Când îmi voi afla numele, de Larisa Calo – Editura UP – recenzie

“‒ Mă vor anihila din nou. Anihila, din latinescul annihilare, își spuse în timp ce se pregătea pentru încă o preluare dureroasă și involuntară.

Abilitatea lui telepatică, manifestată spontan, fără nicio explicație îi transformase întreaga existență într-un vârtej de gânduri asurzitoare care îl atacau necruțător, reducându-i la tăcere chiar și conștiința de sine, până la pierderea memoriei.

Viața, așa cum o cunoaștea, pregătirea de lingvist căreia îi sacrificase ani de muncă, postul de traducător și legătura sentimentală pe care încercase din răsputeri să o înțeleagă, toate se schimbaseră treptat pe măsură ce nou-descoperita sa abilitate luase amploare.

Internat la Psihiatrie, cu suspiciunea unei tulburări psihice, va avea de făcut o alegere dificilă care îi va forța la maxim limitele, expunându-l riscului de a-și uita propria identitate. Chiar și numele.

Va reuși el să își regăsească sinele, sub umbra prezenței sufocante din trecut, de care încercase mereu să se ascundă?”

Povestea ne este spusă prin vocea și sentimentele personajului principal.

  Este un lingvist cunoscut și apreciat, deși nu rămăsese la facultate ca lector, preferând să lucreze ca traducător la o firmă.

  La serviciu este un perfecționist, mai puțin în viața particulară unde i se pare că merge din eșec în eșec.

Simte mereu că îi lipsește ceva, că nu e la fel cu alți oameni.

  Relația inexistentă cu părinții, amintirile despre fratele lui mort pe care le reprimă, relațiile tensionate sau inexistente cu iubitele și colegii îl debusolează total și-l determină să bea.

  Așa ajunge amnezic și-și uită până și numele, mai mult, este torturat de-o nou dobândită abilitate, aceea de-a auzi gândurile celor din jurul lui.

  Urmează perioada petrecută la spitalul de psihiatrie, poveștile despre colegii de salon, cu bune și cu rele, întâmplări cu medici și asistenți.

  Încearcă să facă vocile să tacă luând sau refuzând tratamentul, încercând să-și ajute colegii de salon, mai ales pe Sever, cu care în ciuda realităților leagă o frumoasă prietenie.

  Dar perioada spitalizării este și un răgaz de introspecție, de amintiri, de conștientizare a greșelilor făcute.

   Revenirea din amnezie, și siguranța numelui și a adresei, vine cu împăcarea cu trecutul, cu greșelile, cu reușitele și cu familia.

  Povestea în sine este interesantă și te ține în suspans, deși te cam sperie ideea că cineva, cândva ți-ar putea auzi gândurile.

  Modul cum este narată, întretăierea poveștilor și a momentelor: acum e la spital, acum acasă, acum la serviciu, apoi cu iubita  și din nou la spital, posibil să fie puțin obositor și solicitant pentru unii dintre cititori, dar pentru cei pasionați de psihologie și paranormal va fi o lectură interesantă.

Carte disponibilă pe site-ul Editura UP.

Autori români