Casa mea de frunze, casa mea de vis

Casa mea de frunze, casa mea de vis

   Casa în care locuim ne reprezintă, este precum o carte de vizită, centrul vieții noastre și locul la care ne întoarcem mereu atunci când ne simțim obosiți, nesiguri, tensionați. Poate nu este așa de greu să construiești o casă, dar este o adevărată artă să o poți transforma în acasă. Cele mai importante aspecte la care trebuie să te gândești în vederea demarării construcției sunt alegerea unui teren sigur de construit și cea a unei firme care să îți întocmească un proiect de casă potrivit. De ce spun potrivit și nu dorit? Pentru că un proiectant bun îți va face recomandări și sugestii, te va îndruma, în funcție de specificul zonei, de climă și de tipul de sol, spre exemplu, astfel încât casa ta să aibă o viață lungă și frumoasă și să nu trebuiască să o renovezi încă din primii ani. Există multe proiecte case gata făcute, dar acestea nu pot să devină simbolul constituției tale exterioare și interioare, e ca și cum ai lua haine cu împrumut.

   Construcția căreia eu i-aș spune acasă ar fi amplasată undeva, într-o poieniță din inima unei păduri de fag, străjuită de un gard din piatră pe care s-a așezat vegetația. E o casă activă ROD (cu un consum de energie aproape zero). În același timp, casa activă ROD produce mai multă energie decât consumă, folosind resurse energetice 100% regenerabile. Locuința din mintea mea nu e mare, cât să-mi încapă lucrurile dragi, cărțile, visurile… . Din lemn și piatră, cu acoperișul de șindrilă pe care tronează un horn gros și pe care sunt așezate panouri solare, este înconjurată de flori și arbuști pitici, iar poteca din dreptul ușii e pavată cu pietre de râu. Glasurile pădurii se pierd în foșnetul frunzelor de sub picioare.

   Văd casa visurilor mele ca pe o ființă umană. Parterul e zona nevoilor obișnuite și locul pe care îl însuflețim pe timpul zilei. Bucătăria e generoasă, mobilată în nuanțe de crem și utilată cu tot ce are nevoie o devoratoare de prăjituri. Are o fereastră cu vedere spre foișorul din curte, unde vara pregătim grătare și stăm la povești cu prietenii. De la bucătărie, o ușă ascunsă după un perete fals dă spre baia de serviciu. Livingul, care nu se desparte de bucătărie decât teoretic, se mândrește cu un șemineu imens și o canapea comodă ce invită la relaxare cu o ceașcă de ceai fierbinte în mână. Podelele din lemn scârțâie ușor când pășești și ai impresia că e o casă vie. Etajul superior e corespunzător nevoilor sufletului. Aici, două dormitoare elegante oferă inimii tihnă, liniște, odihnă. Mă imaginez ieșind dimineața în balcon, cu un polover gros tras peste cămașa de noapte și în papuci de casă și respirând aerul rece și tare al pădurii. Mansarda este rezervată capului și minții. Mi-o imaginez imensă și plină de rafturi cu cărți mirosind a vechi și a tuș, așternută cu un covor lățos pe care să stau întinsă privind cerul prin lucarnă sau citind cu pisica torcând leneș lângă mine.

   În spatele casei, deasupra fosei septice voi depozita compostul obținut din deșeurile alimentare, apoi voi planta flori, multe flori. Căldură în calorifere voi aduce din pământ, cu ajutorul unei pompe geotermale, iar apă, de la izvoarele subterane de lângă casă.

   Am ales o casă din lemn, deoarece astfel se realizează o importantă economie de energie. Dacă nu știați, lemnul este de 6 ori mai izolant decât cărămida și de 15 ori mai izolant decât betonul, iar pereții nu sunt reci și umezi. Iar dacă voi hotărî într-o zi să încep construcția (locul deja l-am ales), voi apela cu siguranță la cei de la AIA Proiect, deoarece asigură toate serviciile de care este nevoie în operațiunea „casa”: consultanță, proiectare, arhitectură, structură, instalații, audit energetic, amenajare/reamenajare și evaluare imobiliară (realizată de un evaluator ANEVAR), nu că aș vrea vreodată să o vând. După ce pe baza proiectului sunt obținute toate autorizațiile și avizele, primești consiliere pe toată durata execuției. Copil crescut în comunism, mereu m-am întrebat: Care e prețul visului meu? Îmi permit? Dacă răspunsul este nu, uit de acel vis și-mi caut altul. Însă, în cazul căsuței mele din povești, visul este posibil. Prețul materialelor de construcție este relativ mic, iar după finalizarea lucrărilor, nici nu va fi vorba despre facturi de întreținere și utilități. Știu, pare puțin fantezist, dar ce reacție ați fi avut acum 30 de ani când vi s-ar fi spus că telefoanele fără fir aproape că vor dispărea? Sau că vom ajunge să cumpărăm apa pe care o bem… .

   Căsuța din pădure mă reprezintă; sunt o singuratică ce iubește natura, pădurea și cărțile; ea există deja în visul meu și într-o zi va deveni aievea – un loc în care să mă retrag, să fug de lumea asta care uneori mă sufocă, refugiul meu mult dorit.

Articol scris pentru competiţia SuperBlog 2017. Proba 3

Sursa foto: AIA Proiect