Duel poetic-Intr-o haina ponosita… vs. Cantec a tarziu

Duel poetic-Intr-o haina ponosita. vs. Cantec a tarziu

Într-o haină ponosită…

Autor Elena Moise

Coruri de parfum, răzlețe,
În aromă de cafea,
Răspândesc din arse bețe…
Într-o veche cafenea…

Într-un colț, o mutră tristă
Ce privește-n jur absent…
Printre rânduri, o revistă,
Răsfoită-i, neatent…

Noaptea-i neagră, fără lună,
Buzunaru-i cam precar…
Berea-n halba fără spumă,
Stă cam tulbure-n pahar…

Încercați-vă norocul!
Strigă tare-un flașnetar,
Învârtind o roată-n jocul
Ce-ți spunea destinul, clar!

O monedă ia drumețul,
Ultima din buzunar…
Soarta își plătește prețul,
Fără a avea habar…

Într-o haină ponosită
Când prin viață întrebai,
De ce soarta-i prigonita?
Dai un ban și nu-l mai ai!

Cântec a târziu

Autor Mihaela Hură

Creștea o fântână în larg de pustiu.
Spre ea se-ndreptau însetații grăbiți,
loviții de soartă, hoinarii răniți,
atrași de miracolul ei străveziu,
goneau într-un suflet, prin foc pribegiți,
în vreme ce viața cânta a târziu
în larg de pustiu.

Sub cerul jăratic, convoaie de hoți
furându-și, în cale, bucăți de destin,
uitând, pentru mâine, un ieri anodin,
credeau că nu-i apă destul pentru toți
și reinventau câte-un rol cabotin,
vânzând inocența pe treizeci de zloți
zănaticii hoți.

Când unul, când altul, la capăt de drum
în pumnul bezmetic strângând un pocal,
credeau c-au pus mâna pe Sfântul Graal
și soarta lor alta va fi de acum.

Dar, când se-aplecau să ia apa de-argint,
în fundul fântânii vedeau licărind
o altă fântână,
cu apă mai bună,
cu apă de stele,
în zâmbet de iele.
Urlând bucuroși, se-aruncau în abis
cu mâna întinsă spre ultimul vis
din fundul fântânii crescute-n pustiu.

În urma lor, viața cânta a târziu.

 Ce spuneţi?