Lumea mea, întâlnirile mele, de Adrian şi Claudiu Christescu

Dialoguri cu actorul Constantin Dinulescu

Lumea mea, întâlnirile mele

Adrian şi Claudiu Christescu

Editura Delfin – Bucureşti, 2019

Număr pagini: 183

  Lumea mea, întâlnirile mele de Adrian şi Claudiu Christescu – Dialoguri cu actorul Constantin Dinulescu.

   Adrian Christescu s‑a născut în 1968 în Târgu Mureș. A absolvit Liceul „Alexandru Papiu Ilarian” (1986), a urmat cursurile Facultății de Hidrotehnică din Iași (1988‑1993) și pe cele ale Facultății de Drept din cadrul Universității „Mihail Kogălniceanu” (2004‑2008). Din 1992, a lucrat în vânzări pentru diverse societăți comerciale, iar în prezent este managerul propriilor sale companii. A colaborat în calitate de editorialist la Ziua de Iași (2006‑2007), după care și‑a continuat activitatea publicistică pe blogul personal. Volumul său “Trofeul” (povestiri, 2011) a primit premiul pentru debut în proză la Salonul Internațional de Carte din Iași. Este autorul romanului‑thriller “Destinul lupului singuratic” (cea mai vândută carte a editurii Adenium în 2015), al volumului de teatru ,,Dragoste și spațiu locativ” (Adenium, 2017) și a tradus din limba maghiară volumul “Orașul visurilor” de Ildiko Judith Jung, iar în 2018 a publicat volumul “Hotelul Amintirilor”. Acum lucrează la continuarea romanului “Destinul lupului singuratic”.

   Claudiu Christescu, născut în București, 14 mai 1945, a urmat Universitatea București, Facultatea de istorie, promoția 1967.

  Secretar literar la Teatrul Național București, 1973-2009, cu activități  constând în: selecție de piese pentru repertoriu, cronici de specialitate, montarea de spectacole, redactarea de programe, articole, promovarea intensă a imaginii TNB prin intermediul media. Autor a peste 100 de scenarii radiofonice (piese originale, dramatizări și adaptări după autori de referință: L.Rebreanu, Cezar Petrescu, Brătescu-Voinești, I.L.Caragiale, M. Săulescu, Marin Preda, Eugen Barbu, Ion Brad, Alex Sever, Jules Verne, Victor Hugo, Friederich Schiller, Ostrovski. Cehov ș.a.. Toate au fost puse în undă la Radio România. Multe dintre aceste scenarii sunt cuprinse în lucrarea ʺTeatrul Național Radiofonicʺ, volumele II și III, editat de Casa Radio în perioada 1998-2000.

   În ciclul teatral radiofonic ʺBiografia unei capodopereʺ a realizat mai multe scenarii după piese semnate de Alecsandri, Hugo, Schiller, Goethe.Două dintre ele, ʺNoaptea Brâncoveanuluiʺ, 1998, și ʺMuntele osândițilorʺ, 2006, difuzate la Teatrul Național Radiofonic, au fost nominalizate la premiile UNITER,a înregistrat o serie de scenarii pe trei discuri – între care primul LP românesc de teatru cu scenariul ʺRuy Blasʺ, în 1987 –  și trei casete audio la Electrecord, iar  pentru Radio Iași  scenariile ʺNaufragiații de pe Johnatanʺ (după Jules Verne),2012, ʺArvinte și Pepeleaʺ (după Alecsandri), 2016, și ʺDragoste și spațiu locativʺ (după piesa lui Adrian Christescu),  2019.

   Micșunica Ionescu, absolventă a  Universității secția Română-Engleză, traducător și translator, a lucrat în diplomație. Mare amatoare de lectură, prietenă de familie, a colaborat cu Adrian și Claudiu la mai multe proiecte. Pe lângă realizarea variantei electronice a textelor a operat cu răbdare și pricepere numeroasele modificări și corecturi la text până la varianta finală și a venit chiar cu idei și sugestii prețioase.

   Născut la 19 martie 1933, la Alexandria, Constantin Dinulescu este un îndrăgit actor de teatru și film. După ce este respins la examenul de admitere de la Facultatea de Arhitectură, intră la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București, la clasa profesorului Alexandru Finți, absolvind cursurile universitare în 1955. În perioada studenției, Constantin Dinulescu a făcut figurație alături de Ștefan Bănică la Teatrul Giulești.

   După absolvirea facultății, este repartizat ca actor la Teatrul Național din Iași, unde activează în perioada 1955-1973. Pentru o perioadă (1957-1969), colaborează și la Opera de Stat din Iași. La solicitarea lui Radu Beligan, este angajat ca actor la Teatrul Național din București, unde va interpreta numeroase roluri și va fi începe să fie solicitat să joace în filme. S-a căsătorit cu actrița Carmen Ionescu, colegă de teatru. A activat ca profesor la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București în anii 1973-1977.

