12 cupluri romantice din literatură (Partea a doua)

Cupluri romantice din literatură

   După cum am promis, am revenit cu cea de-a doua parte a topului nostru. În prima parte am vorbit despre cupluri din literatură universală, din cărți SF, Fantasy, Young Adult, iar acum ne vom axa pe literatura română, respectiv clasică 

7. Heatcliff şi Catherine – La răscruce de vânturi (Emily Brönte)

   La răscruce de vânturi este un clasic englezesc despre care poţi auzi păreri dintre cele mai diferite; în vreme ce unii o găsesc statică sau plictisitoare, pentru alţii – cum este şi cazul meu – ea primeşte răsfăţul ACELEI cărţi de dragoste. Dar oare o poveste de dragoste similară cuplului Heatcliff şi Catherine este verosimilă? Sau mai este ea de actualitate? În ceea ce mă priveşte, un astfel de curs al raţionamentelor este inutil şi greşit orientat. Despre acest cuplu, despre această carte nu pot enunţa cu precizie analitică un număr de “x” factori care o fac preferata mea.
Pentru că această poveste o simt, înainte de toate. Ca pe o îndrăgostire la prima vedere, pe care nu o pot explica şi nici controla. Intensitatea paginilor parcurse răzbat din fiecare cuvânt, fiecare paragraf. Mai multe fraze îmi dau fiori, de fiecare dată când mă întorc la ele.

“Ai spus că eu te-am ucis…atunci vino şi mă urmăreşte! Cei ucişi îşi urmăresc ucigaşii, cred. Rămâi cu mine întotdeauna! Fă-mă să înnebunesc, numai nu mă părăsi în abisul asta unde nu te pot găsi! O, Doamne! Nu găsesc cuvinte! Nu pot trăi fără viaţa mea! Nu pot trăi fără sufletul meu!”

   Între cele două familii şi locuinţe povestea este una complexă, stăpânită de o puternică încărcătură emoţională, romantică şi dramatică în acelaşi timp. Heatcliff este fiul adoptat de familia Earnshaw, care îi mai avea pe Catherine şi Hindley, locuind la Wuthering Heights; familia Linton deţine Thrushcross Grange şi are copiii Edgar şi Isabela. Prin încăpăţânarea şi ironia destinului, Catherine şi Heatcliff se îndrăgostesc; cei doi au acelaşi temperament vulcanic, aceeaşi patimă a trăirilor, sunt suflete pereche dincolo de raţiune, voinţă, logică, aspecte sociale.

   La răscruce de vânturi este cartea iubirii tulburătoare, care merge dincolo de voinţa proprie, mai presus de raţiune şi puterea de înţelegere; cartea despre naivitatea şi imprevizibilul tinereţii, despre pedepsele vieţii, despre orgoliu, ambiţie şi răzbunare care mistuie fiinţa pe dinăuntru, despre suferinţă şi regrete. Dramatismul şi tragedia însoţesc aproape fiecare dintre evenimentele relatate, astfel că la un moment dat pare greu de ghicit dacă este cu putinţă măcar o şansă firavă la un final fericit.
Cine va savura această carte? Analiticii; înflăcăraţii; amatorii de clasic; aceia care simt că sunt, inevitabil, complicaţi, în tot ceea ce fac, ceea ce simt.

8. Toma şi Poesis – Geniu pustiu (Mihai Eminescu)

   Nu ştiu câţi dintre români cunosc proza lui Eminescu, nu ştiu câţi au auzit măcar de Geniu pustiu sau cuplul Toma – Poesis. Critic vorbind, acest roman a fost apreciat mai slab decât poeziile şi poate că aşa şi este. Dar motivul pentru care eu am ales ca al doilea cuplu din articolul pentru zilele iubirii să fie acesta nu ţine de aspectul academicului. Fiindcă în dragoste nu au ce căuta nici critica, nici comparaţiile.În iubirea dintre Toma şi Poesis nu vom găsi pagini întregi de manifestări romantice, desfăşurări ale dragostei nici previzibile, nici inedite; nu e sufcient timp, nu e suficient spaţiu. Intervin şi alte planuri, aşa cum e şi firesc. Deci, de ce acest cuplu?

