Evadarea din ghetou – John Carr – Editura Litera – recenzie

Titlu: Evadarea din ghetou

Autor: John Carr

Editura Litera

București, 2023

Nr. pagini: 270

  John Carr – jurnalist, corespondent și crainic. A colaborat cu The Times, Wall Street Journal Europe și Vatican Radio, iar de data aceasta vine în atenția publicului său cu o carte inspirată din istorie, mai precis povestea de viață a tatălui său, Chaim Herzsman, care, din pricina apartenenței sale la religia iudaică, a fost închis în ghetoul din Lodz, Polonia, când trupele nemțești au invadat țara în 1940 și după câteva evenimente nefericite a fost nevoit să evadeze și să supraviețuiască împotriva tuturor șanselor aparente.

  Povestea începe cu mărturisirea lui Heniek, vărul lui Chaim, și aduce în atenție prietenia strânsă dintre acesta, Chaim și Srulek, fratele mai mic al lui Chaim, un copil neastâmpărat cu un handicap fizic la unul dintre membrele inferioare, fapt ce îi îngreunează mersul și atrage după sine adesea reacții batjocoritoare din partea celorlalți copii. 

  Această prietenie, denumită în glumă Sfânta Treime, își păstrează formatul chiar și după ce situația se înrăutățește odată cu ocuparea Poloniei de către nemți și limitarea drepturilor evreilor care locuiau și munceau în limitele acestor granițe. 

  Constrânși să-și părăsească casele și să își cedeze averile, o parte dintre evrei sunt direcționați către lagărele de concentrare, alții sunt închiși în ghetourile improvizate, unde în mare parte sunt lăsați să se descurce pe cont propriu, rațiile de mâncare fiind nesemnificative, banii inexistenți și obiectele de valoare cu care să poată face troc pentru alimente, confiscate. Locurile de muncă sunt limitate și majoritatea evreilor prinși în ghetou se sting încet, cuprinși de lipsuri și boală. 

  Chaim are un avantaj. Trăsăturile sale ariene și ușurința cu care și-a însușit limba poloneză și mai presus de orice, germana, se dovedesc a fi extrem de utile după ce soarta îl obligă să părăsească ghetoul pentru a supraviețui. Firea sa ușor cameleonică și subterfugiile la care apelează pentru a face rost de mâncare, îl determină să asimileze informații inclusiv legate de religia catolică, informații pe care le folosește ulterior pentru a scăpa de riscul de a fi deconspirat. 

“Faptul că știam o brumă de franceză avea să mă ajute cu siguranță mult mai târziu. De fapt, aveam să devin un foarte bun vorbitor al limbii franceze, dar în acel moment pentru mine, conta mai mult să vorbesc germana. Mama mă învățase bine, și într-un oraș cu atâția germani erau o mulțime de ocazii să exersezi. Mi-am dezvoltat talentul la limba germană, mai întâi pentru a evita problemele pe stradă cu copiii și uneori cu adulții germani. Asta m-a făcut să înțeleg că talentul la subterfugii ar putea fi vital pentru a te menține în siguranță. Mi-am dat seama de beneficiile unei personalități cameleonice, a unui om schimbător. Mă puteam transforma după bunul plac din german în polonez, în funcție de nevoie sau de capriciu. Uneori putea fi util și să mă bazez pe idiș.”

  Viața în ghetou e amară și nedreaptă și cei trei băieți se hotărăsc să găsească o cale prin care să pășească în afara granițelor impuse de sârma ghimpată și soldații înarmați până în dinți, în speranța că vor găsi în orașul apropiat mâncare sau obiecte utile ce ar putea fi folosite ca troc pentru alimente. 

 Prima evadare pare a fi un succes, Chaim iese din ghetou și revine după cîteva ore lungi cu zece mere și un colț de pâine furat. Orașul se dovedește a fi sărac, asuprit și bine păzit. A doua escapadă ar fi trebuit să se desfășoare cu Heniek și Chaim în afara zidurilor de sârmă, în timp ce Surek le-ar fi asigurat spatele, dar lucrurile iau o turnură tragică când Surek se încăpățânează să participe, în ciuda handicapului locomotor pe care îl are, rămânând blocat în gard și fiind identificat de un soldat care asigura paza. 

  Pentru a preveni uciderea fratelui său mai mic, Chaim îl înjunghie pe soldat și fuge, mânjit de sânge și măcinat de vină, fără a avea asupra sa cele necesare unei călătorii atât de lungi și neclare. Abia 40 de ani mai târziu îl va revedea pe Heniek, toate celelalte rude ale sale pierind fie în ghetou, fie executate în lagărele de concentrare de la Auschwitz.

  Primul său gând este acela de a ajunge în Rusia, la fratele său mai mare pe care nu îl mai văzuse de câțiva ani și despre a cărui locație nu știe nimic cu precizie, dar această decizie se dovedește imatură și greu de dus la bun sfârșit. Persoanele la care apelează în primă fază, vechi cunoștințe sau rude care locuiau încă în afara ghetoului, dar sub constantă supraveghere nemțească, refuză în mare parte să îl ajute de teama de a nu fi executați. 

  Actele false pe care le obține cu greu îi certifică ulterior o existență poloneză cu orientare religioasă catolică – Henryk Karbowski, identitate sub forma căreia își va duce mai bine de jumătate din viață. Ajuns în Franța se înrolează în trupele aliaților și riscă să fie desconspirat și considerat spion nazist în ciuda faptului că încearcă să își lepede identitatea nou creată și să le demonstreze proveniența sa iudaică. Ajuns în Marea Britanie, se îndrăgostește, căsătorește și devine tatăl a trei băieți. Reîntâlnirea sa cu fratele mai mare, Nathan, cel care fugise în Rusia înainte de declanșarea războiului Germania-Polonia, îl desconspiră indirect, motiv pentru care soția decide să îl părăsească și comunitatea îl judecă. 

 Pățaniile prin care acest personaj este nevoit să treacă până la terminarea războiului, temerile constante la care este supus, nedreptățile pe care le îndură și sentimentul de disociere față de propria persoană și de bagajul familial lăsat în urmă, transformă această poveste într-o demonstrație de curaj și adaptabilitate, mai mult decât o dramă ciclică. 

  Scopul autorului nu a fost acela de a sublinia, încă o dată, ororile Holocaustului, ci de a da glas poveștii de viață a tatălui său, despre care a aflat târziu că, în fapt, la origine, a fost evreu.  

“Nu voi transforma această poveste, povestea mea, într-un catalog al ororilor și atrocităților naziste îndreptate împotriva evereilor din Lodz. Dumnezeu știe că am văzut o mulțime în această perioadă. Vreau de asemenea să evit să las impresia că numai evreii au dus-o greu. Un număr uriaș de polonezi au fost uciși sau mutilați prin acte de violență întâmplătoare, dar și câțiva germani antinaziști faimoși.”

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: , cartepedia şi cărtureşti

Recenzii cărți