Sânge şi flori de portocal, de Tessa Nadir

Număr de pagini: 524
An publicare: 2015
Editura: Tracus Arte

   Vă propun să daţi frâu liber imaginaţiei pentru câteva momente. Sunteţi la volanul unei maşini şi goniţi pe şosea în noapte. Totul se mişcă în jurul dumneavoastră; ştiţi care vă este destinaţia. Noaptea se face zi, ziua devine noapte şi din nou zi. Trec secunde, minute, ore, zile, luni, poate chiar şi ani, iar călătoria nu a luat sfârşit. Acum aţi intrat cu maşina într-o pădure, iar în mijlocul şoselei se iveşte un buştean căzut. Puneţi frână la timp, dar nu ştiţi cum să treceţi de acest impediment. Drept urmare, vă hotărâţi să mergeţi pe jos, pe o potecă. Drumul vă este total necunoscut, iar pădurea se schimbă, devine o plajă goală, dominată de zgomotul valurilor mării. Ce e de făcut? Aţi devenit un naufragiat, pierdut în filele cărţii lui Tessa Nadir.
   Cine este, însă Tessa Nadir? Este o autoare care abia a cunoscut lumea tiparului şi a adus la viaţă o nouă poveste prinsă într-un volum numit „Sânge şi flori de portocal”. Titlul scoate la iveală o antiteză sublimă, care joacă pe degete cititorul şi îl determină la a-şi pune întrebări precum „Care este oare legătura dintre florile de portocal, un simbol al frumuseţii, al unei lumi exotice şi durerea, poate chiar pasiunea emanate de imaginea sângelui?”. La fel, pasajul de pe coperta volumului ţese nedumerirea şi suspansul „repede, aprinse lumina care se afla deasupra patului şi atunci i-a sărit în ochi acea mască ce a îngrozit-o şi a fascinat-o totodată…criminalul”. Oare ce anume se petrece în această carte?

   Romanul debutează cu dimineaţa liniştită din viaţa secretarei de la Fletcher Enterprises. Odată ajunsă la serviciu ea citeşte ziarul şi află, astfel de cele petrecute în Rhode Island – „Masacrul dintr-o sală de judecată”. Un alt titlu incitant nu-i aşa? Ea caută numele celor care au decedat sau au fost răniţi şi speră ca nu cumva un cunoscut să se afle printre ei, dar nu putem şti încă despre cine e vorba. Urmează capitoul întâi care o are în prim-plan pe Roberta King, eroina romanului. Aflăm că este procuror general în Rhode Island şi „avea calităţi excelente la a dezlega mistere, de a face conexiuni între lucruri şi îi plăcea la nebunie să lucreze cu criminali”. Nu pierduse niciun caz şi voia să menţină această stare de lucruri. De aceea muncea zi şi noapte alături de Nick Sanders, care este şi logodnicul ei. La acel moment cei doi lucrau la cazul unui om important de afaceri care îşi ucisese soţia. Roberta este sigură de succesul său, dar drumul nu e unul lipsit de impedimente şi unul dintre ele fe reprezentat de dovezile avocatului Dan Harris.
   Ce se întâmplă mai departe? Ei bine…noi, lectorii, vom fi daţi peste cap fiindcă acţiunea romanului se complică. Roberta participă la un bal mascat unde este fotografiată de un personaj răvăşitor cu „ochii strălucitori ca focul”. Este atrasă de el, dar lasă aceste emoţii să piară în noapte.
Autoarea nu ne lasă timp de gândit la cele petrecute că ne-a şi aruncat în braţele unui criminal…cu mască şi cârlig. Gândurile şi gesturile lui sunt atent creionate „când se zări în oglindă nu se recunoscu, văzu doar fiara însetată”, „ochii tulburi…pe Delia Winters cum se chinuia să râmână în viaţă”. El ucide o tânără care urma să se căsătorească. Tocmai de aceea ţine să o îmbrace în rochia aceea albă, strălucitoare şi să o lase alături de un mire întunecat: MOARTEA.
Firul narativ se schimbă şi o arată pe Roberta, trezită de soneria telefonului pentru a afla că fusese comisă o crimă. Ştim cu toţii despre care anume este vorba. Multe se vor mai petrece de aici încolo. Roberta îl va seduce pe avocatul Harris pentru a-i lua dovezile din caz şi va afla că Sanders o înşeală. În 

plus, doreşte să îi ia locul, de procuror general.

   Ceea ce m-a surprins este că în acest amalgam de intrigi şi crime, şi-a făcut loc şi dragostea. După ce află ţelul lui Nick, Roberta iese în oraş şi îl va întâlni pe Trescott Masters, lordul de Yorkshire „un bărbat încrezut şi puternic, cu o aroganţă care te scotea din minţi, care datorită statutului său credea că i se cuvine totul, că poate avea totul şi că nimic nu i se va refuza.”.Iţele din viaţa Robertei se întretaie. Ea va fi vizitată de bărbatul cu mască, este acuzată pe nedrept de infracţiuni şi e nevoită să îşi însceneze moartea. Toate aceste acţiuni, sentimente nu revelă nici măcar jumătate de volum! Iată farmecul Tessei Nadir: nimic nu e lăsat la voia întâmplării. Ea este motivul pentru care am ajuns pe acea insulă nepopulată şi numai ştim drumul de întoarcere. Ce se va întâmpla acum oare cu Roberta, cu Trescott şi cu…criminalii?

   „Sânge şi flori de portocal” este un roman cu o acţiune complexă care o urmăreşte pe Roberta, apoi pe criminal şi Trescott. Naratorul obiectiv, omniprezent şi omniscient prezintă întâmplările la persoana a III-a. Descrierile sunt creatoare de lumi „treptele de marmură albă, care precedau uşa masivă de culoarea şampaniei, cu nişte geamuri fumurii şi o clanţă mare, de culoare aurie, ornată după stilul antic, grecesc. Toată casa avea un curios amalgam de stiluri de peste tot din lume, ca şi cum cineva ar fi călătorit foarte mult şi ar fi adunat tot ce era mai bun într-o singură clădire.”, „priveliştea era generoasă, frunze galbene, cu picături de ploaie pe ele, străluceau în noaptea întunecată”. Visele Robertei se întrepătrund cu acelea ale unui criminal, ale unui lord orgolios şi…aflăm până la urmă oare cine este ea cu adevărat? Este temătoare, puternică, egoistă, iubitoare ? Nu, ea este o personaj care la cuprinde tot. Pe alocuri, obsevăm unele greşeli de scriere, gramaticale, dar per ansamblu opera nu lasă de dorit.
Ce s-a întâmplat şi cu noi, cititorii? Am rămas pe acea plajă unde valurile s-au prefăcut în sânge, iar verdeaţa ce ne înconjura, în flori de portocal. Suntem la mijloc…Mergem spre parfumul îmbietor al portocalilor sau înotăm prin valurile disperării? Să o întrebăm pe autoare…

Lectură plăcută!

Nota în stilouri: 7/10

 

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia, librărie.net şi cărtureşti

Cărţi poliţiste