pe Emmi “chiar daca e inconjurata de, sa zicem, vreo douazeci de femei, si ca ea n-o sa-l gaseasca niciodata pe adevaratul Leo Leike? Vreti sa facem testul?”. Si uite asa se decid ei sa isi dea intalnire intr-un loc aglomerat, dar si-au impus sa nu-si vorbeasca deloc chiar si daca se recunosc unul pe celalalt, urmand sa comenteze impresiile acestei intalniri ceva mai tarziu, pe mail. Amandoi trebuie sa vina intr-o anumita zi in cafeneaua Huber, iar in interval de doua ore sa incerce sa se recunoasca intre ei. Reuniunea are loc, dar din pacate Emmi nu este in stare sa-l recunoasca pe Leo. Dintre toti barbatii aflati in cafenea, doar unul singur i se pare interesant, doar ca respectivul era insotit de o bomba sexy, tipa pe care o tinea de manuta si o privea de parca era foarte indragostit. Ar fi fost imposibil ca acela sa fie Leo. Sau nu?

   Cei doi protagonisti continua sa-si scrie, iar tensiunea erotica se acumuleaza. Doar ca nimic nu este chiar asa de simplu. Emmi (34 de ani) este casatorita de cativa ani cu un barbat ceva mai in etate decat ea (Bernhard) si este mama vitrega a celoi doi copii adolescenti ai acestuia. Desi spune adesea ca are o casatorie fericita, adevarul este cu totul altul. Leo (36 de ani) este un psiholingvist, ironic si cu tentinta de a se autocompatimi. Dupa o relatie de cinci ani cu Marlene, aceasta din urma si-a gasit alt iubit, asa ca Leo trece printr-o perioada destul de neplacuta. A incercat in repetate randuri sa o faca sa se razgandeasca, ba chiar si-a propus sa o duca la Paris, loc unde sa o ceara in casatorie. Dar Marlene, cu toate ca inca mai are sentimente pentru el, nu se indura sa-si paraseasca noul iubit, un pilot spaniol.

“…Chestia cu Marlene n-are oricum sens. Ne chinuim pana la moarte. Nu ne iubim. Ea crede ca ne iubim, dar asta nu-i iubire, e doar dependenta, e nevoia de a-l poseda pe celalalt. Marlene nu vrea sa-mi dea drumul, iar eu nu pot s-o tin…imi spune ca pentru ea nu poate exista nimeni in afara de mine. E o minciuna, sa stiti. Eu nu mai exist pentru ea…”

   In incercarea ei de a-l ajuta pe Leo sa treaca peste aceasta relatie bolnavicioasa cu Marlene, Emmi insista ca el sa-si de-a intalnire cu o alta femeie – Mia, care este cea mai buna prietena a Emmei. Acesta accepta sa se vada cu Mia si ajunge sa aiba o relatie cu ea. Numai ca Emmi se trezeste ca este geloasa pe relatia lor, geloasa pentru ca cei doi isi petrec atat de mult timp impreuna si ii este tot mai dor de vechiul Leo care ii scria des,care i se confesa.

“Emmi, ce s-a intamplat cu dumneavoastra? Nu va inteleg. DUMNEAVOASTRA ati fost cea care mi-a facut cunostinta cu Mia. DUMNEAVOASTRA ati vrut s-o cunosc neaparat. DUMNEAVOASTRA ati vazut in noi perechea ideala. De ce ati devenit asa de cinica si de rautacioasa? Erati cumva prea sigura de extensia vietii dumneavoastra interioare, de proprietatea dumneavoastra extrafamiliala — adica de Leo? Va enerveaza c-o sa va pierdeti proprietatea virtuala in favoarea prietenei dumneavoastra de suflet? Emmi, luni intregi n-am avut pe nimeni aproape in afara de dumneavoastra. Si am fost (si sunt)foarte bucuros ca incercarile noastre de a ne intalni si „personal“ s-au dus toate pe apa sambetei. Nu-mi pasa cum aratati si nu vreau sa va vad, atata timp cat pot sa va vad asa cum vreau. Din fericire, nu trebuie sa aflu ca in realitate sunteti altfel decat „eroina mea, Emmi, din romanul compus din mailuri“. Acolo sunteti perfecta, sunteti cea mai frumoasa din lume, nimeni nu se poate compara cu dumneavoastra.Dar Emmi, noi nu putem evolua mai mult de atat…”

   Intre timp, Bernhard, sotul Emmei, descopera conversatiile dintre ea si Leo Leike si ajunge sa ii scrie acestuia un e-mail cu rugamintea : “intalniti-va, va rog, cu sotia mea! Faceti-o, va implor, vreau sa se termine odata chinul asta! Suntem oameni maturi, nu va impun nimic, stiti asta.Nu pot decat sa va rog staruitor: intalniti-va cu ea! ”

    De ce Bernhard il roaga pe Leo sa se intalneasca cu Emmi? Ce alegere face Leo? Va continua relatia cu Mia sau cu Emmi? Reuseste intr-un final sa se intalneasca Emmi cu Leo? Oare ceea ce simte unul pentru altul va rezista unei intalniri reale?

   Va las sa descoperiti singuri ce se intampla in continuare cu cei doi indragostiti, dar specific din nou: cititi “Dragoste virtuala” numai daca aveti la indemana si continuarea ei, “Toate cele sapte valuri”.

    9,2 puncte/10