Un tren în noapte de Cristina Olteanu – Editura PRINTECH – recenzie
Un tren în noapte, de Cristina Olteanu – Editura PRINTECH – recenzie
Cristina Olteanu – Un tren în noapte
Editura: PRINTECH
An apariție: București 2021
Nr. Pagini: 186
“Era întuneric și noi tremuram din ce în ce mai tare, ne înghesuiam unii în alții, încercând să ne încălzim cât de cât. Spre dimineață trenul a oprit cât să primim apă și ceva hrană. Cei bolnavi erau din ce în ce mai mulți, tușeau și aveau frisoane. Ceilalți încercam să îi ajutăm, dar totul era peste puterile noastre. Îmi amintesc cum la una din opriri am cerut ajutor pentru doi camarazi care se zbăteau, urlând de durere. La strigătele noastre au venit doi nemți, au făcut semn să îi dăm jos pe cei doi și i-au împușcat fără milă.”
Pe Cristina Olteanu am descoperit-o de curând prin intermediul romanului Un tren în noapte, pe care am reușit să îl parcurg într-o seară, înainte de culcare.
Primul război mondial. Povestea lui Costin este povestea sutelor de bărbați forțați să lupte un război pe care nu l-au înțeles și nu l-au dorit. Racolați la nimereală, utilizați ca și carne de tun, tinerii țărani români își începeau parcursul spre o posibilă moarte, îngrămădiți în vagoane de tren înghețate. Singurele arme împotriva foamei, frigului și temerilor constante păreau a fi cântecele patriotice pe care cu glasuri tremurate se forțau să le fredoneze.
Curajul, bunul simț, inițiativa și spiritul de echipă îl propulsează rapid pe Costin în rol de caporal, dar avântul său este scurtat rapid de o accidentare la picior. Rana se infectează și într-un spital inamic, nemțesc, piciorul i se amputează.
Delegat să lucreze la o fermă, Costin o cunoaște pe Engel și povestea lor de dragoste transcede timpul și ucide în fașă barierele unui război în care cei doi se află de partea opusă a baricadei.
Eliberat din lagăr și deportat în țara natală, Costin îi promite lui Engel că se va întoarce după ea, dar războiul nu le ușurează deloc acest parcurs.
În acest roman trenul capătă valențe mistice prin rolul de tranzit pe care îl joacă. Trenul este cel care îi răpește libertatea lui Costin, dar îl și înapoiazaă patriei și familiei. Trenul este cel care îl desparte de Engel și pune mii de kilometri distanță între ei, dar totodată trenul este cel care îi reunește.
O poveste de dragoste și război, durere și speranță, scrisă sub forma gânduri și relatări intime.
Oroarea războiului parcă capătă o notă de bunăvoință și recunoștiință deoarece în ciuda faptului că îi fură lui Costin o parte din sine, totodată îi dăruiește iubirea adevărată.
Reuniunea ascunsă a celor doi dă naștere unei alte povești de viață dureroase, dar autoarea insistă mai puțin pe acest aspect, creionând cadrul și contextul necesar pentru a oferi cititorului o fărâmă din cum poate fi afectat destinul unui copil născut dintr-o relație ilegală.
“Mă uitam la ridurile ei acumulate în anii de viață, mă gândeam la câte o fi îndurat fără să spună, fără să spună pentru că era străină într-o țară străină. Era străină dar iubită, iubită de bunicul și de mine, care simțeam pentru ea o dragoste imensă. Și mai știam că dragostea e reciprocă.”
Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: , cartepedia şi cărtureşti, librărie.net
