Duel poetic: Creatie – Doi-Dragostea – Definitia complementaritatii

Duel poetic: Creaţie – Doi – Dragostea -Definiţia complementarităţii

Creaţie

Lucian Ciuchiţă

Răsărit şi-nălţat din inocenţa Lumii,
Îmi împodobesc ramurile Idealurilor
Cu frunzele Speranţei…
Rodesc din păcate un fruct necopt pentru unii…
Mă acopăr atunci cu un strat de uitare
Şi rămân un copil al propriului sau destin…

DOI

Maria Savu (Săvulescu)

Mi-e dor de ieri, de tine şi de mine,
Încă mai caut astăzi ce-a fost ieri
Când ne sorbeam cu buzele divine
Şi-n vis aud cum tulburat mă ceri.

Definiţia complementarităţii

Călin Lucian

noi nu eram două suflete pereche
noi eram un suflet în două trupuri
găsindu-se până s-au căutat
ea îmi era înainte să-mi fie
suntem două culori complementare
care ne-am suprapus într-un vers alb
două unghiuri însumate
la nouăzeci de grade
am să răspund pentru amândoi
noi suntem şi atât ajunge
de aici începe universul.

Dragostea

Lucian Ciuchiţă

Dragostea este respectul faţă de ţine, nu poţi iubi ceva ce nu-ţi place…
Dragostea este timpul pe care-l petreci cu tine când te hrăneşti cu fericire..
Dragostea este marea pe care o simţi în ochii iubitei..
Dragostea este Universul pe care îl atingi fără să vrei…
Dragostea este frică să nu te iubeşti prea tare şi să uiţi că exişti…
Dragostea este liniştea din faţă furtunii, sentimentele sunt corabia ce te poartă spre armonie..
Dragostea este setea de rouă căzută de pe petalele trandafirilor…
Dragostea este înţelegerea fără cuvinte şi sentimente într-un perpetuum mobile…

Părerea voastră?