Destine rătăcite, de Cristina Olteanu – Editura Sfântul Ierarh Nicolae – recenzie

 Destine rătăcite

Cristina Olteanu

Editura: Sfântul Ierarh Nicolae

An apariție: București 2023

Nr. Pagini: 152

  Al doilea roman al autoarei Cristina Olteanu nu diferă foarte mult ca stil de primul, cel de care v-am povestit anterior, și anume Un tren în noapte. Ideea de bază nu ne mai poartă pașii în vremea primului război mondial, în schimb se situează într-o Românie ușor comunistă, naivă pe alocuri, în care anumite personaje și răsturnări de situație ar fi fost posibile datorită unui sistem rudimentar care nu era pregătit să le facă față sau să le desconspire.

  Destine rătăcite însumează mai multe povești de viață care se intercalează într-un puzzle amețitor. Romanțos, amestecat, dramatic, dar plin de speranță, firul epic trece cu rapiditate de la un destin la altul și încearcă să mențină cititorul antrenat până la final.

  Povestea are în prim plan două prietene din copilărie – Ioana și Andreea. Firi diferite, complementare, cele două fete sunt de nedespărțit. Asta până când Ioana suferă o moarte subită iar investigația criminalistică înclină balanța spre sinucidere, deși probele și interogatoriile susținute cu cei apropiați nu reușesc să identifice un motiv plauzibil pentru acest fapt.

  Fiind nevoită să dezlege acest mister, Andreea reia firul epic al ultimelor evenimente încercând să le pună cap la cap. Astfel, povestea ne poartă spre un plic cu documente misterioase, uitate de un tânăr debusolat în trenul cu care fetele plecaseră la mare.

  Dezinvoltă, deschisă, dornică de aventură, Ioana privește cu derâdere amenințările de a returna plicul, dar informațiile criptate ascund legături internaționale ce vizează traficul de droguri.

  Pentru a crea un cadru din ce în ce mai dinamic, autoarea aduce în scenă povestea de viață a lui Tudor, fostul iubit al Ioanei, crescut de o bunică după ce tatăl său a fost încarcerat pentru trafic de subtanțe ilicite și mama sa a plecat de acasă.

  Nimic din această poveste nu are un background simplu. Personajele depind unele de altele dar fără a-și conștientiza proveniența sau impactul pe care acțiunilor lor îl declanșează. Tudor și Ioana sunt iubiți și indirect frați vitregi. Tatăl lui Tudor își asumă identitatea fratelui său care sfârșește într-un accident în deltă și reușește astfel să își ascundă faptele penale cărora le asigură continuitate și după eliberarea din penitenciar.

Cum a murit în fapt Ioana si care este povestea din spatele unui gest aparent necugetat?

  Cum reușește Andreea să își descopere dragostea în mijlocul unui păienjeniș de crime și acțiuni îndoielnice?

  Am apreciat imaginația autoarei, deși mi-aș fi dorit ceva mai mult realism în construcția personajelor și a poveștii în sine și poate un discurs mai puțin precaut pe alocuri. Recomand aceasă carte celor care apreciază o poveste construită pe mai multe planuri paralele ce lasă drept de apel iubirii, dreptății și prieteniei ce înving la final de drum, indiferent de victimele pe care le lasă în urmă.

  “Holul nu era luminat. Ajunse lângă ușă și auzi o bușitură puternică, urmată de un geamăt și se sperie. Se retrase spre capătul holului, nu înainte de a auzi soneria unui telefon, apoi o înjurătură a bărbatului, cu inima bătând parcă să-i spargă pieptul. Se instalase subit liniștea și Tudor își auzea bătăile inimii, speriat de situația în care se afla. Oare ce se întâmplase în camera aia? Se temea să plece dar să și rămână.”

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: , cartepedia şi cărtureşti, librărie.net

Recenzii cărți