Fiul duşmanului, de Cătălin Dumitrescu – Editura Petale Scrise – recenzie

Fiul duşmanului

Cătălin Dumitrescu

Editura Petale Scrise – 2019

Număr pagini: 204

    Mi-a atras atenția romanul, deși nu cunoșteam autorul. Mărturisesc că m-a atras și coperta, simplă, dar atât de sugestivă, și am fost sigură că mi-ar plăcea s-o citesc, mai ales că acțiunea romanului se petrece în anii copilăriei mele.

Dar să vorbim puțin despre carte…

   Sfârșitul războiului, abdicarea regelui, venirea rușilor și odată cu ei a comuniștilor, schimbă multe în țară și-n mentalul oamenilor.

   Grupuri de oameni, care nu sunt de acord cu regimul, mai ales tineri, se ascund în munți încercând să ducă o luptă de gherilă, așteptând mult trâmbițata sosire a americanilor, lucru care nu se va întâmpla.

   Unul dintre aceste grupuri este cel a lui Andrei Rogozanu, toți  tineri, foști colegi de liceu, foarte bine organizați, cu reguli clare, care reușesc să scape de fiecare dată.

   Familiile lor și oamenii din sate, despre care autoritățile presupuneau că-i ajută, au ajuns în închisori, la canal sau au fost strămutați în satele pustii din Bărăgan. În gospodăriile lor bine îngrijite sunt aduși oameni săraci, mai ales din Moldova, mulți dintre ei devenind informatori ai securității.

   Sunt luați de autorități, de-a valma, oameni care sunt considerați, fără probe, vinovați, cei numiți chiaburi sau preoții, învinovățiți doar de credință. Și totuși, deși au loc represalii sângeroase, multe grupuri de partizani distruse, inclusiv cel al lui Andrei Rogozanu, el nu a fost găsit niciodată.

   Și iată-ne în 1968, anul când Ceaușescu, acum la putere, ține o cuvântare dură în care critică Rusia pentru invadarea Cehoslovaciei în 21 august. Moartea lui Stalin adusese schimbări în politica țărilor socialiste. Dej reușește să-i facă pe ruși să plece din România, Ceaușescu încearcă să scape de tutela lor și să destabilizeze agenturile rusești din țară. Noua securitate este altfel, are oameni cu școală, care gândesc, cei vechi dintre care mulți și agenți ruși sunt scoși la pensie și marginalizați.

   Lucrurile par destul de calme când tânărul sublocotenent Ovidiu Dumbravă este pus de maiorul Cândea să cerceteze un dosar vechi, dosarul lui Andrei Rogozanu, despre care nu se mai știa nimic. Maiorul voia doar să-i dea ceva de făcut unui tânăr absolvent, dar nu bănuia că acesta are minte și talent pentru investigații.

   Este momentul când doi generali, foști șefi în vechea securitate acum pensionari, sunt uciși la o vânătoare în munți. Concomitent securitatea interceptase mesaje și avea informații că rușii pregăteau în 22 noiembrie invadarea României, care le stătea ca un spin în coastă.

Maiorul Cândea și Dumbravă sunt trimiși la Brașov și apoi în sat să cerceteze crima și să afle tot ce se poate.

   N-am să vă spun cum și pe cine cercetează, dar vom afla despre legătura Anei (fata popii) cu Rogozanu, secretă atâția ani, despre implicarea pădurarului, aparent informator, și a altora din localitatea apropiată.

   Sunt gata s-o aresteze pe Ana, deși n-au nici un fel de probe, dar surpriză… Rogozanu se predă și se oferă să-i ajute să-i prindă pe agenții ruși în schimbul libertății fetei. În același timp îl recunoaște oarecum pe Ovidiu Dumbravă, pentru că-i cunoscuse părinții.

    Sigur că Dumbravă vrea să afle cine-i sunt părinții, dar maiorul nu-l mai lasă să ia contact cu Rogozanu. Îi spune că-și periclitează viața și funcția, că e suficient ce știe, adică că e orfan și a fost crescut de comuniști, dar Dumbravă nu pare convins, deși se supune ordinelor.

Ce se va întâmplă? Cum este destabilizată gruparea? Ce se întâmplă cu agenții ruși, ce măsuri se iau?

Ce se întâmplă cu Ana? Va reuși să facă ce-o învățase Andrei și să scape? O ajută cineva sau nu?

Cine au fost părinții lui Dumbravă? Ce s-a întâmplat de fapt în munți și cum a căzut gruparea lui Rogozanu?

Ce se întâmplă cu  Andrei Rogozanu? Ce fac în anii revoluției maiorul Cândea, proaspăt pensionar, și Ovidiu Dumbravă, maior la miliție?

La toate aceste întrebări veți găsi răspunsuri citind cartea lui Cătălin Dumitrescu.

   Mie, sincer, mi-a plăcut foarte mult. O carte foarte bine documentată și foarte bine scrisă.

Unii vor spune poate că e prea concisă sau prea seacă, dar s-ar înșela.

   Povestea este cu mult  mai interesantă și cu mai multă încărcătură emoțională decât dacă ar fi prea multe descrieri și floricele.

  Dragostea  dintre Ana și Andrei n-ar putea avea un impact mai mare prin scene erotice decât prin puterea iubirii, manifestată prin sacrificiu și credință.

   Povestea mi-a amintit ce impresionată am fost văzând la televizor (ironic: televizor rusesc Temp 6) invadarea Cehoslovaciei de către Rusia, dar și cuvântarea lui Ceaușescu, prin care se declara împotriva.

   Mi-am adus aminte de poveștile pe care mi le spunea prietena bunicii mele despre partizanii din munți, pe care îi numea haiduci, povești care îmi colorau copilăria.

   Și mi-am amintit cum tot prietena bunicii mele (fostă chiabură acum săracă) spunea cu înțelepciunea țăranului român, dar și cu o urmă de teamă:

“De doamna mea…cum îi țara așa-i tomneala”

   Mă bucur că romanul va avea continuare și abia aștept să văd ce se va întâmplă mai departe cu personajele.

Cartea Fiul duşmanului, de Cătălin Dumitrescu o găsiţi pe site-ul Editura Petale scrise

Autori români