   Pentru că aici vedem, poate mai mult decât în oricare carte sau studiu al eminescologilor, pe Eminescu îndrăgostitul. Şi dacă nu ne renegăm identitatea de români – indiscutabil legată de poetul geniu, atunci mi se pare firesc şi chiar necesar să cunoaştem această poveste de iubire.Împrejurarea în care se cunosc cei doi nu este una feerică sau serena; ajutându-şi prietenul aflat în suferinţă, pe Ioan, Toma o cunoaşte pe Poesis, de care se îndrăgosteşte pe loc, total. Câteva răgazuri de îmbrăţişări şi clipe de fericire, după care nori plumburii se adună pe cerul îndrăgostiţilor…
  În iubirea lui Toma vedem atât vestigiile trecutului, cât şi tinereţea poetului. Vedem îndrăgostirea fulgerătoare, dragostea zbuciumată, idealul feminin, temerile şi năzuinţele.

9. Victoria și Arrio

 

   Încă din prima secundă de când am cunoscut-o pe Victoria din Ultimul viking, am creionat-o în mintea mea ca fiind femeia mereu pregătită de orice, mereu gata să demonstrează poate, că se poate autodepăși. Am simțit-o ca fiind femeia care, deși nu arată multe, în interiorul ei zace o comoară nedescoperită încă. Am asemuit-o pe tot parcursul romanului ca fiind o cutie închisă cu lacăt, iar cheia trebuie să o cauți bine de tot, asta dacă vrei să descoperi ce comori nebănuite se ascund în interiorul ei.

   La prima vedere, Victoria, este o femeie frumoasă, sigură pe ea, liniștită, atentă și foarte dedicată. Decisă să să implice total în afacerea ce promite a fi un real succes. Nimic nu părea să o scoată din confortul ei zilnic și nimic nu ar fi făcut-o să se reorienteze, să renunțe la liniștea din viața ei pentru puțină adrenalină.În urma celor întâmplate în viața de poveste a Victoriei, aceasta este nevoită să se întâlnească cu o nouă Victoria, să o cunoască pe adevărata persoană pe care o privea în oglindă în fiecare dimineață. S-a întâlnit cu ea, fără să vrea, fără să-și dorească și fără să-și propună să-și schimbe viața radical. Dar viața avea alt plan pentru ea și l-a aplicat atunci când Victoria se aștepta mai puțin.

   Toate cărțile și poveștile de iubire îl au pe Arrio al lor. Normal, Arrio din Ultimul viking este bărbatul irezistibil. Cel care își arată puterea sub orice formă, fără să țină cont de nimeni și nimic. Cel care nu se lasă impresionat de nimeni, care nu renunță, care nu se teme și nu se dă înapoi de la nimic. Este capabil de orice pentru a reuși și a împlini toate misiunile pe care le are. Este genul omului decis, capabil să calce chiar și pe sufletele celor care se încăpățânează să îi stea în cale. Nu stă nici o secundă pe gânduri atunci când situația impune rezolvare imediată, nu renunță, nu se teme, nu îl impresionează nimic.

   Arrio este personajul care se ascunde foarte bine în spatele măștii pe care scrie fără ezitare: ” DUR: nu atingeți sau veți regreta amarnic!” Este cel căruia nu oricine îi intră în grații, neiertător, de neînduplecat și cel care nu uită niciodată nimic: nici greșeala cu care ai reușit să-l superi, nici binele care a condus la salvarea lui.Știe să fie bun și nebun, nu iartă ușor și pedepsește fără urmă de regret. Este schimbător, iar atitudinea lui spune totul fără să fie nevoie de cuvinte. Privirea pătrunzătoare te poate intimida și te poate determina să te retragi dintr-o confruntare directă cu bărbatul fatal, care nu știe să piardă. Chiar detestă gustul amar al înfrângerii.

