Ana Mănescu: alter.ego.
Ana Mănescu: Mama, cînd eram mică. Dar prima mea cititoare-fană e Flavia Cociș, care m-a descoperit cînd aveam 19 ani, pe blogul proaspăt deschis (fărămere, pe wordpress, ce vremuri). Flavia a fost primul om din afara cercului meu apropiat care m-a făcut să simt că am o șansă pe drumul ăsta. O îmbrățișez cu drag și recunoștință!
Ana Mănescu: Volumul de povestiri, Quasar.
Ana Mănescu: Cu toate, într-o oarecare măsură, cu niciunul în întregime. Din moment ce îmi scriu obsesiile, bănuiesc că scriu și diverse versiuni ale mele – trăite sau visate sau temute.
Ana Mănescu: Unul fantastic, cu vampiri și ursitoare, care încă nu e scris; sunt în faza de brainstorming, plănuire și cercetare cu el.
Ana Mănescu: Pentru el, Ian Somerhalder/Matt Bomer. Sau omul meu, că are ochii chiar mai frumoși. Pentru ele, Helena Bonham Carter/Julia Roberts și Emma Watson/Nina Dobrev.
Ana Mănescu: Pînă reușesc să zic gata, trimite-o odată la editură, Ană! Nu știu, ani de zile dacă socotesc de la prima idee la bunul de tipar. Se scriu o vreme și în minte, durează și cercetarea și descoperirea detaliilor, apoi le rescriu de cel puțin șapte ori.
Ana Mănescu: Scriu. Prost, frustrant, paralizant, dar scriu.
Ana Mănescu: Toți cei care m-au făcut să vreau să mă las de scris, de dormit, de mîncat, ca să îi citesc și recitesc.
Ana Mănescu: La Gaudeamus, cîndva în liceu.
Ana Mănescu: Public la Herg Benet, unde mă ocup și de PR din primăvara aceasta. Traduc non-ficțiune pentru ACT și Politon. Prin societatesicultura.ro am tot colaborat cu edituri din România, cum ar fi Herald, Litera, All, Curtea Veche, Herg Benet.
Ana Mănescu: Nu genul este factorul principal, ci felul în care mă face melodia să mă simt, iar în cazul celor foarte bune să nu mă mai simt – dacă îmi amorțesc mîinile, e semn că ascult ceva fabulous. Cel mai des cred că aleg rock alternativ și indie, iar cînd scriu – instrumentală cu influențe celtice sau soundtrackul filmului meu preferat, The Fountain. Nu am o piesă favorită, ci mai degrabă cîteva cîntece sau albume pe care le ascult obsesiv într-o perioadă. Acum oscilez între Morning Dew (Adrian von Ziegler), White Winter Hymnal (Birdy), Work Song (Hozier), Dauðalogn (Sigur Rós), Bloodstream (Stateless) și Death (White Lies).
Ana Mănescu: Într-o zi, mă voi muta pe o plajă, unde voi scrie cît voi trăi. Sau voi trăi cît voi scrie.
Mulţumesc, Ana! Arci!
Mulţumim şi noi, Mili şi Iasmy!
Foc cu foc - Bogdan Hrib - Editura Tritonic - recenzie Titlu: Foc cu foc…
Afacerea Chateaubriand - Fred Vargas - recenzie Titlu: Afacerea Chateaubriand Autor: Fred Vargas Categorie: Thriller…
Medalionul domniței - K. J. Mecklenfeld - recenzie Titlu: Medalionul domniței Autor: K. J. Mecklenfeld…
Fata și frica - Dănuț Ungureanu - Editura Tritonic - recenzie Titlu: Fata și frica…
Urzică și oase - T. Kingfisher - recenzie Titlu: Urzică și oase Autor: T. Kingfisher…
Răul pe care îl fac oamenii - Sandrone Dazieri - recenzie Titlu: Răul pe care…
View Comments
Imi place foarte mult motto-ul. Mult succes pe mai departe!
Felicitari pentru interviu si mult succes in continuare.
Felicitari pentru interviu!!! Stiu ca autoarea are carti foarte bune dar pana acum eu nu am reusit sa citesc nimic. Dar niciodata nu e prea tarziu !!!
Ana, dragă! (inimă pentru tine)
Arci, ce oameni frumoși ne aduci tu... :*
Andres, te pup tare! Arci și echipa LPT, mulțumiri!
Superb interviu! Felicitări!
eu multumesc ana!multumesc fetelor si cosmin,ma bucur daca va fac cunostiinta cu autori romani.
Felicitari pentru interviu! locco_smiley_10
Imi place cum suna motto-ul autoarei. ;)
Îmi place mult această autoare! Felicitări și mult succes în continuare! Mulțumim mult, Arci, pentru oamenii frumoși cu care ne faci cunoștință!