„Muzeul Vânătorilor de Balene era găzduit în clădirea fostei fabrici de conserve, situată la câteva sute de metri de hotelul Silver Bay, încă de când Port Stephens renunțase la vânătoarea comercială de balene, la începutul anilor 1960. Nu dispunea de prea multe elemente care să îl recomande drept o atracție turistică modernă: clădirea era un soi de hambar uriaș, cu o podea din lemn de un maroniu îndoielnic și pereți din lemn încă mânjiți de sarea folosită la conservarea capturilor. Toaleta era undeva în fundul curții, iar cei însetați erau întâmpinați cu o carafă de limonadă proaspătă. Cei care doreau să servească masa o puteau face la hotel, după cum scria un anunț. Dacă mă întrebați pe mine, „serviciile” sunt probabil de două ori mai bune decât erau pe vremea când trăia tata.”
,,Vedeta muzeului era un fragment din coca navei Maui II, o balenieră comercială, o navă de vânătoare care se frânsese în două în 1935, când o balenă minke se luase la luptă cu ea și intrase pe dedesubt, ridicând-o în aer pe coadă, până când nava se răsturnase și se rupsese. Din fericire, un trauler aflat în zonă exact atunci salvase echipajul și confirmase povestea marinarilor. Ani în șir, localnicii se perindaseră pe ușa muzeului ca să vadă ce năpastă poate abate natura asupra omului, când considera că acesta a cules destule roade pe seama ei.”
,,În ziua aceea, pe când stăteam în spatele tejghelei, mă gândeam că, poate, nu e drept să dau vina pe ei. Maui semăna din ce în ce mai mult cu un morman de lemne purtat de ape, și nimeni nu suporta să vadă la nesfârșit un os de balenă ori un fragment de fanon — acel filtru ciudat, ca de plastic, din gura unei balene cu cocoașă când minigolful și aparatele de jocuri de noroc de la clubul de surfing erau mult mai tentante. Ani la rând, oamenii m-au sfătuit să mă modernizez, dar nu i-am ascultat. Ce rost avea? Jumătate din cei care treceau pragul muzeului păreau ușor stânjeniți într-un cadru care celebra o activitate devenită acum ilegală. Uneori, nici eu nu știam de ce îl mai țin deschis, poate doar pentru că vânătoarea de balene făcea parte din istoria Silver Bay-ului, iar istoria nu trebuie uitată, oricât de neplăcută ar fi.”
Jojo Moyes este autoarea bestsellerurilor: Înainte să te cunosc, După ce te-am pierdut, Față pe care ai lăsat-o în urmă, Ultima scrisoare de dragoste, Un bărbat și o femeie și În căutarea unui destin.
Foc cu foc - Bogdan Hrib - Editura Tritonic - recenzie Titlu: Foc cu foc…
Afacerea Chateaubriand - Fred Vargas - recenzie Titlu: Afacerea Chateaubriand Autor: Fred Vargas Categorie: Thriller…
Medalionul domniței - K. J. Mecklenfeld - recenzie Titlu: Medalionul domniței Autor: K. J. Mecklenfeld…
Fata și frica - Dănuț Ungureanu - Editura Tritonic - recenzie Titlu: Fata și frica…
Urzică și oase - T. Kingfisher - recenzie Titlu: Urzică și oase Autor: T. Kingfisher…
Răul pe care îl fac oamenii - Sandrone Dazieri - recenzie Titlu: Răul pe care…
View Comments
Jojo Moyes este deja un nume cu rezonanță în literatura actuală. Îmi place foarte mult stilul său!
Vreau si eu cartea
Am citit cartea si mi-a placut. Usurica, relaxanta si cu final fericit :) O recomand!
Chiar suna bine :)