Ceasornicul de Constantin Cubleşan-recenzie

Povestiri şi nuvele fantastice
Editura: Tracus Arte
An apariţie: 2015
Număr pagini:283

Recunosc că m-a intrigat titlul cărţii şi pentru că mai citisem pe vremuri scrieri ale acestui autor am vrut să văd despre ce e vorba.

Cartea este o culegere de povestiri care îmbină vechiul cu noul, realitatea cu paranormalul şi ficţiunea, scrise pe două planuri. Ai senzaţia că eşti într-o conversaţie cu povestitorul Luca, care are un umor fin. Ar fi prea mult să vă povestesc despre fiecare nuvelă aşa că, mă voi rezuma doar la trei dintre ele.

CEASUL

Un ceasornic vechi care în loc de ore avea inscripţionate semnele zodiacale, moştenit în familie de multe generaţii nu funcţionase niciodată. Luca moştenind ceasornicul este hotărât să-l repare umblând pe la diferiţi meşteri. Ajunge în urma recomandărilor la un ceasornicar, un evreu bătrân foarte bun meseriaş, care rămâne şocat când vede ceasul. După câteva zile ceasornicarul îi oferă lui Luca un alt ceas insistând că pe acesta ar vrea să-l păstreze el. Luca acceptă, mai ales că pendula primită arată mai bine în camera lui şi era şi functionabilă. Dar surpriză, după o vreme, îl caută ceasornicarul vizibil întinerit, dorind să-i înapoieze ceasul şi la insistenţele lui Luca îi spune povestea acestuia. Fuseseră trei ceasuri vrăjite comandate de membrii frăţiei Dragonul Roşu meşterilor de la Pădurea Neagră, ceasuri cu puteri miraculoase. Cadranul marcat cu semne zodiacale şi acele ceasornicului care se învârt în sens invers, adică în loc să adauge orele le scade, fac ca cel care-l are în posesie să întinerească în loc să îmbătrânească. Luca refuză să ia înapoi ceasul şi află peste câteva zile că ceasornicarul a murit.

De ce şi mai ales cum veţi afla dacă citiţi nuvela. Oricum mitul tinereţii fără bătrâneţe este foarte bine pus în evidenţă în nuvelă.

FECIOARA DE FUM

Pe strada lui Luca, un cartier vechi cu case şi oameni liniştiţi, locuia profesorul Tamulis, unul din cei mai interesanţi, originali şi ciudaţi oameni din oraş. Fusese şeful catedrei de biochimie de la Universitate, dar şi pensionat fiindcă era prezent la toate simpozioanele, conferinţele de ştiinţă, şezători literare, expoziţii de artă unde nu lua niciodată cuvântul, nedorind să fie remarcat în mod deosebit, lucru imposibil datorită ”ţinutei sale vestimentare uşor extravagantă şi desuetă, dar şi ochilor iluminaţi de o privire ageră şi iscoditoare, şi zâmbetului enigmatic trădând un suflet generos, dar distant şi sever”. Într-o seară târziu, venind către casă, Luca vede prin perdea în casa profesorului umbra unei femei, o umbră ca un fum, dar cu alură de femeie. Tachinându-l pe Tamulis, acesta îl invită la el acasă şi după ce vizitează casa îi prezintă colecţia de opt statui de marmură, cu diverse forme de femei, şi-i spune povestea lui, cât de mult este îndrăgostit încă din tinereţe de una din statui şi cum şi-ar dori s-o readucă la viaţă. La a doua vizită îi povesteşte ce geloase erau florile şi mai ales cactusul şi-i arată cum le monitorizează, iar Luca îl crede uşor nebun.

La întoarcerea dintr-o călătorie Luca află despre ciudata moarte a profesorului Tamulis. În ce circumstanţe a murit acest adevărat Pygmalion puteţi afla citind nuvela.

METODA PENTRU GHITARĂ

Povestirea este o adevărată satiră, e drept cam tristă, la adresa pasivităţii şi laşităţii umane.

Un târg de provincie cu tradiţii şi muzică, ”imaginea localităţii părea negreşit reînviată din pagini vechi şi îngălbenite de albume prăfuite”. Aveai senzaţia că timpul s-a oprit în loc, faţă de alte oraşe unde mulţimea de maşini şi motociclete şi zgomotele lor marcau anii, vedeai doar o mulţime de câini plimbându-se pe străzi cu stăpânii, adoraţi de copii ca nişte jucării lăţoase. Târgul avea o fabrică de instrumente muzicale acum mai mult în paragină. Dar într-o zi cineva venit de la Centru în control hotărăşte că oraşul trebuie să se modernizeze, vine un director nou la fabrica de instrumente muzicale. Asemenea “metodei pentru ghitară” pe care o publicase, pune fabrica pe picioare producând tot felul de instrumente încheind contracte în afară. Dar la un momentdat vine un contractor care vrea singurul instrument care nu se fabrica acolo-tobe. Conform stilului directorul promite că în trei luni va face numărul de tobe cerute, căci nu poate admite că ar fi ceva nerealizabil. Dar nu se găseşte materialul necesar, pielea pentru tobe şi de aici urmează partea urâtă a lucrurilor. În timp ce oamenii din oraş îşi conştientizează pasivitatea şi laşitatea, la fabrică răsună prima tobă. Dacă doriţi să ştiţi ce s-a întâmplat aflaţi citind.

Dacă v-am făcut curioşi citiţi cartea de povestiri şi nuvele fantastice ”Ceasornicul” a lui Constantin Cubleşan.

Cartea Ceasornicul de Constantin Cubleşan poate fi comandată de pe site-ul Editura Tracus Arte. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de Facebook.

Cartea poate fi achiziționată inclusiv din librăriile online agreate

Autor: Arci