   Victoria avea nevoie de un bărbat ca Arrio. Pentru a se putea cunoaște cu adevărat, pentru a permite adevăratei femei din interiorul ei să iasă din carapacea în care stătea pitită. Adevărata Victoria este mult mai puternică, mai capabilă, mai specială, mai demnă și mult mai rezistentă în fața durerii fizice și psihice.Este atât de altfel, de bună, de demnă. Este singura care îl înfruntă pe Arrio și învață să-l privească în ochi, fără teamă, fără să tremure în fața lui. Doar ea reușește să-i îndepărteze masca de om dur. Și scoate la lumină un Arrio de care se îndrăgostește și pe care îl va salva de fiecare dată fără să ezite.

   Doar Victoria îl face pe Arrio să se comporte cu blândețe, să fie atent, să ofere iubire și plăcere. Doar lângă Victoria Arrio este total schimbat și nu simte nevoia să se ascundă. Doar lângă ea își arată latura sensibilă. Doar asupra acestei femei, Arrio își revarsă toată iubirea. Doar pe ea o apără cu orice preț, chiar cu prețul propriei vieți.

10. Nora și Paul din Accidentul, de Mihail Sebastian

   Motto: „Viața începe mereu.”

   Un accident le „face cunoștință” Norei și lui Paul. Coborând din mers, Nora cade din tramvai. Întâmplător, Paul era în acel moment acolo, printre călători. În timp ce trecătorii se mulțumeau să-și dea cu părerea, care mai de care, Nora îl abordează pe Paul: „Decât să te cerți, mai bine m-ai ajuta să mă ridic.”. Din fericire, Nora se alesese doar cu o rană ușoară la picior, dar suficientă pentru a avea nevoie de ajutor. La rugămintea ei, Paul a însoțit-o la farmacie pentru a-și procura medicamente și apoi a condus-o acasă. După ce s-au despărțit, Nora a constatat că uitase la Paul chiar medicamentele. Acesta, reținând adresa, a întâmpinat-o chiar la ușa apartamentului, pentru a-i restitui medicamentele. Bineînțeles că Nora, plăcut impresionată de amabilitatea celui proaspăt cunoscut, l-a invitat în casă.

   Așa începe povestea lor. Pare simplă, dar nu este deloc. Paul tocmai ieșise dintr-o relație cu o pictoriță excentrică, Ann. O relație nu tocmai încheiată. Pe tot parcursul romanului, Paul oscilează între vechea iubire purtată lui Ann și sentimentele ce abia iau naștere pentru Nora. Nora, la rândul ei, avea o relație confuză cu un anume Grig.
Cum sărbătorile de iarnă se apropie, Nora și Paul pleacă la munte, unde ea îl învață să schieze. Vor reuși cei doi să depășească implicațiile din trecut? Va lăsa Paul în urmă amintirea lui Ann, va reuși să înceapă o viață nouă alături de Nora? Rămâne să aflați din carte. Vă spun doar că Anul Nou, sărbătorit de cei doi la munte, este o metaforă. An nou, viață nouă…

   O poveste de dragoste situată în anii 1930, într-o epocă în care oamenii își vorbeau cu „dumneata”, când nu existau telefoane mobile și Internet. Erau altfel relațiile în acele vremuri? Categoric, da!

11. Mirela și Bogdan din Revelion 2000, volumul Bărbații sunt niște porci, de Rodica-Ojog-Brașoveanu

„Gârla pe care n-o poți trece înot desparte și nimicește mai abitir decât paloșul.”

