Duel poetic-Piano pianissimo vs.-tu-mi rasari sub pleoape,dimineata

Maria Savu (Săvulescu)

Piano pianissimo

Copilă, știu, mi-ai spus-o de atâtea ori

Baby, baby,baby
mai lasă-i ochiului mirarea și locuieşte-mă
nu mă cruța
cu spada unui iz și-a unei adieri de trandafiri
lovește-mă

Nu-mi pasă că-ntind mâinile-amândouă
și-ți cer suflet cerşindu-l
Căci nu mă doare ploaia ce-mi propulsează
nesfârșitul
Dacă așa sunt bine, de ce nu?
Cum ar putea să doară infinitul?
Din mrejele iubirii nu scapă cine poate ;
Bucata mea de cataif
e încropită-n miezul unui ieri,
în azi și-n tot așa și mai departe

Oi fi un cerșetor în stele, ei și?
O călăuză vie
Eu îmi duc veacul de la sărac la împărat
în spate
Și mi-e de-ajuns.Iubirea pentru mine-i
voluptate
Un fel de joc cu toane din care se pierd cărți
și rămân toate

Nu pot sa cred!
am fost atinsă de un înger cu patru aripi
un altul îmi trage din iubire seva
și vai ce-o mai întinde pân’ la cer.

Calin Lucian

tu-mi răsari sub pleoape,dimineață

eu eram un copac
un copac singuratic
eu nu mă confundam cu pădurea

îmi întindeam ramurile
spre cerul tău a îmbrățișare
iar tu îmi adiai printre frunze
șoptindu-ne liniștea

eu eram un copac
eu nu mă confundam cu pădurea
iar tu îți odihneai aripile
printre ramurile mele
așteptându-mi zborul
porumbiță

eu sunt copacul tău
și înfloresc la umbra genelor tale
iar tu îmi răsari
dimineață
sub pleoapele-mi visânde

 Deci? Ce spuneţi? Care, cum? Egalitate?