Mulțumesc pentru amintiri de Cecelia Ahern-recenzie

Titlul în engleză: Thanks for The Memories

Număr pagini: 346

Editura Allfa

Traducere: Marilena Iovu

Anul 2012,2013

 „Mulțumesc pentru amintiri” poate fi considerat omagiu adus tuturor celor care au donat o parte din propriul corp pentru a face bine unui om sau poate pentru a salva o viață. Aici se regăsește acea esență a gestului făcut benevol, fără să ai idee unde ajunge de fapt ceea ce ai dăruit. Totuși, nu contează unde a ajuns, important este că ai salvat pe cineva. I-ai dăruit dreptul de a merge mai departe, să trăiască și să continue să acumuleze amintiri. Sunt oameni care sunt răsplătiți personal, însă de cele mai multe ori ești anonim, probabil nu va ajunge cineva la ușa ta să îți spună „Mulțumesc”, dar oare cum ai reacționa dacă ți s-ar întâmpla așa ceva.

 Joyce Conway este fericita câștigătoare a unui bilet norocos la loterie, dar câștigul său nu constă în bani, ci i se oferă o nouă șansă la viață. Un dar atât de prețios se face doar în anumite condiții, pierde ceva, dar ceea ce primește depășește imaginația. Am admirat-o că a decis să lupte și să se descopere. Luându-l pe tatăl său de șaptezeci și cinci de ani în această escapadă a sa a dat savoare lecturii. Glumele tatălui său, Henry mi-au adus de multe ori zâmbetul pe buze.

Justin Hitchcock este un bărbat deosebit, dar amintirile, viața l-au făcut să omită anumite trăiri. Descoperind-o pe Joyce are parte de ceva inedit. A fost simpatic faptul că autoarea l-a lăsat să își spună și gîndurile.

Henry Conway, tatăl lui Joyce este un bătrânel care se luptă cu singurătatea de la moartea soției sale. Încearcă să se adapteze schimbărilor vieții și e adorabil când își ia fotografia soției sale decedate în călătoriile ce le face cu fiica sa. Vrea să îi arate lui Gracie ceea ce nu reușiseră să facă cât era în viață. Este mereu pus pe glume și m-a făcut să-l îndrăgesc de la bun început.

Joyce Conway (33 ani) are un accident și pierde mult sânge, e la un pas de moarte, dar viața îi e salvată. Prețul plătit este dureros. Era însărcinată în patru luni și pierde sarcina. Suferă enorm, mai ales că era un copil dorit și nu acceptă ceea ce i se întâmplă. Își revine cu greu, dar tatăl său îi e alături în aceste momente grele. Se străduiește să o consoleze și să îi facă pe plac, dar Joyce e prea tristă ca să își dorească alături pe cineva. Refuză ca soțul să se întoarcă din Japonia pentru a-i fi alături, dar și pe prietenele sale din copilărie.

Justin Hitchcock (43 ani) locuiește în Londra pentru a fi alături de fiica sa Bea, dar ocazional merge la Dublin în calitate de lector invitat pentru a susține cursuri despre Istoria Artei și Arhitecturii. Întâmplător, o cunoaște pe dr. Sarah Fields, vrea să o impresioneze și donează sânge pentru cauze nobile. Chiar dacă este o donație anonimă, îi spune fiicei sale că și-ar dori ca prin gestul său să îi aducă în cale persoana salvată, să îl copleșească cu mulțumiri și dacă s-ar putea să îi îndeplinească benevol anumite dorințe ( coș cu brioșe, cafea și ziar dimineața în fața ușii, locuri bune la opera).

Pentru Joyce, trezirea la realitate este dură, dar pe măsură ce își revine constată că i se întâmplă ceva ciudat, are cunoștinte despre artă și arhitectură, vorbește limbi străine și are frînturi de amintiri cu persoane necunoscute. Iese din spital și simte că are nevoie de schimbări majore în viață, însă primul pas pe care îl face e să oprească taxiul chiar în fața unei frizerii și să se tundă.

În același timp coboară din alt taxi un bărbat care avea același plan. Se privesc pentru prima dată și au impresia că ceva le e familiar, dar totuși nu s-au văzut niciodată. Se analizează destul de des și își zâmbesc. Ceva îi atrage, dar până la urmă scopul și-l îndeplinesc și se despart.

De aici începe un întreg maraton de schimbări pentru Joyce. Decide să divorțeze după o căsnicie de zece ani. Nu se mai iubesc demult, dar acum are curaj să vadă adevărul. Se mută cu tatăl său și ia decizii care o surprind, dar știe că acum e momentul oportun de a petrece timp cu tatăl să și să facă ceea ce înainte nu considera important. Totuși toate planurile sale o duc din ce în ce mai aproape de bărbatul din fața frizeriei.

Justin este impresionat de femeia misterioasă, ceva îl atrage către ea și nu știe de ce simte nevoia de a o găsi. Alături de ea s-a simțit bine, de parcă ar fi pierdut ceva și în acel timp petrecut împreună s-ar fi simțit complet.

Această întâmplare îi dă bătăi de cap și totuși ceva se întâmplă în momentul în care primește un coș de brioșe însoțit de mesajul „Mulțumesc”.

9,2 puncte/10 Mi-aș fi dorit să descoper și alte lucruri despre personaje, să nu fie doar un maraton de căutări disperate.

Autor: Mili