„- Și totuși, ai plecat atât de tânără…

– Dar cu inima ipotecată…”

   Anul 1980, România sub comunism, doi tineri îndrăgostiți ce-și jură că vor petrece Revelionul 2000 împreună, sperând că astfel nu se vor despărți. „Dacă vom fi la 2000 împreună, înseamnă că am fost și până atunci, și de acum încolo!”
    Însă lucrurile nu decurg întotdeauna așa cum îți propui. Viața ia întorsături neașteptate, ca și în cazul celor doi. Conjunctura i-a despărțit, Mirela plecând definitiv în America împreună cu părinții ei, ce lucrau în diplomație. În acele vremuri, legăturile erau tăiate cu Occidentul, iar decesul tatălui a determinat-o pe Mirela să rămână alături de mama sa în străinătate.
   Totuși, în ciuda comunicării întrerupte, Mirela și Bogdan nu au uitat un lucru: jurământul făcut în urmă cu ani de zile. Și iată că Revelionul 2000 bate la ușă!

  Nu ar trebui să vă dezvălui, dar da, se întâlnesc! O poveste interesantă cu atât mai mult cu cât îi lipsește happy-end-ul.

„Toate lucrurile trebuie făcute la timpul lor. […] Fantomele sunt triste… N-ar trebui să se mai întâlnească.”

12. Măriuța și Cătălin din Să-ți fie drag cu cine înserezi, volumul Grasă și proastă, de Rodica  Ojog-Brașoveanu

Moto: „Să înserezi cu cine ți-e drag.”

   Măriuța și Cătălin se iubeau de mici. Au crescut împreună, alături de grupul de prieteni din cartier, pe care anii l-au împărțit în perechi. În ciuda faptului că mama fetei nu era de acord cu relația, preferând pentru Măriuța un „băiat de intelectuali”, ei au mers mai departe, păstrând aceeași dragoste unul pentru celălalt.Totul bine și frumos, până când Cătălin se hotărăște să plece o perioadă în Italia să lucreze. La bază stătea dorința de a câștiga bani și de a-și demonstra valoarea în fața mamei Măriuței, care niciodată nu-l văzuse cu ochi buni.

   Fata era speriată că această plecare va dăuna relației, se temea de „o cireadă de Sophia Loren tinere”, gata să-i ia locul în inima lui Cătălin. Tânărul a încercat s-o liniștească, promițându-i solemn că îi va scrie în fiecare zi și că îi va telefona ori de câte ori va putea. Bănuiesc acțiunea undeva prin anii 1990, cel târziu începutul anilor 2000. În perioada aceea, Internetul nu era atât de răspândit ca azi, nu se putea comunica atât de ușor la distanță.

   Însă după plecarea lui Cătălin, Măriuța nu a primit decât trei vederi, nici vorbă de scrisori sau telefon. Distanța și circumstanțele i-au despărțit, dar o contribuție semnificativă a avut o prietenă „binevoitoare”, Andreea. Cea mai bună prietenă a Măriuței, făcând parte din vechiul lor grup de prieteni din cartier. Andreea i-a mințit pe amândoi, despărțindu-i. Și când mă gândesc că azi, cu tehnologia omniprezentă, nu ar mai fi fost posibil…
   Însă soarta, dragostea, sau cum vreți să-i spuneți, nu depinde de tehnologie. Într-o zi, Măriuța și Cătălin se reîntâlnesc. După ani de zile, răgaz în care amândoi și-au construit familii… Ascultându-se unul pe altul și punând lucrurile cap la cap, cei doi și-au dat seama că au fost mințiți, înșelați de o persoană foarte apropiată: Andreea, cea mai bună prietenă a Măriuței și actuala soție a lui Cătălin.
Cei doi nu au stat pe gânduri și și-au urmat inima. Și Andreea a rămas cu buza umflată, cum s-ar spune. A primit ceea ce merită!…

Ce părere aveți despre cuplurile enumerate? Se numără cumva printre preferințele voastre?

Citiţi prima parte

Echipa fantastică

Adelina, Cosmin, Crina, Laura, Sorina

Recomandări muzicale

 

Sursă foto -pinterest