Amăgirea de Meredith Duran

Amăgirea – Meredith Duran

Titlul original: Fool Me Twice

Seria Reguli pentru nesăbuiți / Rules for the Reckless

1 That Scandalous Summer – Anotimpul pasiunii
2 Fool Me Twice – Amăgirea
3 Lady Be Good – Cineva care să mă apere
4 Luck Be a Lady – Regina de gheață

5 A Lady’s Code of Misconduct

Cotaţie Goodreads: 3.97

O femeie cu un secret tulburător… un bărbat cu un trecut întunecat… o luptă pentru a-și învinge propriii demoni.

Sensibilă și singuratică, Olivia Holladay și-a croit drum în viață datorită inteligenței ei – precum și politicii stricte de a evita orice fel de probleme, rămânând mereu în umbră. Însă când își dă seama că ducele de Marwick deține documente care pot aduce lumină într-un secret tulburător din trecutul ei, Olivia renunță la prudență și se angajează în casa acestuia ca să poată căuta informațiile atât de necesare.
Însă lucrurile nu sunt atât de simple precum ar părea la prima vedere, căci ducele s-a autoizolat în propria casă după ce moartea soției adultere l-a aruncat într-o depresie cumplită.
Acum, singurul motiv pentru a trăi al lui Alastair de Grey este răzbunarea. Mai frumos ca Lucifer, de două ori mai temut și de trei ori mai viclean, ducele urzește planuri pentru a-i pedepsi pe toți cei care l-au trădat. Nimeni nu îndrăznește să nu i se supună – în afară de noua lui angajată, care pare prea tânără, prea frumoasă, prea inteligentă și prea bine educată pentru o simplă servitoare.
Uniți de evenimentele sumbre din trecut și de pasiunea devastatoare din prezent, despărțiți de conveniențe și de percepții diferite, Alaistair și Olivia vor încerca să găsească împreună speranța că dragostea poate fi mult mai mult decât o simplă amăgire.

În ianuarie mi-am trecut pe lista de provocări literare un autor care să conţină iniţialele mele, fără să conştientizez că voi găsi ceva asemănător, am dorit cu disperare ceva în română, iar Meredith Duran a venit la fix şi m-a salvat de cercetări inutile.
În primul volum m-a atras începutul, în fond cine s-ar fi gândit că o doamnă să fie găsită în tufele de trandafiri în stare de ebrietate. Acest aspect m-a convins că nu este genul de lectură plictisitoare, pune punctul pe i, provoacă şi arată ce se poate întâmpla în vremuri demult apuse.

Amăgirea conţine altfel de nebunie, departe de a fi o capodoperă, cartea este foarte plăcută. Alaistair de Grey, ducele de Marwick este genul de bărbat care ar trebui să pună pe fugă femeile, nu să le atragă, dar Olivia nu se lasă bătută şi apare în viaţa acestuia chiar într-o perioadă de criză. Atunci când vrea ceva, se duce şi în pânzele albe, chiar dacă înseamnă să pătrundă în camera unui duce izolat care îşi plânge de milă sau poate încă mai caută cu lumânarea răzbunarea. 🙂
M-am tot gândit de ce i-a luat luni de zile să îşi lingă rănile şi să se gândească la trădarea soţiei sale. Putea foarte frumos să treacă peste şi să îşi asume scandalul, nu să stea şi să se retrăiască clipă de clipă tot ce se întâmplase. Ar vrea să-i facă să plătească pe cei care au complotat împotriva sa şi vreme îndelungată au şifonat aşternuturile răposatei sale soţii, numai că el nu ştie ce vrea. În loc să lupte, preferă să se încuie în camera sa, să se neglijeze, să îşi dispere servitorii, să nu-l intereseze nici măcar de singura sa rudă-fratele său Michael. I s-a părut mai interesant să arunce cu pantofi după servitori, să urle la ei şi să uite că este o persoană onorabilă cu responsabilităţi. Olivia în schimb îl scoate din minţi pe stăpânul său, ea este jupâneasa mult prea tânără pentru postul său, se străduieşte să îi conducă casa cu stoicism şi nu se sfieşte să-l provoace, deşi o concediase de câteva ori, numai să-l facă să iasă din camera în care se baricadase.  Nu-i deloc uşor, dar trebuie să găsească o scrisoare, altfel viaţa ei este în pericol.

Olivia este o fiinţă dulce, luptătoare şi cu un suflet mare. A avut o copilărie frumoasă până la un punct, dar tatăl ei a ales să trăiască altă viaţă şi a lăsat-o în urmă alături de mama sa. Mai târziu, doar amintirile îi sunt alături, munceşte ca să ducă o viaţă cât de cât decentă, numai că destinul ei capătă alt sens în momentul în care este urmărită şi se află la un pas de moarte. Mereu se uită în urmă, dar ar putea să scape dacă îl ameninţă pe duşmanul ei şi îl are la mână cu un document important. Alaistair este punctul de legătură, el are scrisoarea ajutătoare şi vrea să o sustragă, numai că descoperă un bărbat ciudat, faptele sale contrazic cu ceea ce găseşte prin casă. Acesta citeşte foarte mult, cândva ajuta oameni, se documenta şi lua notiţe detaliate pentru proiectele pe care dorea să le realizeze. 

Ambele personaje au viaţa complicată, ascund secrete, le este teamă să vorbească despre ele, dar poate, împreună, ar putea să găsească o soluţie datorită duşmanului lor comun. Drumul spre liniştea mult dorită este lung şi complicat, în schimb emoţiile ce se aprind între ei devin puternice şi captivante.
Pot afirma cu încredere că mi-a plăcut destul de mult, m-a enervat şi m-a distrat de multe ori. Secretul Oliviei depăşeşte imaginaţia mea, iar finalul este chiar surprinzător pentru că tatăl ei este o persoană destul de interesantă.

Genul acesta de lectură mi se potriveşte mănusă şi oricând apelez cu încredere la historical romance. Mă relaxează pentru că poveştile nu mă solicită la maxim, iar alternanţa lor mă duce spre o linie pozitivă.

Amăgirea – Meredith Duran – Editura Alma/Litera – recenzie carte