,,Cine e tipul acela?

-Care tip? zise Camille în timp ce parcă pe alee.Tipul la care se referea Julie se afla pe veranda ei, cu un telefon mobil lipit de ureche și plimbîndu-se nervos. Era înalt, avea părul strâns într-o codiță și purta ochelari de soare gen aviator. Pantalonii scurți pe care-i purta și tricoul de culoare închisă lăsau vederii un corp plin de mușchi și bronzat. Draci. Oare acesta era curierul trimis de profesorul Finnemore?

Camille coborî din mașină, trînti portiera, iar atunci el se întoarse spre ea și își dădu jos de pe nas ochelarii de soare. În clipă aceea ceva neașteptat se petrecu-inima ei aproape că-i sări din piept, dar habar nu avea de ce. Era un bărbat străin.Totuși, nu-și putea lua ochii de la el. Postura lui și modul cum arăta erau neobișnuite.Era doar un bărbat, se gîndi ea. Un străin pe veranda ei. La tîmple îi străluceau cîteva șuvițe blonde, purtate de adieri peste ochii de un albastru clar, iar chipul lui semăna cu acelea din benzile desenate de Marvel Comics-atît de bine arata.”

,,-Nu mișca, zise ei. Rămâi pe loc.

-Poți să lași brațele în jos. Ai înțeles? Nu te împușc acum. Nu acum, cel puțin.

-Da, am înțeles, zise ea și se mai liniști.

Avea o voce tânără. Avea o voce de înger.

Îl ajută să bea apă cu bidonaşul. La lumina zilei părea atât de frumoasă. Avea părul blond împletit în două cozi groase, pe care le strânsese împrejurul capului, ca pe un halo. Avea ochi albaștri și pielea ca porțelanul. Era un înger, se gîndi Hank. Un înger viu.”

,

,În mijlocul dezastrului Lisette descoperi ceva frumos. Nu putea pomeni nimănui, nici ei însăși nu și-putea descrie, dar era un sentiment după care a tânjit întreaga viață. Hank Watkins a sedus-o complet-zîmbetul lui seducător, părul lui negru ca pana corbului și ochii căprui -închis.

Era tot ce Didier nu era. Era sinceritatea întruchipată, în timp ce Didier era rece, era blând, nu crud, ca Didier, era dulce, nu amar ca Didier. Lui Hank putea să-i spună orice. Putea să-i facă orice mărturisire. Era extraordinar, fiindcă Hank era un străin, necunoscut, cineva care avea o viață la un milion de mile depărtare, dar care o cunoștea pe ea. Iar ea îl cunoștea el.”