  V-am prezentat în câteva cuvinte protagoniștii acestui proiect îndrăzneț și deosebit care s-a concretizat în “Lumea mea, întâlnirile mele”.. – dialoguri cu actorul Constantin Dinulescu.

  Am primit cadou cartea chiar de ziua mea, pe actorul Constantin Dinulescu sigur îl “cunoașteți” din piesele de teatru  și filmele în care a jucat (cel puțin cei mai în vârstă).

  L-am admirat pe C. Dinulescu în toate rolurile în care l-am văzut pentru jocul desăvârșit, și parcă mi-a plăcut și mai mult după ce am citit acest volum.Trebuie să recunosc că m-au frapat mereu ochii lui, care chiar și în fotografia de pe copertă, sunt magnetici, parcă îți spun că pot vedea și ce nu vrei să arăți, și zâmbetul hâtru de parcă s-ar amuza de ceva numai de el știut.

   Cartea nu este o expunere seacă a vieții actorului, este gândită ca o discuție între prieteni, o discuție uneori melancolică, alteori amuzantă, uneori tristă, alteori veselă, dar întotdeauna interesantă.

   Sigur discuția începe cu copilăria actorului, doar că ea este văzută prin prisma poveștilor despre familie, despre viața în Călărași, dinainte de al doilea război mondial, apoi în perioada lui și după. Dinulescu nu spune doar simplu: tata era profesor de română și noi copiii făceam năzbâtii. El ne vorbește despre școala românească văzută prin ochii unui elev, dar și al unui profesor, despre dascălii pe care i-a avut și care i-au marcat viața. Tot din poveștile lui aflăm detalii despre viața economică și culturală a micului oraș, despre trecerea nemților și rușilor, despre comportarea armatei române, acolo aflându-se trei regimente importante, despre oamenii care au promovat cultura și după venirea comuniștilor.

   În final realizăm că Dinulescu a copilărit și s-a format ca tânăr într-un mic oraș patriahal cu o bogată viață culturală, cu personaje pitorești, cu întâmplări mai dure sau mai plăcute.Tot aici și atunci, Dinulescu ne povestește cum a învățat să repare ceasuri de la un meșter adevărat, ulterior meşterind la ceasurile colegilor de la teatru până la apariția celor electronice.

   Urmează facultatea și dascălii din acea perioadă, mari actori sau cântăreți. Și fiecare este creionat prin modul de comportare față de studenți, prin credințele religioase, prin apartenența la partidul comunist. Citim despre felul în care se comportă cu studenții și chiar între ei. Nume mari cu prieteni și rivalități, cu bunătate sau răutate, oameni de la care aveai ce învăța, oameni care credeau în ideologia de atunci sau pur și simplu jucau un rol.

   După facultate urmează anii frumoși pe scena Teatrului Național din Iași, apoi la Teatrul Național din București și întâlnirea cu filmul.

   Povestind despre rolurile jucate, despre turnee sau colegii cu care a jucat, Dinulescu nu ne face părtași numai la viața și sentimentele lui, dar ne face o cronică  a sălilor de spectacol, a jocului actorilor, a reacției publicului.

   Mai mult, aflăm lucruri interesante și neștiute din viața actorilor, nume foarte mari, și interacțiunile lor. Citim despre farse sau mici răutăți, despre animozități și simpatii, despre actori care știu să dăruiască din învățăturile lor unor tineri, sau alții puțin ostili noii generații. Dar așa e viața și actorii sunt și ei oameni!!!

   Maestrul Dinulescu își rememorează viața prin prisma anilor de școală, a anilor de teatru, a filmelor, a prietenilor și persoanelor cu care s-a intersectat, a rolurilor jucate, a succeselor și uneori chiar a eșecurilor.

   Și face totul fără răutate, fără patimă, fără să judece, cu multă obiectivitate și sinceritate, fie că e vorba de alții sau de el însuși.

Exact ca în mărturisirea pe care o face:

“Cu mulți ani în urmă, la 18 ani, am avut cutezanța să mă înscriu într-o competiție uriașă, într-un maraton al profesiei noastre, pe care l-am parcurs în 68 de ani, zi de zi, cu pasiune, cu credință și cu respect pentru publicul din sala…

În bucuria asta generală care m-a învăluit astăzi, îmi aduc aminte de un vers dintr-o melodie pe care vocea inconfundabilului Dinică a făcut-o gânditoare: Am luat totul de la viață și nu i-am dat cât aș fi vrut!”

   Merită să citiți cartea, să vă amintiți de nume mari ale scenei românești, de piese de teatru sau filme de impact.

  Și mai ales pentru că veți cunoaște câte ceva din realitatea românească din perioada războiului până în zilele noastre.

Felicitări tuturor celor implicați pentru o bijuterie de carte.

Autori români

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia, Diverta, librărie.net şi cărtureşti

recenzii cărţi

Lumea mea, întâlnirile mele de Adrian şi Claudiu Christescu – autori români.