Nu e ceea ce pare…

Nu e ceea ce pare…

A trecut ceva timp de când nu v-am mai povestit de vecina mea, tanti Ioana… iar dacă credeți că nimic important nu s-a întâmplat în viața sa, ei bine, vă înșelați! Aseară, a venit la mine, la un ceai.
-Ai auzit ceva scandal la mine? m-a întrebat, cu privirea țintită asupra ceștii albe.
-Nuu, am mințit eu, dar n-am fost suficient de convingătoare, pentru că femeia și-a dat seama imediat ce și-a auzit soțul tușind, dincolo de peretele bucătăriei mele.
-Draga mea, m-am săturat! N-ai auzit, prin perete, ce s-a întâmplat?
Nelu nu mai e demult atent,
Nu mă mai sărută, e tot timpu’ absent.
Stă mereu cu ochii-n laptop, nici nu mai clipește,
Bănuiesc, dragă Rodica, că nici nu mă mai iubește.
Într-o seară, de exemplu-am încercat,
Să îl seduc, vezi tu… eram în pat,
Iar el zâmbea citind pe net și nici n-a observat,
Că eu eram în neglijeu… și ce m-am enervat!
Am luat laptopul și eu… și-am zis, de ce să mai aștept,
Și unui domn stilat i-am dat accept.
Mi-am pus o poză de acu’ pa’zeci de ani la profil,
Și am acceptat să conversăm cu stil.
Ăsta era, cu siguranță, diferit,
Căci de la primele cuvinte, m-a amețit, m-a cucerit.
A zis c-așa o frumusețe niciunde-n lume n-a văzut,
Și că întreaga lume el a străbătut,
Dar o ființă-așa sublimă, cum sunt eu,
Nu știe cum a dat-o Dumnezeu.
Iar eu, o credincioasă… cum toți mă cunosc,
Am recunoscut că-s măritată… cu un prost.
El m-a consolat, spunându-mi că și el e însurat,
Cu una care n-are absolut nimic în cap.
Amândoi, dragă Rodica, eram oameni suferinzi,
Și acestea fiind zise, ce poți să pretinzi?
Ne-am dat întâlnire joi, undeva să fim numai noi doi.
Și eram atât de fericită, că nici nu mă deranja,
Faptul că Neluțu’, permanent, mă neglija.
Ce să-i ceri unui needucat?
Care nu știe să-ntrebe decât „Ce-i diseară de mâncat?”
Merita, dragă vecină, să-l înșel,
Bănuiam eu că nici el nu mai era, demult, fidel.
Așa că joi, m-am îmbrăcat frumos,
Și am plecat spre cafenea,
la masa unde viitorul meu amant mă aștepta.
Deși stătea cu spatele, părea frumos,
Ca un actor franțuz, dintr-o cutie scos,
Dar s-a întors…
Și, of, dragă Rodica, ce-a urmat….
În loc să-mi văd amantul, frumușelu’
Mă aștepta la masă,
Nimeni altul, decât Nelu’.
Și ce-a urmat, e lesne de-nțeles,
Mi-a spus că el era amantul de pe mes
Și că în veci nu se-aștepta,
Din partea mea, să fac așa ceva.
Degeaba i-am spus eu că nu era ceea ce pare,
Că a fost o pasiune nebunească, trecătoare…
Neluțu’al meu părea profund dezamăgit,
Și de atunci, cu mine nici n-a mai vorbit…

Morala, dragă Rodica, să știi de la mine,
Pe net multe nu sunt cum par să fie,
Sub vorbe faine, ademenitoare,
Se pot ascunde caractere-otrăvitoare!

Autor: Rodica Pușcașu

Sursă imagine: pixabay.com