Gemenele de la Auschwitz. Povestea adevărată a unei românce care a supraviețuit Lagărului Morții – recenzie

Titlul: Gemenele de la Auschwitz. Povestea adevărată a unei românce care a supraviețuit Lagărului Morții

Autori: Eva Mozes Kor; Lisa Rojany Buccieri

Editura Niculescu

Anul apariției: 2024

Nr. de pagini: 200

Colecția:  Memorii

  Cartea pe care mi-am propus să o aduc în atenția dumneavoastră, ne spune povestea tulburătoare a gemenelor identice, Eva și Miriam, născute pe data de 31 ianuarie 1934 în satul Porț din Transilvania, aflat la granița cu Ungaria. Primele pagini ne prezintă locul copilăriei acestora, învăluit în mirajul acelor vremuri lipsite de griji, într-o familie căreia nu îi lipsea bunăstarea, educația și înțelegerea pentru semeni. Impactul despărțirii de familie este extrem de emoționant și dureros totodată, tocmai datorită acestor amintiri pierdute într-un timp prea frumos, urmat de o perioadă a cruzimii dincolo de puterea de înțelege și acceptare.

  Persistă o neliniște în legătură cu lucrurile nespuse – ne spun autoarele în încercarea de a ne face să înțelegem sentimentele resimțite în perioada premergătoare.  Simțeam că erau probleme, indiferent cât de mult încercau părinții noștri să ne liniștească.  

Schimbarea de atitudine a cunoscuților, vecinilor, a celor care nu erau evrei, batjocura acestora, urmată de plecarea impusă familiei într-un ghetou, le regăsim prezentate cu multe detalii dezolante, în cele ce urmează.

 Cum s-a ajuns în situația de a cunoaște ororile dintr-un lagăr de concentrare, unde sunt despărțite de părinți și surorile mai mari  încă de la porțiile acestuia, iar singurul motiv pentru care au supraviețuit este faptul că sunt gemene identice, aflăm în povestea desprindă din paginile următoare.  Interesul celui mai  sadic criminal, Josef Mengele , pentru gemenii identici le-a salvat viața în aceea zi fatidică, cea în care au ajuns la Auschwitz, numit și Lagărul Morții.

Peste tot am văzut garduri din sârmă ghimpată și niște turnuri de pază din ciment. Soldații stăteau aplecați peste marginea lor, cu țevile puștilor îndreptate spre noi. Nu știam cum am ajuns din vagonul nostru pe un peron unde se afla o platformă de selecție. Este posibil să fi sărit direct din tren sau să fi coborât pe o rampă din lemn. Dar în scurtă vreme eu și Miriam ne aflăm deja pe această platformă, fiind cuprinse de o teroare cumplită. Eram două fete de zece ani, îmbrăcate în rochițe bordo, asortate.

 Experimentele medicale îngrozitoare care au urmat sunt greu de înțeles, de acceptat, sunt orori la adresa umanității, comise de cei cărora istoria le-a dat numele potrivit, criminali. Cum au reușit două fetițe de zece ani să supraviețuiască, rămâne un mister, dar și un miracol totodată. Lupta dusă de acestea în fiecare zi pentru supraviețuire în lunile petrecute în iadul numit Auschwitz, lipsa celor mai elementare necesități, experiențele suportate pe criterii “medicale” concepute de cei care au depus un jurământ de respect pentru viață, prezența morții într-un cotidian impus inuman, toate acestea și multe altele reies din capitolele prezente aici.

  Lectura acestora este dificilă, empatia atingând cote maxime, deoarece  vârsta la care toate acestea s-au întâmplat, este cea în care discernământul  propriu mai are un drum lung de parcurs, iar protecția și sprijinul familie reprezintă garanția unui viitor.

Noaptea, eu și Miriam ne întindeam în patul nostru împreună cu alte două perechi de gemene. Ne strângeam una într-alta, dar nu vorbeam și nici nu șușoteam. Dacă i-aș fi spus lui Miriam cât de foame și cât de deplorabil mă simțeam ar fi fost mai rău pentru noi. Pe întuneric mai auzeam câte un fluier de afară, sau cum trecea o mașină ori o motocicletă. Zgomotul făcut de cei ce mărșăluiau, gemeau sau vomitau, lătratul unui câine ori plânsetele unor prizonieri accentuau parcă tăcerea din lagăr – păreau o orchestră ce acompania suferința umană universală.

 Ce turnură a căpătat existența celor două fetițe după plecarea din Auschwitz, cum au ajuns acasă și implicațiile acestui demers, ce viitor le-a rezervat viața dincolo de speranțe și visuri, vă las să aflați citind aceste memorabile mărturii ale unui suflet chinuit, prins într-un timp, denumit Holocaust, a cărui existența atestă limitele cruzimii, ale lăcomiei și ale urii.

  Mesajul de iertare al Evei, considerat de aceasta ca un act de autovindecare, merită să ajungă acolo unde este nevoie, în rândurile supraviețuitorilor, dar și în casele noastre, dovedind în felul acesta puritatea acelor suflete și resorturile lor. 

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: bookzone, libris şi cărtureşti

Recenzii cărți