Dragostea plutește în aer … (ne)condiționat
Toată dimineaţa înotaseră până la epuizare în mare, pentru a topi dorul de apă, nisip şi valuri, pe care nu şi-l mai astâmpăraseră din vacanţa trecută. Întorşi la hotel, când soarele devenise prea dogoritor, au sărit direct sub duşul fierbinte ca să se curățe împreună, cum trebuie, de peliculele nisipii, sare şi gustul de alge.
Daniel termină primul (duşul) şi ieşind umed şi ciufulit din baie, doar cu prosopul înfăşurat în jurul mijlocului, se trânti pe spate cu braţele deschise în patul rearanjat cât lăsaseră camera liberă, asemeni unui plic oficial numai bun de strecurat într-o cutie de scrisori. Înșfăcă telecomanda şi o îndreptă spre aparatul de aer condiţionat.
Adierea izbucni în jeturi propulsate de răcoare mângâietoare.
– Aaaah, gemu într-un abandon imediat al simţurilor, cu pielea înfiorată de alintul rece pe fierbinţeala trupului.
Între timp, apăru şi Adina ca Afrodita ieşită din valuri, îmbrobonită cu picături si înroşită de soare și biciuirea prea fierbinte a duşului. Avea chiar două prosopele, dar le folosea şi mai puţin eficient ca Daniel. Însă nici măcar scena parcă desprinsă dintr-o pictură erotică, nu reuşi să îl facă pe băiat să deschidă ochii de căzut în extaz.
– Iubi! Vino lângă mine să vezi ce senzaţie…
Îi făcu loc pe patul cu aspect mai mult sau mai puţin matrimonial. Cu chef de joacă, Adina se aruncă imediat şi se răsfiră la fel de mult ca el, în stilul omului vitruvian al lui Da Vinci.
– Şi de ce ne-am răstignit aşa?
– Taci…. şi doar savurează.
Fanta aparatului de aer condiţionat era atât de bine ţintită şi adierea rece produsă de torsul electric, atât de plăcută, încât, inevitabil, Adina se pierdu în aceaşi stare de tihnă ferice.
– Mmmmm! Sublim! scânci ea. … E mai minunat decât sexul.
– OK, nu-i nevoie să exagerezi cu superlativele, se trezi Daniel puţin iritat.
– Ne luăm şi noi o chestie din asta, decise. Nu e drept ca numai în hoteluri să putem gusta dintr-o plăcere răcoritoare cum avem aici.
– Da, iubi. Aşa de fiecare dată când tu nu ai să fii acasă, eu am să stau goală şi am să las suflul lui să-mi înfioare tot corpul.
– Hei! Ce e cu proprietățiile astea înlocuitoare pe care i le tot descoperi? Chiar vrei să mă răzgândesc?
– Hi, hi! Ce uşor eşti de tachinat! Hai, plonjează aici, lângă mine!
Aparatul de aer condiţionat continua să toarcă mângâietor.
Surse foto: Pinterest şi Aer NECONDITIONAT
Naufragiaţii, de Akira Yoshimura-Inspirat dintr-o veche legendă niponă Editura: Humanitas Fiction Colecţia: Raftul Denisei Akira Yoshimura este unul dintre cei mai importanți prozatori niponi din a doua jumătate a secolului XX. Scris în virtutea unei fascinante tradiții literare, romanul Naufragii pune în scenă o dramă cu reverberații mitice, al…
În „Noutati editoriale Romania”
View Comments
Hihi, ce tare :P !!! E bun un aer conditionat mai ales vara. Depinde insa si de persoane. Eu nu il suport :) .
Mirela, cred ca depinde mult unde ii plasezi partea terminala. Ai incercat ca astia din poveste, la picioarele patului? Cand incepe el sa adie dintr-o anumita directie ... Nimeni nu-i rezista. :D
faina povestioara!
Frumusel :))
Hihihi. Amuzant articol. Cred ca merge si pe caldura. Eu sunt rea de frig
Foarte fain articolul, felicitari. Din pacate, nici eu nu ma impac cu aerul conditionat.
Super articolul!
Fain articol :D De acord cu Vero :D